Capitolul 22

Rugăciunea – o poruncă şi o binecuvântare

„Puţine lucruri în viaţă sunt la fel de importante precum comunicarea cu Dumnezeirea prin intermediul rugăciunii.”

Din viaţa lui Joseph Fielding Smith

Preşedintele Joseph Fielding Smith ne-a învăţat că ar trebui ca spiritul rugăciunii „să fie parte a felului nostru de a fi”¹. El a fost un exemplu, cu privire la acest principiu, prin felul în care a trăit şi prin felul în care s-a rugat – în particular, împreună cu membrii familiei şi în public.

După decesul primei sale soţii, Louie, el a scris în jurnalul său următoare rugăminte sinceră, oferind o idee cu privire la rugăciunile sale personale: „O, Tatăl meu din Cer, Te rog ajută-mă să trăiesc în aşa fel încât să fiu demn s-o întâlnesc în gloria eternă, să fiu din nou unit cu ea pentru a nu mai fi niciodată despărţiţi de-a lungul epocilor nenumărate ale eternităţii! Ajută-mă să fiu umil, să mă încred în Tine. Dă-mi înţelepciune şi cunoaştere despre lucruri cereşti pentru a avea puterea de a mă împotrivi tuturor relelor şi de a rămâne neclintit în urmarea adevărului Tău. O, Doamne, ajută-mă, oferă-mi viaţa eternă în împărăţia Ta! Îndrumă-mi paşii în neprihănire, dă-mi întregul Tău Spirit. Ajută-mă să-mi cresc preţioşii copii în aşa fel încât ei să rămână puri şi neîntinaţi de-a lungul vieţii lor, iar când ne vom fi încheiat viaţa, Te rugăm să ne iei în împărăţia Ta celestială. Fie ca aşa să fie, în numele Mântuitorului nostru, amin”².

Fiul preşedintelui Smith, Joseph jr., a vorbit despre o rugăciune memorabilă pe care preşedintele Smith a rostit-o când ei doi erau în drum spre casa lor din oraşul Salt Lake, după o călătorie în estul statului Utah. Ei „au fost prinşi de o ploaie puternică şi au greşit drumul”, ajungând într-un loc numit Canionul Indian. „Ploaia s-a înteţit şi drumul a devenit foarte noroios şi alunecos, astfel încât nu doar că era periculos să călătoreşti, ci şi imposibil. Ceaţa deasă a învăluit prăpastia adâncă ce se afla pe marginea drumului îngust de pământ, iar tânărul Joseph jr. şi doctorul David E. Smith care erau în maşină au încercat să împingă maşina şi să-i menţină direcţia pentru a nu cădea în prăpastia adâncă. Roţile au început să se învârtă în noroi şi, în cele din urmă, maşina a ajuns într-un punct mort… Joseph a relatat că l-a auzit pe tatăl său spunând: «Am făcut tot ce-am putut. Vom cere ajutorul Domnului». El şi-a plecat capul în rugăciune, rugându-L pe Domnul să pregătească cele necesare pentru ca el să-şi îndrepte greşeala şi să iasă din acel canion periculos şi să pornească spre casă. El I-a spus Domnului că avea treburi importante de care trebuia să se ocupe în ziua următoare şi că era extrem de important ca el să se întoarcă în oraşul Salt Lake. În mod miraculos, furtuna s-a oprit, vântul a început să bată uscând drumul suficient de mult încât ei să poată… în cele din urmă, să revină pe autostradă. Imediat ce şi-au terminat coborârea, furtuna a început din nou, paralizând traficul în zonă timp de mai multe ore. În timp ce coborau prin Canionul Provo îndreptându-se spre oraşul Salt Lake, după multe ore în plus de călătorie, au fost opriţi de un poliţist care i-a întrebat de unde veneau. Când a aflat că veniseră prin Canionul Indian, poliţistul a spus: «Este imposibil! S-a anunţat că toate podurile din zona respectivă au fost distruse de apă». Spre surprinderea lor, titlurile ziarelor de a doua zi relatau faptul că 200 de maşini fuseseră abandonate în zona din care ei scăpaseră”.³

În timpul celor 62 de ani de slujire ca apostol a preşedintelui Smith, multe dintre cuvântările sale au inclus rugăciuni publice în care el a cerut binecuvântările cerului pentru membrii Bisericii şi pentru oamenii din întreaga lume. De exemplu, în cadrul primei sale conferinţe generale în calitate de preşedinte al Bisericii, el a spus: „Mă rog ca Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc să deschidă zăgazurile cerurilor şi să reverse peste copiii Săi din toată lumea acele binecuvântări măreţe şi eterne care le va îmbunătăţi situaţia, atât pe cea temporală, cât şi pe cea spirituală”⁴.

