2020
Uniți în realizarea lucrării lui Dumnezeu
mai 2020


2:3

Uniți în realizarea lucrării lui Dumnezeu

Modul cel mai eficient de a ne atinge potențialul divin este de a conlucra, binecuvântați de puterea și autoritatea preoției.

Dragi surori minunate și frați minunați, este o încântare să fiu alături de dumneavoastră! Oriunde ați asculta, îmi îmbrățișez surorile și dau mâna, cu sinceritate, cu frații mei. Noi suntem uniți în lucrarea Domnului.

Când ne gândim la Adam și Eva, adesea primul gând se îndreaptă spre viața lor idilică din Grădina Edenului. Îmi imaginez că vremea era mereu perfectă – nici prea cald, nici prea rece – și că fructe și legume delicioase creșteau din abundență în preajma lor, astfel încât puteau să mănânce oricând doreau. Având în vedere că aceasta era o lume nouă pentru ei, erau multe de descoperit, prin urmare fiecare zi era interesantă pe măsură ce interacționau cu animalele și explorau împrejurimile frumoase. Li s-au dat, de asemenea, porunci cărora să li se supună și au avut moduri diferite de a aborda acele instrucțiuni, ceea ce a dus inițial la o anumită neliniște și confuzie. 1 Însă, pe măsură ce au luat hotărâri care le-a schimbat viața pentru totdeauna, ei au învățat să conlucreze și să fie uniți în îndeplinirea scopurilor pe care Dumnezeu le avea pentru ei – și le are pentru toți copiii Săi.

Acum, imaginați-vă același cuplu în viața muritoare. Ei au trebuit să muncească pentru hrană, unele animale i-au privit pe ei drept hrană și au fost provocări dificile pe care le-au putut birui doar când s-au sfătuit și s-au rugat împreună. Îmi imaginez că au fost cel puțin câteva ocazii în care au avut păreri diferite despre cum să abordeze acele provocări. Însă, prin cădere, ei au învățat că era esențial să acționeze uniți și cu dragoste. Prin îndrumările pe care le-au primit de la surse divine, au fost învățați despre planul salvării și principiile Evangheliei lui Isus Hristos, care fac ca planul să fie funcțional. Deoarece au înțeles că scopul lor pe pământ și obiectivul lor etern erau identice, ei au avut parte de satisfacție și succes învățând să conlucreze cu dragoste și în neprihănire.

Adam și Eva învățându-și copiii

Pe măsură ce au avut copii, Adam și Eva și-au învățat membrii familiei ceea ce ei au învățat de la mesageri cerești. Ei s-au concentrat asupra faptului de a-și ajuta și copiii să înțeleagă și să accepte acele principii care-i făceau fericiți în această viață și îi pregăteau să se întoarcă la Părinții lor Cerești după ce își vor fi mărit capacitățile și-și vor fi dovedit supunerea față de Dumnezeu. În acest proces, Adam și Eva au învățat să-și aprecieze punctele forte diferite și să se susțină unul pe celălalt în lucrarea lor de importanță eternă. 2

Pe măsură ce secolele și, apoi, mileniile au sosit și au plecat, claritatea privind aporturile interdependente și inspirate ale bărbaților și femeilor a devenit încețoșată din cauza informațiilor și înțelegerilor greșite. În perioada dintre acel început minunat din Grădina Edenului și prezent, dușmanul a avut destul de mult succes în obiectivul său de a diviza bărbații și femeile în încercările sale de a ne cuceri sufletul. Lucifer știe că, dacă poate deteriora unitatea pe care bărbații și femeile o simt, dacă el ne poate face să fim confuzi în legătură cu valoarea noastră divină și responsabilitățile noastre primite prin legământ, el va reuși să distrugă familiile, care sunt unitățile esențiale ale eternității.

