Scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon
Datele istorice și martorii speciali ai Cărții lui Mormon depun mărturie că scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon a fost, cu siguranță, miraculoasă.
Într-o adunare cu vârstnicii Bisericii care a avut loc la un moment dat, profetul Joseph Smith a spus: „Înlăturați Cartea lui Mormon și revelațiile, și unde mai este religia noastră? Nu mai avem o religie”1. Dragii mei frați și surori, după Prima Viziune, miraculoasa scoatere la lumină a Cărții lui Mormon este al doilea punct de referință fundamental în desfășurarea restaurării Evangheliei lui Isus Hristos în această dispensație. Cartea lui Mormon depune mărturie despre dragostea lui Dumnezeu față de copiii Săi, despre sacrificiul ispășitor divin și altruist al Domnului Isus Hristos și despre slujirea Sa supremă printre nefiți la scurt timp după învierea Sa.2 Depune mărturie, de asemenea, că rămășițele casei lui Israel urmează să devină una prin lucrarea Sa din zilele din urmă și că ele nu sunt alungate pentru totdeauna.3
Pe măsură ce studiem despre scoaterea la lumină a acestei cărți sfinte de scripturi în aceste zile din urmă, ajungem să înțelegem că întreaga acțiune a fost miraculoasă – începând cu primirea de către Joseph Smith a plăcilor de aur de la un înger sfânt și până la traducerea ei „prin darul și puterea lui Dumnezeu”4, la protejarea ei și la publicarea ei prin mâna Domnului.
Scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon a început cu mult înainte ca Joseph Smith să primească plăcile de aur din mâinile îngerului Moroni. Profeți din vechime au profețit despre apariția acestei cărți sacre în zilele noastre.5 Isaia a vorbit despre o carte pecetluită, iar atunci când avea să apară, oamenii aveau să se certe cu privire la cuvântul lui Dumnezeu. Această situație avea să asigure contextul în care Dumnezeu putea să-Și înfăptuiască „[lucrarea] minunată și [miracolul]”, făcând ca „înțelepciunea înțelepților [lor să piară], și priceperea oamenilor [lor] pricepuți [să se facă] nevăzută” în timp ce cei blânzi aveau să „[se bucure] tot mai mult în Domnul, și săracii [să se veselească] întru Sfântul lui Israel”6. Ezechiel a vorbit despre faptul că toiagul lui Iuda (Biblia) și toiagul lui Efraim (Cartea lui Mormon) aveau să fie aduse laolaltă ca fiind una. Atât Ezechiel (în Vechiul Testament), cât și Lehi (în Cartea lui Mormon) au spus că ele „vor crește împreună” pentru a reduce la tăcere doctrina falsă, pentru a stabili pacea și pentru a ne aduce la cunoașterea legămintelor.7
În seara zilei de 21 septembrie 1823, la trei ani și jumătate după ce a avut parte de Prima Viziune, Joseph a fost vizitat de trei ori de îngerul Moroni, ultimul profet din rândul nefiților de pe străvechiul meleag american, ca urmare a rugăciunilor sale sincere. În timpul acestor vizite care au durat toată noaptea, Moroni i-a spus lui Joseph că Dumnezeu avea o lucrare minunată pe care el trebuia s-o înfăptuiască – traducerea și publicarea către lume a cuvintelor inspirate ale profeților din vechime de pe continentul american.8 În ziua următoare, Joseph s-a dus la locul respectiv, nu departe de casa sa, în care plăcile fuseseră îngropate de Moroni la sfârșitul vieții sale, cu secole înainte. Acolo, Joseph l-a văzut din nou pe Moroni, care l-a instruit să se pregătească pentru a primi plăcile în viitor.
