2020
Ca ei să poată vedea
mai 2020


2:3

Ca ei să poată vedea

Căutați și rugați-vă pentru ocazii de a face ca lumina dumneavoastră să lumineze, pentru ca alții să vadă calea către Isus Hristos.

Dragi frați și surori, inimile noastre au fost binecuvântate și reînnoite de Spiritul pe care l-am simțit la această conferință.

Un stâlp de lumină

În urmă cu două sute de ani, într-o dumbravă, un stâlp de lumină a coborât deasupra unui tânăr băiat. În acel stâlp de lumină, Joseph Smith I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său, Isus Hristos. Lumina lor a înlăturat întunericul spiritual care acoperea pământul și i-a arătat lui Joseph Smith – și nouă tuturor – cum să mergem înainte. Datorită luminii revelate în acea zi, putem primi plenitudinea binecuvântărilor disponibile prin ispășirea Salvatorului nostru, Isus Hristos.

Datorită restaurării Evangheliei Sale, putem fi umpluți cu lumina Salvatorului nostru. Însă, această lumină nu este doar pentru mine și dumneavoastră. Isus Hristos ne-a îndemnat: „Lăsați lumina voastră să lumineze în fața acestui popor pentru ca ei să poată vedea lucrările voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”1. Am ajuns să iubesc expresia „ca ei să poată vedea”. Este o invitație importantă din partea Domnului de a avea o dorință mai mare de a-i ajuta pe alții să vadă calea și, astfel, să vină la Hristos.

Vârstnicul L. Tom Perry

Când aveam 10 ani, familia noastră a avut onoarea să-l găzduiască pe vârstnicul L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, în timp ce se afla cu o însărcinare în orașul meu natal.

La sfârșitul zilei, membrii familiei noastre și cei ai familiei Perry au stat în sufrageria noastră pentru a savura delicioasa plăcintă cu mere a mamei mele, în timp ce vârstnicul Perry a povestit despre sfinții din întreaga lume. Am fost fascinată.

Era târziu când mama m-a chemat în bucătărie și mi-a adresat o întrebare simplă: „Bonnie, ai dat de mâncare la găini?”.

M-am simțit tristă; nu le dădusem. Deoarece nu doream să plec din prezența unui apostol al Domnului, am sugerat că găinile pot să țină post până dimineață.

Mama mi-a răspuns cu un „nu” hotărât. Chiar atunci, vârstnicul Perry a intrat în bucătărie și a întrebat cu glasul său răsunător, plin de entuziasm: „Am auzit că cineva trebuie să dea de mâncare la găini? Pot să te însoțesc împreună cu fiul meu?”.

O, ce bucuroasă eram acum să dau de mâncare la găini! Am alergat să iau lanterna noastră mare și galbenă. Am ieșit bucuroasă, sărind pe cărarea spre cotețul găinilor. Cu lanterna în mâna, pe care o mișcam în continuu, am traversat parcela cu porumb și am trecut prin câmpul de grâu.

Ajungând la micul canal pentru irigații care traversa cărarea, am sărit instinctiv peste el așa cum făcusem multe seri înainte. Nu mi-am dat seama de eforturile vârstnicului Perry de a ține pasul pe o cărare întunecată și necunoscută. Lanterna mea, pe care o tot mișcam, nu l-a ajutat să vadă canalul. Fără o lumină constantă care să-l ajute să vadă, a pășit direct în apă și a scos un geamăt puternic. Panicată, m-am întors să-l văd pe noul meu prieten scoțându-și piciorul ud din canal și scoțând apa din pantoful lui de piele.

Cu un pantof ud și plin de noroi, vârstnicul Perry m-a ajutat să dau de mâncare la găini. Când am terminat, el mi-a spus cu dragoste: „Bonnie, trebuie să văd cărarea. Am nevoie ca drumul pe care merg să fie luminat”.

Eu luminam folosind lanterna, dar nu într-un mod care să-l ajute pe vârstnicul Perry. Acum, știind că are nevoie de lumina lanternei mele pentru a merge în siguranță, am poziționat lanterna chiar înaintea pașilor lui și am putut să ne întoarcem acasă în siguranță.

Dragii mei frați și dragile mele surori, ani de zile am cugetat la principiul pe care l-am învățat de la vârstnicul Perry. Invitația Domnului de a lăsa lumina noastră să lumineze nu înseamnă doar a îndrepta la întâmplare o rază de lumină și a face lumea mai luminoasă în general. Înseamnă a ne îndrepta lumina, astfel încât alții să vadă calea către Hristos. Înseamnă a aduna pe Israel de această parte a vălului – a-i ajuta pe alții să vadă următorul pas în a face legăminte sacre cu Dumnezeu și a le ține.2

Salvatorul a mărturisit: „Iată, Eu sunt lumina; Eu am dat un exemplu pentru voi”3. Să vedem unul dintre exemplele Sale.

Femeia de la fântână era o samariteană care nu-l cunoștea pe Isus Hristos și era considerată proscrisă de mulți din societatea de atunci. Isus a întâlnit-o și a început o conversație. I-a vorbit despre apă. Apoi, i-a oferit mai multă lumină când a spus că El este „[apa] vie”4.