Rugăciunile preşedintelui Smith au dezvăluit profunzimea mărturiei sale şi a dragostei sale pentru Tatăl său din Cer şi pentru Salvatorul său. Preşedintele Boyd K. Packer, care a fost chemat să slujească în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli când Joseph Fielding Smith era preşedintele Bisericii, a spus: „Era o experienţă interesantă să-l auzi rugându-se pe preşedintele Joseph Fielding Smith. Chiar şi după ce trecuse de vârsta de nouăzeci de ani, el se ruga «să-şi ţină legămintele şi obligaţiile şi să îndure până la sfârşit»”.⁵

Învăţături ale lui Joseph Fielding Smith

Ni s-a poruncit să ne apropiem de Tatăl Ceresc prin intermediul rugăciunii.

Este o poruncă de la Domnul ca noi să-L căutăm mereu prin rugăciune spusă cu umilinţă. Când Salvatorul era cu ucenicii Săi, El i-a învăţat să se roage şi le-a dat exemplu rugându-Se des Tatălui Său. Putem fi siguri, având în vedere că aceasta este o poruncă de la Domnul, că rugăciunea este o faptă neprihănită şi că, atunci când Îl căutăm pe Domnul, trebuie să facem acest lucru în spiritul umilinţei şi pioşeniei…

Este responsabilitatea părinţilor să-şi înveţe copiii imediat ce ei încep să înţeleagă. Permiteţi-le să-şi formeze obiceiul de a-L aborda pe Tatăl lor din Cer şi să înţeleagă scopul rugăciunii. Dacă acest obicei este format în copilărie, el poate fi păstrat la timpul maturităţii, iar bărbatul sau femeia care L-a căutat în mod sincer pe Domnul şi I-a mulţumit pentru binecuvântări se poate aştepta ca Domnul să nu-l abandoneze sau să nu o abandoneze atunci când va avea nevoie de El.⁶

A mother kneeling by her young son as he prays. — „Este responsabilitatea părinţilor să-şi înveţe copiii imediat ce ei încep să înţeleagă.”

Mă întreb dacă ne oprim vreodată pentru a ne gândi de ce ne-a cerut Domnul să ne rugăm. Ne-a cerut El să ne rugăm pentru că doreşte ca noi să ne plecăm capetele şi să-L preaslăvim? Este acesta motivul principal? Nu cred că acesta este motivul. El este Tatăl nostru Ceresc, iar nouă ni s-a poruncit să-L preaslăvim şi să ne rugăm Lui în numele Preaiubitului Său Fiu, Isus Hristos. Însă, Domnul poate exista şi Îşi poate îndeplini lucrarea şi fără rugăciunile noastre. Lucrarea Sa va avansa la fel, indiferent dacă noi ne rugăm sau nu… Rugăciunea este ceva de care noi avem nevoie, nu Domnul. El ştie cum să-Şi facă lucrurile şi cum să aibă grijă de ele fără ajutorul nostru. Rugăciunile noastre nu sunt pentru a-I spune noi cum să-Şi realizeze lucrarea. Dacă noi credem astfel, atunci, în mod evident, greşim. Rugăciunile noastre sunt spuse spre folosul nostru, să ne întărească, să ne încurajeze şi să ne crească credinţa în El.

Rugăciunea este ceva care umileşte sufletul. Ne măreşte capacitatea de a înţelege; ne revigorează mintea. Ne apropie de Tatăl nostru din Cer. Avem nevoie de ajutorul Său; nu există îndoială despre acest lucru. Avem nevoie de îndrumarea Spiritului Său Sfânt. Trebuie să ştim principiile care ne-au fost date şi prin intermediul cărora ne putem întoarce în prezenţa Sa. Avem nevoie ca mintea noastră să fie revigorată de inspiraţia care vine de la El; şi, din aceste motive, ne rugăm Lui, ca El să ne poată ajuta să trăim în aşa fel încât să cunoaştem adevărul Său şi să putem umbla în lumina adevărului, ca, prin credinţa şi supunerea noastră, să ne putem întoarce în prezenţa Sa.⁷

