Rugăciuni spuse având credință
Rugându-ne cu credință, devenim o parte esențială în lucrarea Domnului pe măsură ce El pregătește lumea pentru a Doua Sa Venire.
Rugăciunea vârstnicului Maynes de la începutul acestei prime sesiuni a conferinței generale a primit răspuns. Noi am primit inspirație prin mesajele minunate și muzica frumoasă. Promisiunea președintelui Russell M. Nelson că această conferință va fi de neuitat începe deja să se împlinească.
Președintele Nelson a desemnat acest an ca „perioadă bicentenară în care aniversăm 200 de ani de când Dumnezeu Tatăl și Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, i S-au arătat lui Joseph Smith într-o viziune”. Președintele Nelson ne-a invitat să facem un plan personal pentru a ne pregăti pentru această conferință istorică, a cărei celebrare a spus că avea să fie „un punct de reper în istoria Bisericii și participarea dumneavoastră este esențială”1.
Ca și mine, probabil că ați auzit mesajul dânsului și v-ați întrebat: „În ce mod este esențială participarea mea?”. Poate că ați citit și v-ați rugat cu privire la evenimentele restaurării. Poate că, mai mult ca niciodată, ați citit relatările despre acele puține momente în care Dumnezeu Tatăl L-a prezentat pe Fiul Său Preaiubit. Poate că ați citit despre momentele în care Salvatorul le-a vorbit copiilor Tatălui nostru Ceresc. Eu am făcut toate aceste lucruri și altele.
Am găsit referințe despre preoția lui Dumnezeu și deschiderea dispensațiilor. Am simțit umilință când am înțeles că pregătirea mea pentru această conferință a fost foarte importantă în viața mea personală. Am simțit că aveau loc schimbări în inima mea. Am simțit o recunoștință nouă. M-am simțit plin de bucurie la gândul de a fi invitat să particip la această sărbătoare a restaurării în curs de desfășurare.
Îmi imaginez că alții sunt, datorită pregătirii atente, mai bucuroși, mai optimiști și mai hotărâți să slujească în orice rol are nevoie Domnul.
Evenimentele transcendente pe care le cinstim au fost începutul ultimei dispensații profețite, în care Domnul pregătește Biserica Sa și poporul Său, cei care Îi poartă numele, să-L primească. Ca parte a pregătirii noastre pentru a Doua Sa Venire, El va oferi fiecăruia dintre noi sprijinul necesar pentru a birui încercările spirituale și a accepta ocazii așa cum nu au mai existat niciodată în istoria lumii.
În luna septembrie a anului 1840, profetul Joseph Smith și consilierii săi din Prima Președinție au declarat: „Lucrarea Domnului, în aceste ultime zile, este o lucrare de mare importanță și aproape mai presus de înțelegerea muritorilor. Gloriile ei depășesc orice descriere și grandoarea ei este de neîntrecut. Ea este cauza care a inspirat și entuziasmat profeți și oameni neprihăniți de la crearea lumii, de-a lungul tuturor generațiilor care s-au succedat până în prezent; și este, într-adevăr, dispensația plenitudinii timpurilor, când toate lucrurile care sunt în Isus Hristos, fie în ceruri, fie pe pământ, vor fi adunate în El și când toate lucrurile vor fi restaurate, așa cum a fost spus prin gura tuturor sfinților profeți din vechime; pentru că în ea va avea loc glorioasa împlinire a promisiunilor făcute strămoșilor, în timp ce manifestarea puterii Celui Preaînalt va fi măreață, glorioasă și sublimă”.
Ei au continuat spunând: „Noi suntem dispuși să mergem înainte și să ne unim forțele pentru clădirea împărăției și stabilirea preoției în plenitudinea și gloria lor. Lucrarea ce trebuie să fie împlinită în ultimele zile este una de mare importanță și va impune folosirea energiei, priceperii, talentului și capacității sfinților, astfel încât ea să se rostogolească înainte cu gloria și măreția descrise de [profetul Daniel] (vedeți Daniel 2:34-35, 44-45); și, în consecință, va necesita concentrarea sfinților pentru realizarea lucrărilor de o asemenea măreție și grandoare”2.
