Capitolul 26
Să ne pregătim pentru venirea Domnului nostru
„Pregătiţi calea Domnului şi neteziţi-I cărările pentru că ora venirii Sale este aproape” (D&L 133:17).
Din viaţa lui Joseph Fielding Smith
Preşedintele Joseph Fielding Smith a spus odată unui grup de sfinţi din zilele din urmă că el se „ruga ca sfârşitul lumii să vină curând”. El a spus: „Dacă ar veni mâine, eu aş fi bucuros”. Răspunzând acestei declaraţii, o femeie a rostit destul de tare pentru a fi auzită de ceilalţi: „O, eu sper să nu vină”.
Împărtăşind această experienţă mai târziu, preşedintele Smith ne-a învăţat:
„Dumneavoastră doriţi ca sfârşitul lumii să vină?
„Cei mai mulţi oameni au o idee greşită despre ce înseamnă sfârşitul lumii…
Când Hristos va veni, atunci va fi un sfârşit al lumii… Nu va fi război, nu vor fi tulburări, invidie, minciună; nu va fi păcătoşenie. Oamenii vor învăţa atunci să-L iubească pe Domnul şi să ţină poruncile Sale şi, dacă nu vor face aceasta, ei nu vor rămâne aici. Acesta este sfârşitul lumii şi pentru aceasta S-a rugat Salvatorul când ucenicii au venit la El şi I-au spus: «Învaţă-ne să ne rugăm». Ce a făcut El? I-a învăţat: «Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ» [vezi Luca 11:1–2].
Pentru aceasta mă rog. Domnul S-a rugat ca să vină sfârşitul lumii şi eu mă rog la fel.”1
În cuvântările şi în scrierile sale, preşedintele Smith a citat deseori profeţii din scripturi despre ultimele zile, rolul lui Joseph Smith în pregătirea căii Domnului şi venirea în glorie a Salvatorului pe pământ. El şi-a exprimat sentimentele profunde despre aceste profeţii în rugăciunea de dedicare a Templului Ogden, Utah.
„Aşa cum ştii, o, Dumnezeul nostru, noi trăim în ultimele zile când sunt arătate semnele vremilor; când tu grăbeşti lucrarea Ta; şi când noi am auzit deja glasul celui care strigă în pustietate: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărarea [vezi Matei 3:3].
O, Tatăl nostru, tânjim după ziua în care Prinţul Păcii va veni, în care pământul se va odihni şi cei neprihăniţi vor fi din nou pe faţa pământului; şi ne rugăm, cu umilinţă şi inimi frânte, ca noi să rămânem după această zi şi să fim găsiţi demni să trăim alături de Cel pe care Tu L-ai desemnat să fie Rege al regilor şi Domn al domnilor, şi ale Căruia slava, cinstea şi puterea şi tăria vor fi de-a pururea.”2
„Tânjim după ziua în care Prinţul Păcii va veni.”
Învăţături ale lui Joseph Fielding Smith
1
Venirea Domnului este aproape.
Ne apropiem în grabă de ziua cea mare a Domnului, acele vremi de „înviorare” în care El va veni din norii cerului pentru a se răzbuna pe cei necredincioşi şi a pregăti pământul pentru domnia păcii pentru toţi aceia care sunt dornici să respecte legea Sa [vezi Faptele apostolilor 3:19–20].3
Multe lucruri au loc… pentru a-i convinge pe membrii credincioşi ai Bisericii că venirea Domnului este aproape. Evanghelia a fost restaurată. Biserica a fost pe deplin organizată. Preoţia a fost conferită omului. Diferitele dispensaţii de la începuturi au fost revelate şi cheile şi autorităţile lor au fost încredinţate Bisericii. Israel a fost şi este adunat pe pământul Sionului. Iudeii se întorc la Ierusalim. Evanghelia este predicată în întreaga lume ca o mărturie în faţa fiecărei naţiuni. Sunt construite temple şi în ele este înfăptuită munca pentru cei morţi, precum şi pentru cei vii. Inimile copiilor se întorc către părinţii lor şi copiii se îngrijesc de morţii lor. Legămintele pe care Domnul a promis să le facă, în zilele din urmă, cu Israel au fost revelate şi mii din Israelul adunat le-au făcut. Astfel lucrarea Domnului înaintează şi toate aceste lucruri sunt semne ale apropierii Domnului nostru…
Cuvintele profeţilor se împlinesc repede, dar aceasta se face într-un mod atât de firesc, încât cei mai mulţi dintre noi nu le observă.