Puţine lucruri în viaţă sunt la fel de importante precum comunicarea cu Dumnezeirea prin intermediul rugăciunii. Domnul a tras peste mintea noastră un văl al uitării pentru ca noi să nu ne amintim de El şi de relaţia noastră cu El, ca membri ai familiei Sale în viaţa premuritoare. Rugăciunea este canalul de comunicare care ne-a fost pus la dispoziţie pentru a comunica, din nou, cu El. Prin urmare, unul dintre scopurile primare ale stării noastre de încercare din viaţa muritoare este de a se vedea dacă putem învăţa să avem întotdeauna un spirit de rugăciune, pentru ca, atunci când Domnul doreşte să vorbească, noi să-I auzim glasul în sufletul nostru.⁸

Timpul potrivit pentru rugăciune este oricând.

„Şi Eu le dau o poruncă (părinţilor din Sion): acela care nu se roagă înaintea Domnului la timpul potrivit va fi ţinut minte înaintea judecătorului poporului Meu.” [D&L 68:33]

Eu nu cred că noi am citit acest verset din această secţiune de prea multe ori şi, uneori, mă întreb dacă înţelegem cât de importantă este această poruncă. Niciun om nu poate păstra Spiritul Domnului decât dacă se roagă. Niciun om nu poate primi inspiraţie de la Spiritul Sfânt, decât dacă inima sa a găsit acest spirit al rugăciunii…

În continuare, doresc să discut puţin despre acest pasaj… Ce înseamnă timpul potrivit pentru rugăciune?

Unii dintre noi pot să creadă că timpul potrivit pentru rugăciune este când ne trezim dimineaţa şi când ne ducem la culcare, noaptea, după ce ne-am terminat treaba, şi că nu există un alt timp potrivit pentru rugăciune. Însă, eu vă spun că timpul potrivit pentru rugăciune este oricând, iar eu am o dovadă bună care-mi susţine cuvintele. Permiteţi-mi să v-o citesc. Ştiţi că-mi place să-mi susţin cuvintele; îmi place să depun mărturie despre ceea ce spun şi nu le cer oamenilor să accepte ceea ce spun dacă nu este în deplin acord cu ceea ce Domnul a spus, fie direct, fie prin intermediul profeţilor Săi. Citim în Cartea lui Mormon cuvintele lui [Amulec] către bieţii zoramiţi care se depărtaseră de adevăr şi, fiind alungaţi din sinagogile lor pentru că erau săraci şi simţind că se puteau ruga doar pe rând, atunci când se urcau în Rameumptom, aşa cum îl numeau [vezi Alma 31:12–23], nu ştiau ce să facă. [Amulec] i-a învăţat următoarele:

„Da, imploraţi-L pe El pentru milă; căci El are puterea să salveze; da, umiliţi-vă pe voi înşivă şi continuaţi în rugăciuni către El. Imploraţi-L pe El atunci când sunteţi în câmpurile voastre, da, asupra tuturor turmelor voastre. Imploraţi-L pe El în casele voastre, da, asupra întregii voastre gospodării, atât dimineaţa, cât şi la amiază şi seara. Da, imploraţi-L pe El împotriva puterii duşmanilor voştri. Da, imploraţi-L pe El împotriva diavolului, care este un duşman al tuturor lucrurilor care sunt drepte. Imploraţi-L pe El asupra recoltelor câmpurilor voastre pentru ca voi să puteţi prospera prin acestea. Imploraţi-L asupra turmelor din câmpurile voastre pentru ca ele să se înmulţească. Dar aceasta nu este totul; voi trebuie să vă revărsaţi sufletele în cămările voastre şi în locurile voastre secrete şi în pustiul vostru. Da, iar atunci când voi nu-L imploraţi pe Domnul, lăsaţi-vă inimile să fie pline, îndreptate în rugăciune către El, fără întrerupere, pentru binele vostru şi, de asemenea, pentru binele acelora care sunt în jurul vostru. Şi, acum iată, fraţii mei preaiubiţi, vă zic vouă, să nu credeţi că aceasta este totul; căci, după ce aţi făcut toate aceste lucruri, dacă voi îi alungaţi pe cei în nevoie şi pe cei goi şi dacă nu-i vizitaţi pe cei bolnavi şi pe cei în suferinţă şi dacă nu împărţiţi din bunurile voastre, dacă aveţi, acelora care sunt în nevoie − vă zic vouă, dacă nu faceţi niciunul din aceste lucruri, iată, rugăciunea voastră este deşartă şi nu vă aduce niciun folos şi voi sunteţi ca ipocriţii care tăgăduiesc credinţa” [Alma 34:18–28].