Satana incită la comparare, folosind-o ca instrument pentru a da naștere la sentimente de superioritate sau inferioritate, ascunzând adevărul etern că diferențele lăuntrice ale bărbaților și femeilor sunt lăsate de Dumnezeu și sunt la fel de prețuite. El a încercat să diminueze importanța aporturilor femeilor atât în cadrul familiilor, cât și în societatea civilă, diminuând astfel influența lor înălțătoare benefică. Obiectivul său a fost să încurajeze lupta pentru putere, nu sărbătorirea aporturilor unice ale bărbaților și femeilor care se completează unul pe celălalt și contribuie la unitate.

Așadar, de-a lungul anilor și pe tot globul, înțelegerea deplină despre aporturile și responsabilitățile interdependente stabilite de Divinitate și, totuși, diferite ale femeilor și bărbaților a dispărut în mare parte. În multe societăți, femeile au devenit subordonate bărbaților în loc să fie partenere egale, activitățile lor fiind limitate la o sferă restrânsă. Progresul spiritual a devenit extrem de redus în acele vremuri întunecate; cu siguranță, puțină lumină spirituală a putut pătrunde în mințile și inimile cufundate în tradițiile dominării.

Și, apoi, lumina Evangheliei restaurate a strălucit „mai luminos ca strălucirea soarelui” 3 când Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Hristos, S-au arătat tânărului Joseph Smith la începutul primăverii anului 1820 în acea zonă împădurită sfântă din nordul statului New York. Acel eveniment a fost începutul unei revărsări de revelații din cer în zilele noastre. Unul dintre primele elemente ale Bisericii originale a lui Hristos care avea să fie restaurat a fost autoritatea preoției lui Dumnezeu. Pe măsură ce restaurarea a continuat să aibă loc, bărbații și femeile au început să înțeleagă, din nou, importanța și potențialul faptului de a lucra ca parteneri, autorizați și îndrumați de El în această lucrare sacră.

Organizarea Societății de Alinare

În anul 1842, când femeile neexperimentatei Biserici au dorit să formeze un grup oficial care să ajute în lucrare, președintele Joseph Smith s-a simțit inspirat să le organizeze „sub îndrumarea preoției, după modelul preoției” 4 . El a spus: „Și, acum, vă predau cheia… în numele lui Dumnezeu… acesta este doar începutul unor zile mai bune” 5 . Și, de când acea cheie a fost predată, ocaziile pentru femei în domeniul educațional, politic și economic au început să se extindă gradual în întreaga lume. 6

Această nouă organizație a Bisericii pentru femei, denumită Societatea de Alinare, a fost diferită de alte societăți ale femeilor din vremurile acelea, deoarece a fost întemeiată de un profet care a acționat având autoritatea preoției pentru a oferi femeilor autoritate, responsabilități sacre și roluri oficiale în cadrul structurii Bisericii, nu în afara ei. 7

Din zilele profetului Joseph Smith și până în zilele noastre, restaurarea continuă a tuturor lucrurilor a făcut lumină în ce privește necesitatea ca autoritatea și puterea preoției să ajute atât bărbații, cât și femeile să-și îndeplinească responsabilitățile desemnate de Divinitate. Recent, am fost învățați că femeile care sunt puse deoparte sub îndrumarea cuiva care deține chei ale preoției slujesc cu autoritatea preoției în chemările lor. 8

În luna octombrie a anului 2019, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că femeile înzestrate în templu au puterea preoției în viața lor și în căminul lor când țin acele legăminte sacre pe care le-au făcut cu Dumnezeu. 9 Dânsul a explicat că „cerurile sunt la fel de deschise femeilor care sunt înzestrate cu puterea lui Dumnezeu care rezultă din legămintele lor ale preoției, cum sunt pentru bărbații care dețin preoția”. Și, dânsul a încurajat fiecare soră: „Accesați din plin puterea Salvatorului pentru a vă ajuta familia și pe alții pe care-i iubiți” 10 .

