Să găsim refugiu împotriva furtunilor vieții
Isus Hristos și ispășirea Sa sunt refugiul de care toți avem nevoie, indiferent de furtunile care ne lovesc viața.
La mijlocul anilor 1990, în timpul anilor mei de facultate, am făcut parte din Detașamentul al Patrulea al Departamentului de Pompieri Santiago din Chile. În perioada în care am slujit acolo, am locuit în unitatea de pompieri, făcând parte din tura de noapte. Spre sfârșitul anului, mi s-a spus că trebuia să fiu la unitate în noaptea de Anul Nou, deoarece în acea perioadă erau aproape întotdeauna anumite urgențe. Surprins, am răspuns: „Serios?”.
Ei bine, îmi aduc aminte că așteptam alături de colegii mei când, la miezul nopții, au început să fie trase focuri de artificii în centrul orașului Santiago. Am început să ne îmbrățișăm unul pe celălalt făcându-ne urări pentru noul an. Dintr-odată, sirenele unității au început să sune indicând o urgență. Ne-am luat echipamentul și am sărit în mașina de pompieri. În drumul nostru spre acea urgență, în timp ce treceam pe lângă mulțimi de oameni care sărbătoreau Anul Nou, am observat că cei mai mulți erau nepăsători și lipsiți de griji. Erau relaxați și se bucurau de noaptea caldă de vară. Totuși, undeva în apropiere, oamenii spre care ne grăbeam să-i ajutăm erau în mare necaz.
Această experiență m-a ajutat să-mi dau seama că, deși viața noastră poate fi uneori relativ liniștită, va veni, pentru fiecare dintre noi, timpul în care vom înfrunta încercări și furtuni neașteptate, care vor forța limitele capacității noastre de a îndura. Încercările fizice, mintale, legate de familie și locul de muncă; dezastrele naturale; și alte chestiuni de viață sau de moarte sunt doar câteva exemple de furtuni pe care le vom înfrunta în această viață.
Când înfruntăm aceste furtuni, avem adesea sentimente de disperare sau teamă. Președintele Russell M. Nelson a spus: „Credința este antidotul fricii” – credința în Domnul Isus Hristos („Arătați-vă credința”, Liahona, mai 2014, p. 29). Pe măsură ce am văzut furtunile care afectează viața oamenilor, am concluzionat că indiferent de furtuna care ne lovește – indiferent dacă există o soluție la aceasta sau dacă-i vedem sfârșitul – există doar un singur refugiu și este același pentru toate tipurile de furtuni. Acest unic refugiu asigurat de Tatăl nostru Ceresc este Domnul nostru Isus Hristos și ispășirea Sa.
Niciunul dintre noi nu este scutit de la a înfrunta aceste furtuni. Helaman, un profet din Cartea lui Mormon, ne-a învățat următoarele: „Aduceți-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiți voi temelia voastră ca, atunci când diavolul își va trimite vânturile lui puternice, da, săgețile lui în vârtejuri, da, atunci când ploaia lui cu pietre și furtuna lui puternică vă va lovi, aceasta să nu aibă nicio putere asupra voastră ca să vă târască către adâncul nefericirii și al suferinței fără de sfârșit, datorită stâncii pe care voi sunteți zidiți, care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă” (Helaman 5:12).
Vârstnicul Robert D. Hales, care a trăit propriile experiențe cu furtuni îndelungate, a spus: „Suferința este universală; modul în care reacționăm față de ea este personal. Suferința poate fi pentru noi una din două. Poate fi o experiență de întărire și purificare combinată cu credință sau poate fi o forță distructivă în viața noastră, dacă nu avem credință în sacrificiul ispășitor al Domnului” („Your Sorrow Shall Be Turned to Joy”, Ensign, nov. 1983, p. 66).
Pentru a ne bucura de refugiul pe care-l oferă Isus Hristos și ispășirea Sa, trebuie să avem credință în El – o credință care ne va permite să ne ridicăm deasupra tuturor durerilor unei perspective limitate, pământești. El ne-a promis că va face ca poverile noastre să fie ușoare, dacă venim la El în tot ceea ce facem.
„Veniți la Mine”, a spus El, „toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:28-30; vedeți, de asemenea, Mosia 24:14-15).
Se spune că „celui care are credință, nu-i este necesară o explicație. Celui fără credință, nicio explicație nu-i este posibilă”. Cu toate acestea, avem o înțelegere limitată în privința lucrurilor care se întâmplă aici pe pământ și, adesea, nu avem răspunsuri la întrebarea de ce. De ce se întâmplă aceasta? De ce mi se întâmplă aceasta? Ce trebuie să învăț? Când răspunsurile par să nu existe, acela este momentul în care cuvintele adresate de Salvator profetului Joseph Smith în închisoarea Liberty au efect total:
„Fiul Meu, pacea să fie în sufletul tău; adversitățile și suferințele tale vor fi numai pentru un scurt timp;
Și, după aceea, dacă înduri bine, Dumnezeu te va exalta în cer” (Doctrină și legăminte 121:7-8).