Eu cred că aceasta este o doctrină excelentă şi am citit-o pentru a vă ajuta să înţelegeţi şi să vă amintiţi de timpul potrivit pentru rugăciune. Timpul potrivit pentru rugăciune este dimineaţa, înainte ca membrii familiei să meargă la treburile lor. Un timp potrivit pentru rugăciune este când vă adunaţi la masă, înainte de a servi micul dejun, şi lăsaţi-i pe membrii familiei să spună pe rând rugăciunea de dimineaţă, în fiecare zi altul. Acela este timpul potrivit pentru rugăciune. Timpul potrivit pentru rugăciune în ceea ce-l priveşte pe negustor este dimineaţa, când el se duce la locul de muncă şi înainte de a-şi începe ziua de lucru, când se roagă pentru negoţul lui. Timpul potrivit pentru rugăciune în cazul păstorului, este atunci când el este afară, alături de turmele sale, având grijă de ele. Timpul pentru fermier să se roage este atunci când se duce pe câmp să are, când se duce să semene şi când se duce să-şi adune recolta. Şi, dacă un om se va ruga aşa cum i s-a poruncit s-o facă în pasajul din scripturi pe care l-am citit, mai mult ca sigur că el va fi găsit că ţine cu neprihănire poruncile Domnului în toate lucrurile.⁹

Alma and Amulek in prison, with several men around them, look up as the roof is caving in. — Amulec, înfăţişat aici alături de Alma, i-a îndemnat pe oameni „[să-L implore pe Domnul] pentru milă; căci El are puterea să salveze” (Alma 34:18).

Tot ceea ce facem trebuie să fie în acord cu ceea ce spunem în rugăciunile noastre.

Nu trebuie să ne rugăm doar cu buzele noastre; ci, în fiecare faptă a noastră, în conversaţia noastră, în tot ceea ce acceptăm să facem, trebuie să încercăm să acţionăm în acord cu ceea ce spunem în rugăciunile noastre şi să fim în armonie cu gândurile pe care I le facem cunoscute Domnului în rugăciunile noastre zilnice.¹⁰

Avem noi spiritul rugăciunii? A devenit acesta parte a felului nostru de a fi? Ţinem noi legătura cu Tatăl nostru Ceresc prin intermediul Spiritului Sfânt sau nu?¹¹

În rugăciunile noastre, noi trebuie să ne revărsăm sufletul în mulţumiri.

Trebuie să fim foarte atenţi să dezvoltăm şi să menţinem, prin intermediul unei vieţi evlavioase, o atitudine de recunoştinţă. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate de care sunt vinovaţi, în vremurile noastre, locuitorii pământului este păcatul nerecunoştinţei, căci ei nu-L recunosc pe Domnul şi nici dreptul Său de a guverna şi controla.¹²

În rugăciunile noastre, trebuie să ne revărsăm sufletele în recunoştinţă pentru viaţă şi pentru existenţă, pentru sacrificiul mântuitor al Fiului lui Dumnezeu, pentru Evanghelia salvării, pentru Joseph Smith şi pentru minunata lucrare a restaurării înfăptuită prin intermediul lui. Trebuie să recunoaştem mâna Domnului în toate lucrurile şi să-I mulţumim pentru toate lucrurile, atât temporale, cât şi spirituale.¹³

Trebuie să ne susţinem dorinţele neprihănite în faţa Tatălui Ceresc.

Trebuie să ne rugăm [Tatălui Ceresc] pentru credinţă şi integritate şi pentru fiecare atribut divin, pentru triumful şi succesul lucrării Sale, pentru îndrumarea Spiritul Său Sfânt şi pentru salvarea în împărăţia Sa. Trebuie să ne rugăm pentru familiile noastre, pentru soţia şi copiii noştri, pentru hrană, adăpost şi îmbrăcăminte, pentru lucrurile legate de ocupaţia noastră şi pentru toate dorinţele noastre neprihănite.¹⁴

Mă rog ca binecuvântările cerului să fie şi să rămână cu noi şi cu toţi oamenii.

Mă rog ca cerurile să reverse de sus neprihănire şi adevăr asupra întregii lumi!

Mă rog ca toţi oamenii de pretutindeni să aibă urechi să asculte şi să aplice cuvintele adevărului şi lumina care vin de la slujitorii Domnului!

