Predând copiilor cu dizabilităţi

Salvatorul ne-a învăţat: „Şi toţi copiii tăi vor fi învăţaţi despre Domnul; şi mare va fi pacea copiilor tăi” (3 Nefi 22:13).

Conducătoarele Societăţii Primare au responsabilitatea importantă de a preda Evanghelia lui Isus Hristos tuturor copiilor, inclusiv celor cu dizabilităţi. Societatea Primară este un loc unde fiecare copil trebuie să fie binevenit, iubit, hrănit spiritual şi inclus. În această atmosferă, estemai uşor pentru toţi copiii să înţeleagă dragostea Tatălui nostru Ceresc şi a lui Isus Hristos şi să simtă şi să recunoască influenţa Duhului Sfânt.

Fiecare copil este preţios pentru Dumnezeu. Fiecare are nevoie de dragoste, de respect şi de sprijin.

Sfătuiţi-vă cu alţii atunci când lucraţi pentru a îndeplini nevoile copiilor cu dizabilităţi din cadrul Societăţii Primare unde slujiţi.

Sfătuiţi-vă cu părinţii copilului. De obicei, părinţii îşi cunosc copilul mai bine decât oricine altcineva. Ei vă pot învăţa cum să satisfaceţi nevoile copilului, intervalul de atenţie şi modurile preferate de a învăţa. De exemplu, unii copii reacţionează foarte bine la muzică, alţii la povestiri, ilustraţii, scripturi sau mişcări. Folosiţi o varietate de metode de predare, asigurându-vă că includeţi modalităţile prin care fiecare copil învaţă cel mai bine.

Unii dintre copiii cu dizabilităţi reacţionează bine la indicii vizuale. Folosiţii indicii ca cele arătate aici pentru a indica momentul când este timpul pentru rugăciune, când trebuie să fie linişte sau când este timpul de cântat.

Figurine disponibile la sharingtime.lds.org
Sfătuiţi-vă cu celelalte conducătoare şi cu ceilalţi învăţători de la Societatea Primară. Rugaţi-vă şi lucraţi împreună pentru a găsi modalităţi de a ajuta fiecare copil să înveţe Evanghelia lui Isus Hristos şi să se simtă iubit.

Pentru mai multe informaţii despre cum să ajutaţi copii cu nevoi speciale, consultaţi Predarea, nu este chemare mai mare, p. 38–39 şi accesaţi disabilities.lds.org.
Sfătuiţi-vă cu consiliul episcopiei. Conducătorii preoţiei şi cei ai celorlalte organizaţii auxiliare pot avea idei despre cum îi puteţi ajuta pe copiii cu nevoi speciale. Într-o episcopie, grupul înalţilor preoţi s-a oferit să asigure un „bunic pentru Societatea Primară” în fiecare săptămână, care să stea alături de un băieţel care suferea de autism. (Ideal ar fi să fie aceeaşi persoană în fiecare săptămână.) Acest lucru l-a ajutat pe băiat să se concentreze asupra lecţiei şi să se simtă iubit.

Vârstnicul M. Russel Ballard ne-a învăţat: „În mod clar, acelora dintre noi cărora ne-au fost încredinţaţi copii preţioşi, ne-a fost dată o responsabilitate sacră şi nobilă, deoarece noi suntem aceia pe care Dumnezeu i-a desemnat să-i înconjoare pe copiii din ziua de astăzi cu dragoste, cu focul credinţei şi cu înţelegerea a ceea ce sunt” („Great Shall Be the Peace of Thy Children”, Ensign, aprilie 1994, p. 60).