Marele plan
Noi, cei care cunoaștem planul lui Dumnezeu și care am făcut legământ să participăm la el, avem responsabilitatea clară de a propovădui aceste adevăruri.
Chiar și în timpul unor încercări și provocări unice suntem, cu adevărat, binecuvântați! Această conferință generală ne-a oferit o revărsare a bogățiilor și bucuriei restaurării Evangheliei lui Isus Hristos. Ne-am bucurat datorită viziunii cu Tatăl și Fiul care a început restaurarea. Ni s-a adus aminte de miraculoasa scoatere la lumină a Cărții lui Mormon, al cărei scop central este de a depune mărturie despre Isus Hristos și doctrina Sa. Am fost revigorați cu realitatea plină de bucurie a revelației – oferită profeților și nouă, în mod personal. Am ascultat mărturii prețioase despre ispășirea infinită a lui Isus Hristos și învierea Sa reală. Și am fost învățați alte adevăruri ale plenitudinii Evangheliei Sale revelate lui Joseph Smith după ce Dumnezeu Tatăl i-a declarat profetului nou chemat: „Acesta este Fiul Meu [Preaiubit]. Ascultă-L!” (Joseph Smith – Istorie 1:17).
Am fost întăriți în cunoașterea noastră privind restaurarea preoției și a cheilor acesteia. Am fost revigorați în hotărârea noastră de a face ca Biserica restaurată a Domnului să fie cunoscută potrivit denumirii ei corespunzătoare – Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Și am fost invitați să ne alăturăm în post și rugăciune pentru minimalizarea efectelor prezente și viitoare ale unei pandemii mondiale devastatoare. În această dimineață, am fost inspirați de profetul în viață al Domnului care a prezentat o proclamație istorică despre restaurare. Noi susținem declarația conform căreia „cei care studiază, cu ajutorul rugăciunii, mesajul restaurării și acționează cu credință vor fi binecuvântați să dobândească propria mărturie despre caracterul ei divin și despre scopul ei de a pregăti lumea pentru a Doua Venire promisă a Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos”1.
Planul
Toate acestea fac parte dintr-un plan divin al cărui scop este de a permite copiilor lui Dumnezeu să fie exaltați și să devină ca El. Numit în scripturi „marele plan al fericirii”, „planul mântuirii” și „[planul] salvării” (Alma 42:8, 11, 5), acest plan – revelat în cadrul restaurării – a început cu un consiliu în cer. În starea noastră de spirite, ne-am dorit să dobândim viața eternă de care Se bucură Părinții noștri Cerești. Până la acel moment, progresasem cât de mult s-a putut fără a trăi experiența vieții muritoare într-un trup fizic. Pentru a ne oferi acea experiență, Dumnezeu Tatăl a planificat să creeze acest pământ. În viața muritoare planificată, aveam să ne întinăm prin păcat pe măsură ce urma să avem parte de opoziția necesară creșterii noastre spirituale. Aveam, de asemenea, să fim supuși morții fizice. Pentru a ne revendica de la moarte și păcat, planul Tatălui nostru Ceresc avea să asigure un Salvator. Învierea Sa avea să ne mântuiască pe toți de la moarte, iar sacrificiul Său ispășitor avea să plătească prețul necesar ca toți să fie curățați de păcat pe baza condițiilor impuse pentru a ne susține progresul. Această ispășire a lui Isus Hristos este elementul principal al planului Tatălui.
În consiliul din cer, tuturor copiilor de spirit ai lui Dumnezeu li s-a prezentat planul Tatălui, inclusiv consecințele și încercările din viața muritoare pe care le cuprindea, ajutoarele lui cerești și destinul lui glorios. Am știut de la început sfârșitul. Toate miriadele de muritori care s-au născut pe acest pământ au ales planul Tatălui și au luptat pentru el în cadrul disputei cerești care a urmat. Mulți au făcut, de asemenea, legăminte cu Tatăl cu privire la ce aveau să facă în viața muritoare. În moduri care nu au fost revelate, acțiunile noastre din lumea spiritelor au avut influență asupra circumstanțelor noastre din viața muritoare.
Viața muritoare și lumea spiritelor
Voi rezuma acum unele dintre principalele elemente ale planului Tatălui, căci ele au efect asupra noastră în timpul călătoriei noastre în viața muritoare și în lumea spiritelor, care urmează.