Așadar, ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră și pentru mine? Cum ne schimbă viața faptul de a înțelege autoritatea și puterea preoției? Una dintre chei este să înțelegem că, atunci când femeile și bărbații lucrează împreună, realizăm mult mai multe decât atunci când lucrăm separat. 11 Rolurile noastre sunt complementare, nu concurențiale. Deși femeile nu sunt rânduite la vreun oficiu al preoției, așa cum am menționat anterior, femeile sunt binecuvântate cu puterea preoției pe măsură ce-și țin legămintele și ele slujesc cu autoritatea preoției când sunt puse deoparte într-o chemare.

Într-o zi superbă de august, am avut privilegiul să iau loc alături de președintele Russell M. Nelson în casa reconstruită a lui Joseph și Emma Smith din Harmony, Pennsylvania, aproape de locul în care Preoția aaronică a fost restaurată în aceste zile din urmă. În conversația noastră, președintele Nelson a vorbit despre rolul important pe care femeile l-au avut în restaurare.

1:11

Președintele Nelson „Unul dintre cele mai importante aspecte de care îmi aduc aminte când vin la acest loc în care a fost restaurată preoția este rolul important pe care femeile l-au avut în restaurare.

Când Joseph a început să traducă inițial Cartea lui Mormon, cine a scris? Ei bine, el a scris puțin, nu foarte mult. Emma a intervenit.

Și, apoi, mă gândesc la cum s-a dus Joseph în pădure pentru a se ruga în apropiere de casa lor din Palmyra, New York. Unde s-a dus? El s-a dus în Dumbrava Sacră. De ce s-a dus acolo? Pentru că acolo se ducea mama lui când dorea să se roage.

Ele sunt doar două dintre femeile care au avut roluri cheie în restaurarea preoției și în restaurarea Bisericii. Fără îndoială, putem spune că soțiile noastre sunt la fel de importante astăzi cum au fost și atunci. Bineînțeles că sunt!”

Asemenea Emmei, lui Lucy și lui Joseph, suntem cei mai eficienți când suntem dornici să învățăm unul de la altul și când suntem uniți în obiectivul nostru de a deveni ucenici ai lui Isus Hristos și de a-i ajuta pe alții de-a lungul acelei cărări.

Suntem învățați că „preoția binecuvântează viața copiilor lui Dumnezeu în nenumărate moduri… În chemările [din cadrul Bisericii], în cadrul rânduielilor din templu, relațiilor de familie și slujirii individuale discrete, femeile și bărbații sfinți din zilele din urmă acționează în virtutea puterii și autorității preoției. Această interdependență a bărbaților și femeilor în realizarea lucrării lui Dumnezeu prin puterea Sa este o parte esențială a Evangheliei lui Isus Hristos restaurată prin profetul Joseph Smith” 12 .

Unitatea este esențială pentru lucrarea divină pe care suntem privilegiați și chemați s-o facem, însă ea nu se realizează pur și simplu. Este nevoie de efort și timp pentru a ne sfătui cu adevărat împreună – pentru a ne asculta unul pe altul, a înțelege punctele de vedere ale altora și a împărtăși experiențe trăite – însă procesul duce la hotărâri mult mai inspirate. Fie acasă, fie în responsabilitățile noastre din cadrul Bisericii, modul cel mai eficient de a ne atinge potențialul divin este de a conlucra, binecuvântați de puterea și autoritatea preoției, în rolurile noastre diferite, dar totuși complementare.

Cum arată acest parteneriat în viața de astăzi a femeilor de legământ? Permiteți-mi să vă împărtășesc un exemplu.

Cuplu pe bicicletă tandem

Alison și John aveau un parteneriat unic. Ei pedalau pe o bicicletă tandem în întreceri pe distanțe scurte și distanțe lungi. Pentru a concura cu succes pe acea bicicletă, cei doi bicicliști trebuie să se coreleze. Ei trebuie să se încline în aceeași direcție la timpul potrivit. Unul nu poate să-l domine pe celălalt, ci trebuie să comunice între ei în mod clar și fiecare să-și facă partea. Căpitanul, în față, preia controlul când trebuie să frâneze și când trebuie să se ridice în picioare. Cel din spate trebuie să fie atent la ce se întâmplă și să fie pregătit să asigure putere suplimentară dacă rămân puțin în urmă sau să încetinească dacă se apropie prea mult de alți cicliști. Ei trebuie să se susțină unul pe altul pentru a progresa și a-și îndeplini obiectivul.