În următorii patru ani, în data de 22 septembrie a fiecărui an, Joseph a primit instrucțiuni suplimentare de la Moroni, pentru a ști cum trebuie condusă împărăția Domnului în zilele din urmă. Pregătirea lui Joseph a inclus, de asemenea, vizite ale îngerilor lui Dumnezeu, desfășurându-se astfel măreția și slava evenimentelor care aveau să aibă loc în această dispensație.9
Căsătoria sa cu Emma Hale, în anul 1827, a făcut parte din acea pregătire. Ea a avut un rol important în a-l ajuta pe profet de-a lungul vieții și slujirii sale. De fapt, în luna septembrie a anului 1827, Emma l-a însoțit pe Joseph la dealul unde fuseseră ascunse plăcile și l-a așteptat în timp ce îngerul Moroni i-a înmânat lui Joseph cronica. Lui Joseph i s-a promis că plăcile aveau să fie protejate dacă își dedica toate acțiunile pentru a le păstra în siguranță până când aveau să fie înapoiate în mâinile lui Moroni.10
Dragii mei semeni în Evanghelie, multe dintre descoperirile din zilele noastre ale lucrurilor din vremurile din vechime au loc în timpul vreunei excavări arheologice sau chiar accidental în timpul vreunui proiect de construcții. Însă, Joseph Smith a fost îndrumat către plăci de un înger. Acest lucru în sine a fost un miracol.
Procesul traducerii Cărții lui Mormon a fost, de asemenea, un miracol. Această cronică sacră din vechime nu a fost „tradusă” în modul obișnuit în care erudiții ar traduce texte din vechime, acela de a învăța o limbă din vechime. Trebuie să privim procesul ca fiind mai mult o „revelație” cu ajutorul unor instrumente fizice oferite de Domnul și nu ca fiind o „traducere” făcută de cineva cunoscător de limbi. Joseph Smith a spus că, prin puterea lui Dumnezeu, „[a] tradus Cartea lui Mormon din [hieroglife], a căror cunoaștere a fost pierdută de lume și, în această minunată întâmplare, [a] fost singur, un tânăr neînvățat, să [combată] înțelepciunea lumească și ignoranța colectivă a optsprezece secole cu o nouă revelație”11. Ajutorul Domnului în traducerea plăcilor – sau revelația, pentru a o denumi cum se cuvine – este evidentă, de asemenea, când ne gândim la miraculosul scurt timp de care Joseph Smith a avut nevoie pentru a le traduce.12
Copiștii lui Joseph au depus mărturie despre puterea lui Dumnezeu care a fost prezentă când s-a lucrat la traducerea Cărții lui Mormon. Oliver Cowdery a spus la un moment dat: „Acestea au fost zile de neuitat – faptul că am stat ascultând sunetul unui glas vorbind prin inspirația cerului a trezit în inimă recunoștința cea mai profundă! Zi după zi, continuam, fără întrerupere, să scriu… așa cum ieșeau cuvintele din gura lui… «Cartea lui Mormon»”13.
Surse istorice dezvăluie că, din momentul în care Joseph a obținut plăcile, în anul 1827, au existat încercări de a-i fi furate. El a consemnat că „au fost depuse cele mai înverșunate eforturi pentru [a-i] fi luate” și că „orice stratagemă care a putut fi inventată a fost folosită în acest scop”14. Într-un final, Joseph și Emma au fost forțați să se mute din Manchester, New York, în Harmony, Pennsylvania, pentru a găsi un loc sigur în care să continue lucrarea de traducere, departe de gloate și persoane care doreau să fure plăcile.15 Un istoric a consemnat: „Astfel s-a încheiat prima parte dificilă a tutelei lui Joseph asupra plăcilor… În cele din urmă, plăcile s-au aflat în siguranță și, în acțiunile sale de a le proteja, Joseph învățase, fără îndoială, multe despre căile lui Dumnezeu și cele ale omului care aveau să-i prindă bine în viitor”16.