Scopul vieții muritoare și al progresului de după moarte care-i poate urma este ca roada pântecelui lui Dumnezeu să devină așa cum este El. Aceasta este dorința Tatălui Ceresc pentru toți copiii Săi. Pentru a avea parte de acest destin plin de bucurie, legile eterne ne cer să devenim ființe purificate prin ispășirea lui Isus Hristos, astfel încât să putem locui în prezența Tatălui și a Fiului și să ne bucurăm de binecuvântările exaltării. Așa cum ne învață Cartea lui Mormon, El îi invită „pe toți să vină la El și să ia parte la bunătatea Sa; și El nu respinge pe nimeni dintre cei care vin la El, negri și albi, sclavi și liberi, bărbați și femei; și El Își aduce aminte de păgâni; și toți sunt egali în fața lui Dumnezeu” (2 Nefi 26:33; vedeți, de asemenea, Alma 5:49).
Planul divin ca noi să devenim ce suntem destinați să devenim ne cere să facem alegeri de a respinge opoziția răului care ispitește muritorii să acționeze contrar poruncilor lui Dumnezeu și planului Său. Ne cere, de asemenea, să avem parte de alte opoziții din viața muritoare, cum ar fi păcatele altora sau unele defecte din naștere. Uneori, progresul nostru necesar este realizat mai bine prin suferință și adversitate, decât prin confort și liniște. Și nicio astfel de opoziție din viața muritoare nu și-ar putea atinge scopul etern dacă intervenția divină ne-ar scuti de toate consecințele potrivnice ale vieții muritoare.
Planul dezvăluie destinul nostru în eternitate, scopul și condițiile călătoriei noastre în viața muritoare și ajutoarele cerești pe care le vom primi. Poruncile lui Dumnezeu ne avertizează în legătură cu rătăcirea către circumstanțe periculoase. Învățăturile conducătorilor inspirați ne îndrumă calea și ne oferă asigurări care ne susțin călătoria eternă.
Planul lui Dumnezeu ne oferă patru mari asigurări care să ne ajute în călătoria noastră în viața muritoare. Toate ne sunt oferite prin ispășirea lui Isus Hristos, elementul central al planului. Prima, suntem asigurați că, prin suferința Sa pentru păcatele de care ne pocăim, putem fi curățați de acele păcate. Apoi, milostivul Judecător final „nu [Își va] mai [aminti] de ele” (Doctrină și legăminte 58:42).
A doua, ca parte a ispășirii Salvatorului nostru, El a luat asupra Sa toate celelalte infirmități din viața muritoare. Aceasta ne permite să primim ajutor și tărie divine pentru a suporta poverile inevitabile ale vieții muritoare, personale și generale, cum ar fi războiul și bolile. Cartea lui Mormon ne oferă cea mai clară descriere scripturală despre această putere esențială a ispășirii. Salvatorul a luat asupra Sa „durerile și bolile [și infirmitățile] poporului Său… Și va lua asupra Lui infirmitățile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce privește trupul, ca El să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:11-12).
A treia, Salvatorul, prin ispășirea Sa infinită, îi ia morții statutul de sfârșit și ne oferă asigurarea plină de bucurie că noi toți vom fi înviați. Cartea lui Mormon ne învață: „Această reconstituire o să vină la toți, bătrân și tânăr, sclav și liber, bărbat și femeie, nedrept și drept; și va fi așa încât niciun fir de păr de pe capul lor nu va fi pierdut; fiecare lucru va fi reconstituit în forma lui perfectă” (Alma 11:44).
Sărbătorim realitatea învierii Sale în această perioadă de Paște. Aceasta ne oferă perspectiva și tăria de a îndura provocările vieții muritoare pe care le înfruntăm, fiecare dintre noi și cei pe care îi iubim, lucruri cum ar fi deficiențe de natură fizică, mintală sau emoțională, pe care le avem din naștere sau de care avem parte pe parcursul vieții muritoare. Datorită învierii, știm că aceste deficiențe din viața muritoare sunt doar temporare!
Evanghelia restaurată ne asigură că învierea poate include ocazia de a fi alături de membrii familiei noastre – soțul, soția, copiii și părinții. Aceasta este o încurajare puternică pentru a ne îndeplini responsabilitățile din cadrul familiei în viața muritoare. Ne ajută să trăim împreună în dragoste în această viață, așteptând cu nerăbdare reuniunile și asocierile pline de bucurie din viața următoare.
A patra, și ultima, revelația modernă ne învață că progresul nostru nu trebuie să se termine la sfârșitul vieții muritoare. Puțin a fost revelat despre această asigurare importantă. Ni se spune că această viață este timpul în care să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu și că nu trebuie să ne amânăm pocăința (vedeți Alma 34:32-33). Totuși, suntem învățați că, în lumea spiritelor, Evanghelia este predicată chiar și „[celor] răi și nesupuși, care [au respins] adevărul” (Doctrină și legăminte 138:29) și că cei învățați acolo se pot pocăi înainte de judecata finală (vedeți versetele 31-34, 57-59).