Alison a explicat: „Puțin timp, la început, cel care stătea pe locul căpitanului spunea «Ne ridicăm» când trebuia să ne ridicăm în picioare și «Frânăm» când trebuia să ne oprim din pedalat. După un timp, persoana din spate a început să-și dea seama când căpitanul urma să se ridice sau să frâneze și nu mai trebuia spus niciun cuvânt. Am învățat să fim în acord cu ceea ce făceam fiecare și ne puteam da seama când unul întâmpina dificultăți și [atunci] celălalt încerca să preia sarcina. Este, într-adevăr, vorba despre încredere și a lucra împreună” 13 .

John și Alison au fost uniți nu doar când pedalau pe bicicleta lor, ci și în căsnicia lor. Fiecare dorea fericirea celuilalt mai mult decât fericirea proprie; fiecare căuta binele în celălalt și fiecare a lucrat pentru a birui ceea ce nu era atât de bun în el însuși. Ei au condus pe rând și au oferit mai mult, pe rând, când celălalt partener înfrunta greutăți. Fiecare a prețuit aportul celuilalt și au găsit răspunsuri mai bune pentru provocările lor când și-au combinat talentele și resursele. Ei s-au legat, cu adevărat, unul de celălalt prin dragostea asemănătoare celei a lui Hristos.

Faptul de a fi mai în acord cu tiparul divin de a conlucra în unitate este vital în ziua de astăzi în care mesaje de genul „mai întâi eu” sunt pretutindeni în jurul nostru. Femeile dețin daruri divine distinctive 14 și le sunt date responsabilități unice, însă acestea nu sunt cu nimic mai importante – sau mai puțin importante – decât darurile și responsabilitățile bărbaților. Toți sunt meniți și necesari să îndeplinească planul divin al Tatălui Ceresc de a oferi fiecărui copil al Său cea mai bună ocazie de a-și atinge potențialul divin.

Astăzi, „avem nevoie de femei care au curajul și viziunea mamei noastre Eva” 15 care să fie unite cu frații lor în aducerea de suflete la Hristos. 16 Bărbații trebuie să devină adevărați parteneri, în loc să presupună că sunt în totalitate responsabili sau să acționeze ca „presupuși” parteneri în timp ce femeile fac cea mai mare parte a muncii. Femeile trebuie să fie dornice să „ia atitudine [și să-și ocupe] locul de drept și indispensabil” 17 în calitate de partenere, în loc să se gândească la faptul că trebuie să facă totul singure sau să aștepte să li se spună ce să facă. 18

Faptul de a vedea femeile ca participante vitale nu are legătură cu faptul de a ajunge la paritate, ci cu înțelegerea adevărului doctrinar. În loc să stabilim un program pentru realizarea acestui lucru, putem lucra, în mod activ, pentru a prețui femeile așa cum o face Dumnezeu: ca partenere esențiale în lucrarea de salvare și exaltare.

Suntem pregătiți? Ne vom strădui să depășim prejudecățile culturale și, în schimb, să acceptăm tiparele și practicile divine bazate pe doctrina de bază? Președintele Russell M. Nelson ne invită să „participăm împreună la această lucrare sacră… [pentru a] ajuta la pregătirea lumii pentru cea de-a Doua Venire a Domnului” 19 . Pe măsură ce vom face astfel, vom învăța să prețuim aportul fiecărei persoane și vom crește eficiența cu care ne îndeplinim rolurile divine. Vom simți o bucurie mai mare decât am simțit vreodată.

Fie ca noi, fiecare în parte, să alegem să devenim uniți în modul inspirat al Domnului de a ajuta lucrarea Sa să avanseze! În numele preaiubitului nostru Salvator, Isus Hristos, amin.