Deși mulți oameni cred cu adevărat în Isus Hristos, întrebarea cheie este dacă Îl credem și dacă noi credem lucrurile pe care El ne învață și ne cere să le facem. Poate că unii se întreabă: „Ce știe Isus Hristos despre ce mi se întâmplă?, Cum știe El de ce am nevoie pentru a fi fericit?”. Într-adevăr, la Mântuitorul și Mijlocitorul nostru a făcut referire profetul Isaia când a spus:
„Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința…
Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui…
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:3-5).
Apostolul Petru ne-a învățat, de asemenea, despre Salvator spunând: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați” (1 Petru 2:24).
Deși se apropia timpul martiriului lui Petru, cuvintele sale nu sunt pline de teamă sau pesimism; de fapt, el a învățat sfinții „[să se bucure]”, chiar dacă erau „întristați… prin felurite încercări”. Petru ne-a sfătuit să ne aducem aminte că „încercarea credinței [noastre]… care totuși este [încercată] prin foc”, va duce la „lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” și „mântuirea sufletelor [noastre]” (1 Petru 1:6-7, 9).
Petru a continuat:
„Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:
dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4:12-13).
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că „sfinții pot fi fericiți în orice împrejurare… Când obiectivul principal al vieții noastre este să trăim potrivit planului salvării întocmit de Dumnezeu… și să-L urmăm pe Isus Hristos și Evanghelia Sa, putem simți bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață. Bucuria vine de la El și datorită Lui. El este sursa întregii bucurii” („Bucurie și supraviețuire spirituală”, Liahona, nov. 2016, p. 82).
Desigur, este mai ușor să spunem aceste lucruri când nu suntem în mijlocul unei furtuni decât să trăim potrivit lor și să le punem în practică în timpul unei furtuni. Însă, ca frate al vostru, sper că puteți simți că doresc sincer să vă împărtășesc cât de prețios este să știm că Isus Hristos și ispășirea Sa sunt refugiul de care toți avem nevoie, indiferent de furtunile care ne lovesc viața.
Știu că noi, toți, suntem copii ai lui Dumnezeu, că El ne iubește și că nu suntem singuri. Vă invit să veniți și să vedeți că El vă poate ușura poverile și că poate fi refugiul pe care îl căutați. Veniți și ajutați pe alții să găsească refugiul după care tânjesc. Veniți și rămâneți cu noi în acest refugiu, ceea ce vă va ajuta să rezistați furtunilor vieții. Nu există îndoială în inima mea că, dacă veniți, veți vedea, veți ajuta și veți rămâne.
Profetul Alma a depus mărturia sa fiului său, Helaman: „Eu știu că oricine își va pune nădejdea în Dumnezeu va fi sprijinit în încercările și în necazurile sale și în suferințele sale; și va fi înălțat în ultima zi” (Alma 36:3).
Salvatorul Însuși a spus:
„Inimile voastre să se îmbărbăteze… pentru că toată făptura este în mâinile Mele; fiți liniștiți și să știți că Eu sunt Dumnezeu…
De aceea, nu vă temeți chiar dacă muriți; pentru că bucuria voastră nu este deplină în această lume, dar în Mine bucuria voastră este deplină” (Doctrină și legăminte 101:16, 36).
Imnul „Fii liniștit, sufletul meu”, care mi-a înduioșat inima cu multe ocazii, are un mesaj de alinare pentru sufletul nostru. Versurile sună astfel:
Fii liniștit, nu e departe ora,
Când noi cu Domnul, etern, toți, vom fi,
Când vor zbura supărarea și teama
Și dragostea din nou cu noi va fi.
Fii liniștit, când lacrimi nu vor mai fi,
În siguranță ne vom întâlni (Imnuri, nr. 124).
În timp ce înfruntăm furtunile vieții, știu că, dacă facem tot ce putem și ne bizuim pe Isus Hristos și pe ispășirea Sa ca refugiu al nostru, vom fi binecuvântați cu ușurarea, alinarea, tăria, cumpătarea și pacea pe care le căutăm, cu certitudine în inima noastră că, la sfârșitul timpului nostru aici pe pământ, vom auzi cuvintele Învățătorului: „Bine, rob bun și credincios… intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25:21). În numele lui Isus Hristos, amin.