În timp ce traducea Cartea lui Mormon, Joseph a aflat că Domnul avea să aleagă martori care să vadă plăcile.17 Acest lucru face parte din ceea ce Însuși Domnul a stabilit când a spus: „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori”18. Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris, care au fost unii dintre primii colegi ai lui Joseph în stabilirea minunatei lucrări a lui Dumnezeu în această dispensație, au fost primii martori chemați să depună lumii mărturie specială despre Cartea lui Mormon. Ei au depus mărturie că un înger, care a venit din prezența Domnului, le-a arătat cronica din vechime și că ei au văzut caracterele gravate pe plăci. Ei au depus, de asemenea, mărturie că au auzit glasul lui Dumnezeu din cer spunând că respectiva cronică din vechime a fost tradusă prin darul și puterea lui Dumnezeu. Apoi, li s-a poruncit să depună mărturie despre ea întregii lumi.19
Domnul a chemat, în mod miraculos, alți opt martori să vadă plăcile de aur cu ochii lor și să fie martori speciali în fața lumii ai adevărului și caracterului divin ale Cărții lui Mormon. Ei au depus mărturie că au văzut și au examinat cu atenție plăcile și caracterele gravate pe ele. Chiar și în mijlocul adversităților, persecuțiilor, al tuturor felurilor de dificultăți și chiar și când unii dintre ei au șovăit ulterior în credință, acești unsprezece martori aleși ai Cărții lui Mormon nu și-au negat niciodată mărturiile că au văzut plăcile. Joseph Smith nu mai era singurul care știa despre vizita lui Moroni și despre plăcile de aur.
Lucy Mack Smith a consemnat că fiul său a sosit acasă extrem de bucuros după ce martorilor le fuseseră arătate plăcile. Joseph a explicat părinților săi: „Și mă simt ca și cum aș fi fost eliberat de o povară care era aproape prea grea pentru mine, iar sufletul meu se bucură pentru că nu voi mai fi în totalitate singur în această lume”20.
Joseph Smith a înfruntat multă opoziție în tipărirea Cărții lui Mormon după ce traducerea ei a fost terminată. El a putut să convingă un tipograf, pe nume Egbert B. Grandin, din Palmyra, New York, s-o tipărească doar după ce Martin Harris, ca un gest de mare credință și sacrificiu, și-a ipotecat ferma ca garanție pentru costurile de tipărire. În parte, din cauza opoziției continue de după publicarea Cărții lui Mormon, Martin Harris a vândut, dând dovadă de loialitate, 151 de acri (0,6 km2) din ferma sa pentru a plăti costurile publicării. Printr-o revelație dată lui Joseph Smith, Domnul l-a instruit pe Martin Harris să nu poftească la proprietatea sa și să achite costul tipăririi cărții care „conține adevărul și cuvântul lui Dumnezeu”21. În luna martie a anului 1830, primele 5.000 de exemplare ale Cărții lui Mormon au fost publicate și, astăzi, peste 180 de milioane de exemplare au fost tipărite în peste o sută de limbi.
Datele istorice și martorii speciali ai Cărții lui Mormon depun mărturie că scoaterea la lumină a Cărții lui Mormon a fost, cu siguranță, miraculoasă. Cu toate acestea, puterea acestei cărți nu constă doar în istoria ei magnifică, ci și în mesajul ei puternic și incomparabil care a schimbat nenumărate vieți – inclusiv pe a mea!
Am citit prima dată toată Cartea lui Mormon când eram un tânăr cursant la seminar. Așa cum mi se recomandase de învățătorii mei, am început s-o citesc începând cu paginile sale introductive. Promisiunea cuprinsă în primele pagini ale Cărții lui Mormon încă îmi răsună în minte: „[Chibzuiți] în inimile [voastre]… și, după aceea, [întrebați-L] pe Dumnezeu [cu credință]… în numele lui Hristos, dacă este adevărată cartea. Aceia care vor urma această cale… vor obține o mărturie despre adevărul și divinitatea ei prin puterea Duhului Sfânt”22.