Note

  1. Vedeți Genesa 3:1-18; Moise 4:1-19.

  2. Vedeți Moise 5:1-12. Aceste versete ne învață despre adevăratul parteneriat dintre Adam și Eva: ei au avut copii împreună (versetul 2); ei au lucrat împreună pentru a asigura cele necesare pentru ei și pentru familia lor (versetul 1); s-au rugat împreună (versetul 4); ei s-au supus poruncilor lui Dumnezeu și au oferit ofrande împreună (versetul 5); împreună au învățat Evanghelia lui Isus Hristos (versetele 4, 6-11) și au predat-o copiilor lor (versetul 12).

  3. Joseph Smith – Istorie 1:16.

  4. Joseph Smith, în Sarah M. Kimball, „Auto-Biography”, Woman’s Exponent, 1 sept. 1883, p. 51; vedeți, de asemenea, Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 476-477.

  5. Joseph Smith, în „Nauvoo Relief Society Minute Book”, p. 40, josephsmithpapers.org.

  6. Vedeți George Albert Smith, „Address to the Members of the Relief Society”, Relief Society Magazine, dec. 1945, p. 717.

  7. Vedeți John Taylor, în Nauvoo Relief Society Minutes, 17 mart. 1842, pus la dispoziție pe churchhistorianspress.org. Potrivit Elizei R. Snow, Joseph Smith a predat, de asemenea, că femeile au fost organizate, în mod oficial, în dispensațiile anterioare (vedeți Eliza R. Snow, „Female Relief Society”, Deseret News, 22 apr. 1868, p. 1; Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society [2011], p. 1-7).

  8. Vedeți Dallin H. Oaks, „Cheile și autoritatea preoției”, Liahona, mai 2014, p. 49-52.

  9. Vedeți Russell M. Nelson, „Comori spirituale”, Liahona, nov. 2019, p. 78, 79.

  10. Russell M. Nelson, „Comori spirituale”, p. 77.

  11. „Însă Evanghelia restaurată ne învață ideea eternă potrivit căreia soții și soțiile sunt reciproc interdependenți. Ei sunt egali. Ei sunt parteneri” (Bruce R. și Marie K. Hafen, „Crossing Thresholds and Becoming Equal Partners”, Liahona, aug. 2007, p. 28).

  12. Eseuri despre subiecte din Evanghelie, „Învățăturile lui Joseph Smith despre preoție, templu și femei”, topics.ChurchofJesusChrist.org.

  13. Corespondență personală.

  14. Vedeți Russell M. Nelson, „O rugăminte adresată surorilor mele”, Liahona, nov. 2015, p. 95-97.

  15. Russell M. Nelson, „O rugăminte adresată surorilor mele”, p. 97.

  16. Vedeți General Handbook: Serving in The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints (Manual general – slujirea în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă),, 1.4, ChurchofJesusChrist.org.

  17. Russell M. Nelson, „O rugăminte adresată surorilor mele”, p. 97.

  18. „Dragile mele surori, indiferent de chemarea pe care o aveți sau de circumstanțele în care vă aflați, avem nevoie de gândurile, înțelegerea și inspirația dumneavoastră. Avem nevoie ca dumneavoastră să vorbiți cu încredere în cadrul consiliilor la nivel de episcopie și țăruș. Avem nevoie ca fiecare soră căsătorită să vorbească în calitate de «partener deplin și care-și aduce aportul» în timp ce vă alăturați soțului dumneavoastră în conducerea familiei. Căsătorite sau singure, dumneavoastră, dragi surori, aveți aptitudini aparte și o intuiție specială pe care le-ați primit ca daruri de la Dumnezeu. Noi, frații, nu putem să înlocuim influența dumneavoastră unică…

    Avem nevoie de tăria dumneavoastră!” (Russell M. Nelson, „O rugăminte adresată surorilor mele”, p. 97).

  19. Russell M. Nelson, „O rugăminte adresată surorilor mele”, p. 97.