Ioel a promis că Domnul va revărsa Duhul Său peste orice făptură: fiii şi fiicele vor profeţi, bătrânii vor visa visuri şi tinerii vor avea viziuni [vezi Ioel 2:28–29]…
Printre semnele din ultimele zile a fost creşterea cunoaşterii. Lui Daniel i s-a poruncit: „Ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea [profeţiei sale], până la vremea sfârşitului. [În acele zile] mulţi o vor citi”, a spus el, „şi cunoştinţa va creşte”. (Daniel 12:4). Nu „citesc” oamenii astăzi mai mult decât au făcut-o înainte de-a lungul istoriei lumii…?
Nu a crescut cunoaşterea? A mai existat o perioadă în istoria lumii în care să fie revărsată atâta cunoaştere asupra oamenilor? Dar este trist să spunem că aceste cuvinte ale lui Pavel sunt adevărate – oamenii „învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” (2 Timotei 3:7)…
Nu am avut noi numeroase veşti de războaie? [Vezi D&L 45:26.] Nu am avut noi războaie, feluri de războaie de care lumea nu a mai văzut niciodată înainte? Nu este astăzi agitaţie printre naţiuni şi nu sunt conducătorii lor tulburaţi? Nu au fost împărăţiile răsturnate şi nu au avut loc mari schimbări printre naţiuni? Întregul pământ este în agitaţie. În fiecare zi, în diverse locuri, au loc cutremure [vezi D&L 45:33].
Totuşi, lumea îşi vede de treburile ei şi acordă puţină ascultare tuturor lucrurilor pe care Domnul le-a spus şi tuturor semnelor şi indiciilor care au fost date. Oamenii şi-au împietrit inimile şi spun „că Hristos întârzie venirea Sa până la sfârşitul lumii” (D&L 45:26).4
Am fost întrebat, cu puţin timp în urmă, dacă aş putea spune când va veni Domnul. Am răspuns: „Da” şi, acum, răspund: „Da”. Ştiu când va veni. Va veni mâine. Avem cuvântul Său. Permiteţi-mi să-l citesc.
„Iată, timpul de acum până la venirea Fiului Omului se numeşte astăzi şi, într-adevăr, este o zi de sacrificiu şi o zi de zeciuială pentru poporul Meu, pentru că acela care plăteşte zeciuiala nu va fi ars la venirea Sa”.
Este un discurs care spune multe despre zeciuială.
„Pentru că, după ziua de astăzi, vine arderea – pentru a vorbi în felul în care o face Domnul – deoarece, adevărat spun, mâine toţi cei mândri şi cei care fac rele vor fi ca miriştea; şi Eu îi voi arde, deoarece Eu sunt Domnul oştirilor; şi nu voi ierta pe nimeni care rămâne în Babilon” [D&L 64:23–24].
Deci Domnul va veni, spun eu, mâine. Atunci, să ne pregătim.5
„Ne apropiem în grabă de ziua cea mare a Domnului, acele vremi de „înviorare” în care El va veni pe norii cerului.”
2
Oamenii vor fi judecaţi când Hristos va veni.