Mă rog ca scopurile Domnului printre toţi oamenii din fiecare naţiune să se îndeplinească în timp scurt!

Mă rog pentru membrii Bisericii, care sunt sfinţii Celui Preaînalt, ca ei să fie întăriţi în credinţa lor şi ca dorinţele lor pentru neprihănire să crească în inima lor şi ca ei să-şi ducă mântuirea la bun sfârşit cu teamă şi tremur înaintea Domnului [vezi Filipeni 2:12; Mormon 9:27].

Mă rog să existe bine şi neprihănire printre toţi oamenii, ca ei să poată fi conduşi să caute adevărul, să sprijine fiecare principiu adevărat şi să promoveze libertatea şi dreptatea.

În aceste vremuri agitate şi dificile, mă rog ca toţi oamenii să poată fi îndrumaţi de acea lumină care luminează pe orice om care vine pe lume [vezi Ioan 1:9; D&L 93:2] şi ca ei să dobândească, astfel, înţelepciunea de a rezolva problemele care tulbură omenirea.

Îl implor pe milostivul Tată să-Şi reverse binecuvântările asupra tuturor oamenilor, asupra celor tineri şi celor în vârstă, asupra celor care au motive să jelească, asupra celor flămânzi şi nevoiaşi, asupra celor prinşi în capcana circumstanţelor nefericite şi a anturajelor nepotrivite, precum şi asupra tuturor celor care au nevoie de sprijin, ajutor, alinare, înţelepciune şi de toate acele lucruri bune şi măreţe pe care doar El le poate oferi.

Împreună cu dumneavoastră, am sentimente de dragoste, îngrijorare şi compasiune pentru copiii Tatălui nostru de pe tot pământul şi mă rog ca circumstanţele lor să fie mai bune, atât temporal, cât şi spiritual; mă rog ca ei să poată veni la Hristos şi să înveţe despre El şi să ia jugul Lui asupra lor, ca ei să poată avea parte de odihnă pentru sufletul lor, căci jugul Lui este bun, iar sarcina Lui este uşoară [vezi Matei 11:29–30].

Mă rog ca sfinţii din zilele din urmă şi toţi cei care li se vor alătura în ţinerea poruncilor Tatălui nostru să poată trăi în aşa fel încât să dobândească pace în această viaţă şi viaţă eternă în lumea care va veni [vezi D&L 59:23] – lucruri pentru care mă rog cu umilinţă şi recunoştinţă în numele Domnului Isus Hristos, amin.¹⁵

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

În secţiunea „Din viaţa lui Joseph Fielding Smith” se găsesc patru exemple de rugăciuni rostite de preşedintele Smith. Ce putem învăţa din fiecare dintre aceste exemple?
Gândiţi-vă la modul personal în care vă rugaţi. Ce putem face pentru ca rugăciunile noastre să ne ajute să ne „[apropiem] de Tatăl nostru din Cer”? (Vezi secţiunea 1.)
Preşedintele Smith ne-a învăţat: „Timpul potrivit pentru rugăciune este oricând” (secţiunea 2). Cum putem urma sfatul de a ne ruga mereu?
Ce înseamnă pentru dumneavoastră să „acţionăm în acord cu ceea ce spunem în rugăciunile noastre”? (Vezi secţiunea 3.) Gândiţi-vă la ce puteţi să faceţi pentru a deveni mai buni în această privinţă.
Cum ni se schimbă atitudinea când „ne revărsăm sufletul în mulţumiri” în faţa Tatălui nostru Ceresc? (Vezi secţiunea 4.)
În timp ce studiaţi rugăciunea preşedintelui Smith din secţiunea 5, gândiţi-vă la propriile dumneavoastră rugăciuni. Cugetaţi, în linişte, la următoarea întrebare: Ce oameni şi aspecte ar trebui să includeţi mai des în rugăciunile dumneavoastră?

Scripturi suplimentare

Matei 7:7–8; Filipeni 4:6; 1 Tesaloniceni 5:17–18; Iacov 1:5–6; 2 Nefi 32:8–9; Alma 34:38–39; 3 Nefi 18:18–21; D&L 10:5

Ajutor pentru predare

„Pentru a încuraja discuţia, folosiţi întrebările de la sfârşitul fiecărui capitol. Puteţi, de asemenea, să vă pregătiţi propriile întrebări, în special pentru cei cărora le predaţi” (de la pagina VII a acestei cărţi).