Hristos era plin de compasiune față de ea și nevoile ei. El a întâlnit această femeie în locul în care ea se afla și a început să vorbească despre ceva familiar și obișnuit. Dacă El s-ar fi oprit acolo, ar fi fost o întâlnire plăcută. Dar ea nu ar fi mers în cetate să proclame: „Veniți de vedeți… nu cumva este acesta Hristosul?”5. Treptat, în timpul conversației, L-a descoperit pe Isus Hristos și, în pofida trecutului ei, a devenit un instrument de lumină, luminând calea pentru ca alții să o poată vedea.6.

Vă voi vorbi acum despre două persoane care au urmat exemplul Salvatorului de a împărtăși lumina. De curând, prietenul meu Kevin a fost invitat să stea la cină lângă directorul unei companii. El s-a îngrijorat pentru că nu știa ce avea să discute timp de două ore. Urmând un îndemn, Kevin a spus: „Vorbiți-mi despre familia dumneavoastră. De unde provine?”.

Acest domn nu știa prea multe despre strămoșii lui, așa că Kevin și-a scos telefonul, spunând: „Am o aplicație care conectează oamenii cu membrii familiilor lor. Să vedem ce putem găsi”.

După o lungă discuție, noul prieten al lui Kevin a întrebat: „De ce este familia atât de importantă pentru biserica ta?”.

Kevin a răspuns simplu: „Credem că vom continua să trăim după ce murim. Dacă ne identificăm strămoșii și le ducem numele într-un loc sacru, numit templu, putem înfăptui rânduieli privind căsătoria prin care familiile vor fi împreună chiar și după moarte”7.

Kevin a început cu ceva ce el și noul său prieten aveau în comun. Apoi, a găsit o cale de a depune mărturie despre lumina și dragostea Salvatorului.

A doua povestire este despre Ella, o jucătoare de baschet la universitate. Exemplul ei începe când ea și-a primit chemarea în misiune în timp ce era la școală. Ea a ales să deschidă plicul în fața echipei ei. Membrele echipei nu știau aproape nimic despre Biserica lui Isus Hristos și nu înțelegeau dorința Ellei de a sluji. Ea s-a rugat în mod repetat să știe cum să explice chemarea ei în misiune într-un mod în care colegele ei să poată simți Spiritul. Răspunsul ei?

„Am făcut o prezentare Power Point”, a spus Ella, „pentru că sunt o persoană nostimă”. Ea le-a spus despre posibilitatea de a sluji într-una dintre cele peste 400 de misiuni și de a învăța o limbă. Ea a vorbit despre miile de misionari care slujeau deja. Ella a încheiat arătându-le o ilustrație a Salvatorului și spunând această scurtă mărturie: „Baschetul este unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. M-am mutat prin toată țara și am stat departe de familia mea pentru a juca în această echipă, cu acest antrenor. Singurele două lucruri care sunt mai importante pentru mine decât baschetul sunt credința și familia mea”8.

Acum, dacă vă gândiți: „Acestea sunt exemple minunate, de 1.000 de wați, dar eu sunt un bec de 20 de wați”, aduceți-vă aminte că Salvatorul a mărturisit: „Eu sunt lumina pe care voi o veți ține înălțată”9. El ne amintește că va aduce lumina dacă îi vom îndruma pe alții către El.

Dumneavoastră și cu mine avem suficientă lumină să împărtășim chiar acum. Putem lumina următorul pas pentru a ajuta pe cineva să se apropie mai mult de Isus Hristos și, apoi, pasul următor și următorul.

Întrebați-vă: „Cine are nevoie de lumina pe care o aveți pentru a găsi calea de care au nevoie, dar nu o pot vedea?”.

Dragii mei prieteni, de ce este atât de important ca lumina noastră să lumineze? Domnul ne-a spus că, „sunt încă mulți pe pământ… care sunt împiedicați să găsească adevărul doar pentru că nu știu unde să-l găsească”10. Noi putem ajuta. Putem face în mod intenționat ca lumina noastră să lumineze, astfel încât alții să o poată vedea. Putem face o invitație.11 În această călătorie, putem fi alături de cei care fac un pas către Salvator, indiferent cât de mult șovăie. Putem aduna pe Israel.

Depun mărturie că Domnul va amplifica orice efort mic. Duhul Sfânt ne va îndemna să știm ce să spunem și ce să facem. Este posibil să fie nevoie să ieșim din zona noastră de confort pentru unele încercări, dar putem fi siguri că Domnul va ajuta lumina noastră să lumineze.

Cât de recunoscătoare sunt pentru lumina Salvatorului, care continuă să conducă această Biserică prin intermediul revelației.

Salvatorul cu o candelă în mână

Invit pe fiecare dintre noi să urmăm exemplul lui Isus Hristos și să fim atenți și plini de compasiune față de cei din jurul nostru. Căutați și rugați-vă pentru ocazii de a face ca lumina dumneavoastră să lumineze, pentru ca alții să vadă calea către Isus Hristos. Promisiunea Sa este minunată: „Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”12. Depun mărturie că Salvatorul nostru, Isus Hristos, este calea, adevărul, viața, lumina și dragostea lumii. În numele lui Isus Hristos, amin.