Pilda spusă de Domnul despre grâu şi neghină se referă la ultimele zile. Potrivit acestei povestiri, un semănător a plantat sămânţă bună în ţarina sa dar, în timp ce dormea, a venit duşmanul şi a semănat neghină în ţarină. Când plantele au început să răsară, slujitorii au dorit să meargă şi să smulgă neghina, dar Domnul le-a poruncit să lase atât grâul, cât şi neghina să crească împreună până când recolta era coaptă, ca să nu smulgă grâul firav în timp ce distrugeau neghina. Apoi, la sfârşitul secerişului, aveau să meargă şi să adune grâul şi să lege neghina în snopi pentru a o arde. Când a explicat această pildă, Domnul a spus discipolilor Săi că „secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii” [vezi Matei 13:24–30, 36–43; D&L 86].6
Neghina şi grâul cresc împreună şi au crescut în aceeaşi ţarină în toţi aceşti ani, dar se apropie ziua în care grâul va fi strâns în grânar, iar neghina va fi strânsă pentru a fi arsă şi va avea loc o separare, a celor neprihăniţi de cei păcătoşi şi este de dorit ca noi toţi să ţinem poruncile Domnului, să ne pocăim de păcate, să ne întoarcem spre neprihănire, dacă va fi nevoie de pocăinţă în inimile noastre.7
Clădiţi şi întăriţi credinţa în Dumnezeu în inimile membrilor Bisericii; avem nevoie de ea. Sunt atâtea influenţe care lucrează pentru a ne înstrăina unul de altul, chiar printre membrii Bisericii, şi va avea loc, într-una dintre aceste zile din viitorul apropiat, o separare a grâului de neghină şi noi suntem fie grâu, fie neghină. Vom fi de o parte sau de alta.8
Va veni ziua în care nu vom avea această lume. Va fi schimbată. Vom primi o lume mai bună. Vom primi una care este neprihănită, pentru că, atunci când va veni Hristos, El va curăţa pământul.
Citiţi ce scrie în scripturile noastre. Citiţi ce a spus El Însuşi. Când va veni, El va curăţa acest pământ de toată fărădelegea şi, vorbind despre Biserică, El a spus că va trimite pe îngerii Săi şi ei vor scoate din împărăţia Sa, care este Biserica, toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire [vezi Matei 13:41].9
Ziua cea mare şi înfricoşată poate fi chiar timpul venirii lui Isus Hristos pentru a stabili împărăţia Sa printre cei neprihăniţi de pe pământ şi pentru a curăţa pământul de toată nedreptatea. Această zi nu va aduce teamă şi înfricoşare în inimile celor neprihăniţi, ci va fi o mare zi de înfricoşare şi groază pentru cei necredincioşi. Acestea le aflăm din cuvintele Salvatorului Însuşi, rostite în timp ce Îşi învăţa ucenicii [vezi Matei 24; Joseph Smith – Matei 1].10
Oamenii vor fi judecaţi când Hristos va veni. Suntem informaţi că nişte cărţi vor fi deschise, morţii vor fi judecaţi pe baza lucrurilor care sunt scrise în cărţi şi printre cărţi va fi o carte a vieţii [vezi Apocalipsa 20:12]. Noi îi vom vedea paginile. Ne vom vedea pe noi înşine aşa cum suntem şi vom înţelege cu o înţelegere dreaptă că judecăţile care ni se fac sunt drepte şi adevărate, fie că intrăm în împărăţia lui Dumnezeu… pentru a primi acele binecuvântări glorioase, fie că suntem alungaţi.11
Îi implor pe sfinţii din zilele din urmă să fie fermi şi credincioşi în îndeplinirea fiecărei îndatoriri, ţinând poruncile Domnului, cinstind preoţia, pentru ca, atunci când Domnul va veni – fie că vom fi vii sau morţi, nu contează – să avem parte de gloria Sa.12
3
Pentru a ne pregăti de venirea Domnului, noi trebuie să veghem şi să ne rugăm şi să ne punem casele în ordine.