Cu acea promisiune în minte, căutând cu sinceritate să cunosc mai mult despre adevărul ei, și în spiritul rugăciunii, am studiat Cartea lui Mormon, puțin câte puțin, în timp ce-mi îndeplineam însărcinările din cadrul lecțiilor săptămânale de la seminar. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri cum un sentiment de căldură a început să-mi crească în suflet și să-mi umple inima, luminându-mi înțelegerea și devenind din ce în ce mai plăcut, așa cum a descris Alma când a predicat cuvântul lui Dumnezeu oamenilor săi.23 Acel sentiment s-a transformat, într-un final, în cunoaștere care a prins rădăcini în inima mea și a devenit temelia mărturiei mele despre evenimentele și învățăturile însemnate din această carte sacră.
Prin aceste experiențe și prin alte experiențe personale neprețuite pe care le-am trăit, Cartea lui Mormon a devenit, cu siguranță, cheia de boltă care îmi susține credința în Isus Hristos și mărturia despre doctrina Evangheliei Sale. A devenit unul dintre stâlpii care îmi depune mărturie despre sacrificiul ispășitor divin al lui Hristos. A devenit un scut de-a lungul vieții mele împotriva încercărilor dușmanului de a-mi slăbi credința și de a insufla necredință în mintea mea și îmi dă curajul de a-mi declara lumii, fără teamă, mărturia despre Salvator.
Dragii mei prieteni, mărturia mea despre Cartea lui Mormon a venit în inima mea rând după rând24, ca un miracol. Și în ziua de astăzi, această mărturie continuă să crească pe măsură ce eu cercetez continuu, cu inima sinceră, pentru a înțelege mai pe deplin cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este cuprins în această carte de scripturi extraordinară.
Pe toți cei care-mi auziți glasul astăzi, vă invit să luați parte la minunata scoatere la lumină a Cărții lui Mormon în propria viață. Vă promit că, dacă veți studia, cu ajutorul rugăciunii și în mod consecvent, cuvintele ei, veți putea fi părtași ai promisiunilor ei și ai bogatelor ei binecuvântări în viața dumneavoastră. Reiterez promisiunea care se reia ca un ecou în paginile ei, aceea că, dacă „[Îl] întrebați pe Dumnezeu, Tatăl Veșnic, în numele lui Hristos, dacă aceste lucruri sunt adevărate; și dacă voi veți întreba cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos”, El, plin de milă, „vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt”25. Vă pot asigura că El vă va oferi răspunsul într-un mod foarte personal, așa cum a făcut în cazul meu și al multor altora din întreaga lume. Experiența pe care o veți trăi va fi, pentru dumneavoastră, la fel de glorioasă și sacră cum au fost pentru Joseph Smith experiențele trăite de el, cum au fost și cele trăite de primii martori și cele trăite de toți cei care au căutat să primească o mărturie despre integritatea și credibilitatea acestei cărți sacre.
Îmi depun mărturia că scriptura Cartea lui Mormon este, într-adevăr, cuvântul lui Dumnezeu. Depun mărturie că această cronică sacră „dezvăluie doctrinele Evangheliei, înfățișează planul salvării și spune oamenilor ce trebuie să facă pentru a câștiga pace în această viață și mântuire veșnică în viața viitoare”26. Depun mărturie că scriptura Cartea lui Mormon este instrumentul lui Dumnezeu pentru a realiza adunarea lui Israel în zilele noastre și pentru a ajuta oamenii să ajungă să-L cunoască pe Fiul Său, Isus Hristos. Depun mărturie că Dumnezeu trăiește și că ne iubește, că Fiul Său, Isus Hristos, este Salvatorul lumii, piatra din capul unghiului a religiei noastre. Spun aceste lucruri în numele sacru al Mântuitorului nostru, Învățătorului nostru și Domnului nostru, Însuși Isus Hristos, amin.