Multe dintre detaliile referitoare la ce vom face și când vom face aceste lucruri în cadrul restaurării în curs de desfășurare nu au fost încă revelate. Totuși, Prima Președinție, chiar și în acele zile de la începuturi, a cunoscut întrucâtva amploarea lucrării pe care Domnul a pus-o înaintea noastră. Iată câteva exemple despre ce știm că se va întâmpla.
Prin sfinții Săi, Domnul va oferi darul Evangheliei Sale „[fiecărei națiuni, fiecărui] neam, [fiecărei limbi] și [fiecărui] popor”3. Tehnica și miracolele vor continua să aibă un rol important – cum va avea și fiecare „[pescar] de oameni”4 care slujește cu putere și credință crescândă.
Noi, ca popor, vom deveni mai uniți în mijlocul conflictelor crescânde. Vom fi adunați în tăria spirituală a grupurilor și familiilor având din plin lumina Evangheliei.
Chiar și lumea necredincioasă va recunoaște meritele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și își va da seama de puterea lui Dumnezeu asupra ei. Ucenicii credincioși și curajoși vor lua fără teamă, cu umilință și deschis numele lui Hristos asupra lor în viața lor de zi cu zi.
Atunci, cum poate fiecare dintre noi să participe la această muncă de o asemenea măreție și grandoare? Președintele Nelson ne-a învățat cum să dobândim mai multă putere spirituală. Când considerăm pocăința o ocazie plină de bucurie datorită credinței noastre crescânde că Isus este Hristosul, când înțelegem și credem că Tatăl Ceresc ascultă fiecare rugăciune a noastră, când ne străduim să ne supunem și să trăim potrivit poruncilor, puterea noastră de a primi revelație continuă crește. Duhul Sfânt poate fi însoțitorul nostru constant. Lumina speranței și a neprihănirii va rămâne cu noi chiar și atunci când lumea devine mai întunecată.
Joseph Smith este un exemplu despre cum să dobândim mai multă putere spirituală. El ne-a arătat că rugăciunea spusă având credință este cheia revelației de la Dumnezeu. El s-a rugat cu credință, crezând că Dumnezeu Tatăl avea să răspundă la rugăciunea sa. El s-a rugat cu credință, crezând că doar prin Isus Hristos putea fi eliberat de sentimentele de vinovăție pe care le avea din cauza păcatelor sale. Și s-a rugat cu credință, crezând că trebuia să găsească adevărata Biserică a lui Isus Hristos, pentru a dobândi acea iertare.
De-a lungul slujirii sale profetice, Joseph Smith a folosit rugăciunile spuse având credință pentru a primi revelație continuă. Pe măsură ce înfruntăm încercările de astăzi și pe cele care vor veni, va trebui să urmăm același tipar. Președintele Brigham Young a spus: „Nu știu altă cale pentru sfinții din zilele din urmă, decât ca fiecare suflare să fie, practic, o rugăciune ca Dumnezeu să îndrume și să conducă poporul Său”5.
Atunci, aceste cuvinte din rugăciunea de împărtășanie trebuie să ne descrie viața de zi cu zi: „Să-și amintească totdeauna de El”. Pronumele „El” se referă la Isus Hristos. Următoarele cuvinte: „Și să țină poruncile pe care El le-a dat lor” sugerează ce înseamnă pentru noi să ne amintim de El.6 Pe măsură ce ne amintim mereu de Isus Hristos, putem întreba într-o rugăciune în gândul nostru: „Ce ar dori El ca eu să fac?”.
O astfel de rugăciune, oferită cu credință în Isus Hristos, a inaugurat această ultimă dispensație. Și va reprezenta esența părții pe care o va avea fiecare dintre noi în desfășurarea ei continuă. Am găsit, ca și dumneavoastră, exemple minunate de astfel de rugăciuni.
Prima este cea a lui Joseph Smith. El a întrebat, având credință precum un copil, ce dorește Domnul ca el să facă. Răspunsul Său a schimbat istoria lumii.
Pentru mine, o lecție importantă provine din răspunsul lui Joseph la atacul lui Satana în timp ce Joseph a îngenuncheat să se roage.
Știu din propria experiență că Satana și slujitorii săi încearcă să ne facă să simțim că nu trebuie să ne rugăm. Când Joseph Smith și-a folosit toată puterea pentru a se ruga lui Dumnezeu să-l elibereze de puterea care încerca să pună stăpânire pe el, rugăciunea sa pentru alinare a primit răspuns și Tatăl Ceresc și Isus Hristos i S-au arătat.