Sunt multe evenimente în lume, astăzi, care arată că se apropie ziua cea mare a Domnului în care Mântuitorul se va arăta din nou pentru a stabili în împărăţia Sa neprihănirea ce pregăteşte domnia din timpul mileniului. Până atunci, membrii Bisericii au îndatorirea să caute cunoaştere şi să se pregătească, prin studiu şi credinţă, pentru începutul zilei celei mari şi glorioase.13
Nu trebuie să ne preocupe vremurile şi împrejurările în care Hristos va veni, ci trebuie să veghem şi să ne rugăm şi să fim pregătiţi.14
Sunt supărat uneori pe unii dintre vârstnicii noştri, care, atunci când vorbesc, spun că Domnul va veni când noi vom deveni suficient de neprihăniţi pentru a-L primi. Domnul nu va aştepta ca noi să devenim neprihăniţi. Când va fi pregătit să vină, El va veni – când cupa nedreptăţii va fi plină – şi, dacă atunci noi nu suntem neprihăniţi, va fi rău de noi pentru că noi vom fi consideraţi printre cei necredincioşi şi vom fi trântiţi la pământ pentru a fi măturaţi de pe faţa pământului, pentru că Domnul spune că păcătoşenia nu va rămâne.15
Vom dormi noi liniştiţi, ignorând total sau fiind indiferenţi faţă de toate avertismentele pe care ni le-a dat Domnul? Vă spun: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei 24:42–44).
Fie ca noi să dăm ascultare acestui avertisment pe care ni-l dă Domnul şi să ne punem casele în ordine şi să ne pregătim pentru venirea Domnului.16
4
Sfinţii din zilele din urmă pot fi instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru a-i pregăti pe oameni pentru venirea Domnului.
Nu ar fi extraordinar de ciudat dacă Domnul ar veni şi ar începe domnia păcii, s-ar răzbuna pe păcătoşi, curăţind pământul de păcat şi nu ar trimite mesageri pentru a pregăti calea înaintea Sa? Să ne aşteptăm ca Domnul să vină să judece lumea fără a o avertiza întâi şi a pregăti mijloacele de scăpare pentru toţi aceia care se vor pocăi?
Noe a fost trimis în lume s-o avertizeze ca va veni potopul. Dacă oamenii ar fi ascultat, ar fi scăpat. Moise a fost trimis pentru a conduce poporul lui Israel pe pământul făgăduit, pentru a împlini promisiunile făcute lui Avraam. Ioan Botezătorul a fost trimis pentru a pregăti calea pentru venirea lui Hristos. În fiecare caz, cerurile s-au deschis şi chemarea a venit. Isaia, Ieremia şi alţi profeţi au fost trimişi pentru a avertiza poporul lui Israel şi al lui Iuda înainte ca risipirea şi captivitatea să se abată asupra lor. Dacă ei ar fi dat ascultare, ar fi fost scrisă o altă istorie. Ei au avut ocazia să audă; ei au fost avertizaţi şi au avut mijloacele de scăpare, dar le-au respins.
Domnul a promis că va fi în aceeaşi măsură preocupat de soarta omenirii înainte de a Doua Sa Venire.17
Joseph Smith a fost trimis pentru a pregăti calea pentru a Doua Venire, proclamând plenitudinea Evangheliei şi oferind tuturor oamenilor mijloacele de a scăpa de nedreptate şi încălcare.18
Când îngerul Moroni l-a vizitat pe tânărul Joseph Smith, el a profeţit despe a Doua Venire a Salvatorului (vezi Joseph Smith – Istorie 1:36–41).
Ioan din Patmos a văzut într-o viziune un „înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” [Apocalipsa 14:6].
Îndeplinind această promisiune, Joseph Smith a declarat că Moroni, un profet din vechime de pe acest continent şi, acum, înviat, i-a propovăduit Evanghelia, dându-i instrucţiuni cu privire la restaurarea tuturor lucrurilor care preced venirea lui Hristos. Domnul a spus: „Pentru că, iată, Domnul Dumnezeu a trimis îngerul care striga din mijlocul cerului, spunând: Pregătiţi calea Domnului şi neteziţi-I cărările pentru că ora venirii Sale este aproape” [D&L 133:17].