Vă prezint alte câteva elemente de bază ale planului Tatălui nostru Ceresc.
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos ne oferă o perspectivă unică cu privire la castitate, căsătorie și faptul de a avea copii. Ne învață că, potrivit planului lui Dumnezeu, căsătoria este necesară, în sensul de a oferi cadrul stabilit de Divinitate pentru nașterea în viața muritoare și pentru a pregăti membrii familiei pentru viața eternă. „Căsătoria este rânduită de Dumnezeu pentru om”, a spus Domnul, „ca pământul să poată răspunde scopului pentru care a fost creat” (Doctrină și legăminte 49:15-16). Desigur, în acest aspect, planul Său este contrar unor forțe lumești puternice ce constau în legi și obiceiuri.
Puterea de a crea viață muritoare este cea mai sublimă putere pe care Dumnezeu a oferit-o copiilor Săi. Folosirea ei a fost permisă prin prima poruncă dată lui Adam și Evei, dar o altă poruncă importantă a fost dată pentru a interzice folosirea ei greșită. În afara căsniciei, orice folosire a puterii de procreare este, într-o măsură sau alta, o degradare păcătoasă și o pervertire a celei mai divine însușiri divine a bărbaților și femeilor. Accentul pe care Evanghelia restaurată îl pune pe această lege a castității se datorează scopului puterilor noastre de procreare în îndeplinirea planului lui Dumnezeu.
Ce urmează?
În timpul acestei aniversări a 200 de ani de la Prima Viziune care a inaugurat restaurarea, noi cunoaștem planul Domnului și suntem încurajați de două secole de binecuvântări ale lui primite prin Biserica Sa restaurată. În acest an, anul 2020, avem, așa cum o numesc oamenii, o vedere 20/20 asupra evenimentelor din trecut.
Totuși, când privim către viitor, vederea noastră nu este atât de clară. Știm că, la două secole după restaurare, în lumea spiritelor sunt acum mulți lucrători care au căpătat experiență în viața muritoare pentru a propovădui acolo. Știm, de asemenea, că acum avem mult mai multe temple pentru a înfăptui rânduielile eternității pentru cei care se pocăiesc și acceptă Evanghelia Domnului de oricare parte a vălului morții. Toate acestea duc mai departe planul Tatălui nostru Ceresc. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare, încât, cu excepția celor câțiva care devin, în mod deliberat, fii ai pierzaniei, El a oferit un destin al gloriei tuturor copiilor Săi (vedeți Doctrină și legăminte 76:43).
Noi știm că Salvatorul Se va întoarce și că va fi un mileniu de domnie pașnică pentru a finaliza partea privind viața muritoare a planului lui Dumnezeu. Știm, de asemenea, că vor fi învieri diferite, ale celor neprihăniți și ale celor nedrepți, judecata finală a fiecărei persoane având loc întotdeauna după învierea sa.
Vom fi judecați potrivit faptelor noastre, dorințelor inimii noastre și tipului de persoană care am devenit. Această judecată va face ca toți copiii lui Dumnezeu să se ducă într-o împărăție de glorie pentru care supunerea lor i-a pregătit și în care se vor simți confortabil. Judecătorul tuturor acestora este Salvatorul nostru, Isus Hristos (vedeți Ioan 5:22; 2 Nefi 9:41). Omnisciența Sa Îi oferă o cunoaștere perfectă cu privire la toate faptele și dorințele noastre, atât cele de care nu ne-am pocăit sau pe care nu le-am schimbat, cât și cele de care ne-am pocăit sau cele neprihănite. Prin urmare, după judecata Sa, toți vom depune mărturie că „judecățile Lui sunt drepte” (Mosia 16:1).
În încheiere, împărtășesc convingerea pe care am dobândit-o citind multe scrisori și trecând în revistă multe solicitări de întoarcere în Biserică după ștergerea numelui sau apostazie. Mulți dintre membrii noștri nu înțeleg, pe deplin, acest plan al salvării, care răspunde majorității întrebărilor despre doctrina și regulile inspirate ale Bisericii restaurate. Noi, cei care cunoaștem planul lui Dumnezeu și care am făcut legământ să participăm la el, avem responsabilitatea clară de a propovădui aceste adevăruri și a face tot ce putem pentru a le aduce la cunoștința altora și în circumstanțele noastre din viața muritoare. Depun mărturie despre Isus Hristos, Salvatorul și Mântuitorul nostru, care face totul posibil, în numele lui Isus Hristos, amin.