Încercarea lui Satana de a zădărnici începutul restaurării a fost atât de puternică, pentru că rugăciunea lui Joseph a fost atât de importantă. Dumneavoastră și cu mine vom avea părți mai mici în cadrul restaurării în curs de desfășurare. Totuși, dușmanul restaurării va încerca să ne oprească din a ne ruga. Exemplul credinței și hotărârii lui Joseph ne poate întări în hotărârea noastră. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care rugăciunile mele includ mulțumiri aduse Tatălui Ceresc pentru profetul Joseph.
Enos din Cartea lui Mormon este un alt model pentru rugăciunea pe care o spun având credință pe măsură ce încerc să-mi fac partea în restaurarea în curs de desfășurare. Oricare va fi partea dumneavoastră, îl puteți considera îndrumător personal.
Asemenea lui Joseph, Enos s-a rugat cu credință. El a descris experiența sa astfel:
„Și sufletul meu flămânzea; și am îngenuncheat înaintea Făcătorului meu și am strigat către El în rugăciune fierbinte și implorare pentru sufletul meu; și cât e ziua de lungă L-am implorat; da, iar atunci când veni noaptea, eu încă îmi ridicam glasul ca să ajungă la ceruri.
Și iată a venit un glas către mine, zicând: Enos, păcatele tale îți sunt iertate, iar tu vei fi binecuvântat.
Iar eu, Enos, am știut că Dumnezeu nu putea să mintă; prin urmare, vina mea a fost ștearsă.
Și eu am spus: Doamne, cum se face asta?
Iar El a spus către mine: Datorită credinței tale în Hristos pe care tu niciodată nu L-ai auzit sau văzut până acum. Și mulți ani vor trece până ca El să apară în ființă; prin urmare, du-te; credința ta te-a făcut întreg”7.
Lecția care m-a binecuvântat este inclusă în aceste cuvinte: „Datorită credinței tale în Hristos pe care tu niciodată nu L-ai auzit sau văzut până acum”.
Joseph a avut credință în Hristos să meargă în dumbravă și, de asemenea, să se roage să fie eliberat din puterile lui Satana. Încă nu Îi văzuse pe Tatăl și pe Fiul, dar s-a rugat cu credință și cu toată energia inimii sale.
Din experiența lui Enos, am învățat aceeași lecție prețioasă. Când mă rog cu credință, Îl am pe Salvator drept Avocat înaintea Tatălui și simt că rugăciunea mea poate ajunge la cer. Răspunsuri vin. Binecuvântări sunt primite. Există pace și bucurie chiar și în perioadele dificile.
Îmi aduc aminte momentul în care, fiind cel mai nou membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, am îngenuncheat în rugăciune alături de vârstnicul David B. Haight. Dânsul avea aproximativ vârsta mea de acum și încercările pe care le am și eu acum. Îmi aduc aminte de glasul său în timp ce se ruga. Nu mi-am deschis ochii să-l privesc, dar glasul lui suna de parcă zâmbea. Vorbea cu Tatăl Ceresc cu bucurie în glas.
Pot auzi în minte bucuria sa când a spus: „în numele lui Isus Hristos”. Îmi părea că vârstnicul Haight simțea că Salvatorul sprijinea, în acel moment, mesajul pe care îl rostise în rugăciune către Tatăl. Și eram sigur că avea să fie primit cu un zâmbet.
Capacitatea noastră de a aduce contribuții esențiale la minunata restaurare în curs de desfășurare va crește pe măsură ce creștem în credința noastră în Isus Hristos în calitate de Salvator al nostru și în Tatăl Ceresc în calitate de Tată al nostru iubitor. Când ne rugăm cu credință, devenim o parte esențială în lucrarea Domnului pe măsură ce El pregătește lumea pentru a Doua Sa Venire. Mă rog ca noi toți să putem găsi bucurie în realizarea lucrării pe care El ne invită, pe fiecare în parte, s-o facem.
Depun mărturie că Isus Hristos trăiește. Aceasta este Biserica Sa și împărăția Sa pe pământ. Joseph Smith este profetul restaurării. Președintele Russell M. Nelson este profetul Domnului pe pământ astăzi. El deține toate cheile preoției în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. În numele lui Isus Hristos, amin.