„Lumea are nevoie de lumina voastră”

Vârstnicul Alan T. Phillips, Anglia

Autoritate a zonei-Cei Șaptezeci

În vremuri de întuneric, tulburare și nesiguranță – ne întoarcem spre singura sursă de lumină, speranță și pace. El a stabilit exemplul de dragoste față de alții și de slujire a lor și ne-a însărcinat să facem la fel. Când Îl urmăm, noi facem legământ să îi ajutăm pe cei aflați în nevoie și să depunem mărturie despre Hristos toată viața noastră.¹

La scurt timp după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Galeria Națională din Londra a trimis mii de picturi importante în Țara Galilor, pentru a le păstra în siguranță.² Cu toate acestea, publicul a făcut presiuni asupra guvernului pentru a aduce înapoi unele opere de artă și s-a luat hotărârea de a expune, pentru public, o pictură în fiecare lună cu scopul de a ridica moralul. O scrisoare publicată în „The Times”, în luna ianuarie a anului 1942, a explicat: „Deoarece fața Londrei este rănită și zgâriată în aceste zile, avem nevoie mai mult ca niciodată să vedem lucruri frumoase”.

Prima „pictură a lunii”, aleasă de oameni, a fost Noli me Tangere („Nu mă atinge”), de artistul italian Tițian.³ Pictura Îl înfățișează pe Hristosul Înviat apărându-i Mariei Magdalena. Găsind mormântul gol după moartea Sa, ea Îl confundă cu grădinarul și Îl imploră să-i spună unde a pus trupul lui Hristos. După ce El îi rostește numele, ea Îi recunoaște glasul și își dă seama care este adevărata Lui identitate: Salvatorul și „Învățătorul” ei.⁴

Am fost martori la tulburări mari anul acesta. La fel ca Maria lui Tițian, ne putem afla în situația de a-L căuta pe Salvator. Președintele Nelson ne amintește că Isus este „lumina care strălucește în întuneric”.⁵ Salvatorul i-a învățat pe cei care Îl urmau: ,,Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”.⁶

Un mod prin care Îl putem urma pe Salvator este să ne ținem legământul de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Când profetul Alma a propovăduit despre legământul botezului, el a spus că noi trebuie să „[fim] dornici să [purtăm] greutățile unul altuia, pentru ca ele să fie ușoare” și să „[jelim] împreună cu cei ce jelesc” și „să-i [mângâiem] pe aceia care au nevoie sa fie mângâiați”.⁷

Salvatorul este cel mai măreț exemplu de slujire al nostru. În pofida încercărilor, amenințărilor și persecuției de care a avut parte, El „mergea din loc în loc, făcând bine”. El Și-a petrecut misiunea pe pământ binecuvântând, slujind și ajutându-i pe alții. Ispășirea lui Isus Hristos a fost expresia divină a dragostei, sacrificiului și slujirii față de omenire. „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.”⁸

Din păcate, aceasta nu este ceea ce ne învață lumea. Ea ne spune că trebuie să ne pese de noi, că fericirea se găsește în cumpărături, creșterea consumului și elogierea colegilor.⁹ Salvatorul le-a indicat ucenicilor Săi o cale cu totul diferită. Era o cale mai puțin preocupată de „a avea” și concentrată mai mult pe „a fi”. Îndeosebi, El ne-a învățat să fim iubitori, buni, iertători, miloși, răbdători, umili, blânzi, îndelung răbdători și smeriți. Îndrumările Sale au fost mai puțin preocupate de „salvarea vieții voastre”. În schimb, El ne-a invitat să ne „pierdem” în grija și dragostea pentru alții.

Isus Hristos Și-a petrecut timpul slujindu-i și ajutându-i pe toți și, în calitate de ucenici ai Săi, noi suntem invitați să facem la fel. Salvatorul a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”.¹⁰

Ocaziile de a le sluji altora sunt nelimitate. Poate fi ceva la fel de simplu ca un zâmbet sau un cuvânt plin de bunătate. Timp petrecut ascultând. Un gest de grijă, în special pentru aceia care pot fi trecuți cu vederea, uitați, izolați social sau marginalizați în comunitatea dumneavoastră.

Slujirea îi binecuvântează pe alții, dar, de asemenea, ne binecuvântează pe noi în moduri semnificative și însemnate. Ne poate ajuta să simțim dragostea lui Dumnezeu pentru noi și ne poate abate atenția de la îngrijorările, temerile, anxietățile și îndoielile noastre.¹¹ Faptele de slujire simple, obișnuite sunt manifestări ale dragostei noastre pentru Dumnezeu și pentru alții. Vârstnicul Uchtdorf a spus: „Când înțelegem cu adevărat ce înseamnă să iubim așa cum ne iubește Isus Hristos, confuzia dispare și prioritățile noastre se aliniază voii Sale. Drumul pe care îl străbatem în calitate de ucenici ai lui Hristos devine mai plin de bucurie. Viața noastră capătă un nou sens. Relația noastră cu Tatăl nostru Ceresc devine mai profundă”.¹²

Permiteți-mi să sugerez trei lucruri la care să ne gândim cu toții.

Fiți liniștiți. Isus Hristos este lumina care strălucește în întuneric.
Fiți o lumină. Puteți fi o lumină în căminul, familia și comunitatea dumneavoastră, pe măsură ce îi ajutați pe cei aflați în nevoie și depuneți mărturie despre Hristos toată viața dumneavoastră.
Faceți bine. Faptele simple de slujire vor aduce bucurie, speranță și pace multor oameni.

Isus Hristos este lumina pe care o căutăm în momente de întuneric, tulburare și nesiguranță. El ne-a invitat pe fiecare dintre noi să fim o „lumină” pentru lume. Există cineva despre care știm că se află în nevoie, cineva pe care putem să-l înălțăm spiritual și să-l întărim. Aceasta este lucrarea pe care am fost chemați s-o facem. Este lucrarea Sa. Făcând astfel, vom descoperi adevărata noastră identitate de copii ai unui Tată iubitor din Cer.