Acceptând că acest lucru este adevărat, sfinţii din zilele din urmă cred că, în timpurile moderne, s-a stabilit o comunicare cu cerurile şi, acum, „Evanghelia Împărăţiei” este trimisă ca mărturie lumii, înainte ca Hristos să vină [vezi Matei 24:14].19
Sfinţii din zilele din urmă ar putea fi consideraţi ciudaţi şi neobişnuiţi datorită faptului că ei cred că sunt chemaţi să împlinească această scriptură [Matei 24:14], dar Domnul a spus, cu deplină încredere, că ei trimit cu sârguinţă misionari în toate colţurile pământului. Mai mult, când toate naţiunile vor auzi acest mesaj aşa cum este revelat în aceste ultime zile, atunci noi vom aştepta venirea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Hristos, pentru că, în acea zi, toate naţiunile vor fi fost avertizate de mesagerii trimişi la ele potrivit promisiunii Domnului.20
Evanghelia este pentru toţi oamenii şi Biserica va fi stabilită peste tot, în toate naţiunile, chiar până la marginile pământului, înainte de a Doua Venire a Fiului Omului…
El Şi-a întins mâna a doua oară pentru a aduna poporul lui Israel în Biserică şi, de această dată, El va ridica congregaţii de sfinţi ai Săi în toate naţiunile.21
Din rugăciunea de dedicare a Templului Ogden, Utah:
O, Tată, grăbeşte ziua în care neprihănirea va domni; în care conducătorii naţiunilor vor deschide graniţele ţărilor lor pentru predicarea Evangheliei; în care poarta salvării va fi larg deschidă pentru cei oneşti şi drepţi şi buni din fiecare popor.
Ne rugăm ca adevărul să se răspândească; ne rugăm pentru misionari; căutăm tărie şi oameni şi mijloace pentru a proclama adevărurile Tale nepieritoare mai multora dintre ceilalţi copii ai Tăi din fiecare naţiune, din toate neamurile şi care vorbesc orice limbă…
Dorinţa noastră este să fim instrumente în mâinile Tale pentru a-i pregăti pe oameni pentru venirea Fiului Tău.22
5
Mileniul va fi o perioadă de pace şi o perioadă de înfăptuire a lucrării Domnului.
Cei neprihăniţi se vor bucura când El va veni, pentru că atunci pacea se va instaura pe pământ, neprihănirea printre oameni şi acelaşi spirit al păcii, bucuriei şi fericirii care a triumfat pe acest continent timp de două sute de ani [vezi 4 Nefi 1:1–22] va fi stabilită din nou printre oameni şi, în cele din urmă, va cuprinde întregul pământ, iar Hristos va domni ca Domn al domnilor şi Rege al regilor timp de o mie de ani. Aşteptăm cu nerăbdare acel timp.23
Timp de o mie de ani, această perioadă fericită de pace va triumfa şi, la timpul potrivit, toţi locuitorii pământului vor fi aduşi în stâna Bisericii.24
Evanghelia va fi propovăduită mult mai intens şi cu mai mare forţă în timpul mileniului, până când toţi locuitorii pământului o vor îmbrăţişa.25
În loc să fie o perioadă de odihnă, mileniul va fi o perioadă în care toţi vor lucra. Lenea nu va exista, se vor folosi metode mai bune, nu se va consuma atât de mult timp cu treburile zilnice şi se va acorda mai mult timp lucrurilor împărăţiei. Sfinţii vor fi ocupaţi în temple, care se vor construi în toate colţurile pământului. De fapt, ei vor fi atât de ocupaţi, încât templele vor fi folosite cea mai mare parte a timpului.26
Vor exista oameni muritori pe faţa pământului în timpul celor o mie de ani, datorită lucrării măreţe, care va fi înfăptuită, de salvare a celor morţi. În timpul acelor o mie de ani de pace, marea lucrare a Domnului va fi în temple şi, în acele temple, oamenii vor merge să lucreze pentru aceia care au trecut dincolo şi care aşteaptă ca acele rânduieli necesare salvării lor să fie înfăptuite pentru ei de către aceia care sunt muritori pe pământ.27
Este datoria noastră să-i salvăm pe cei morţi şi această lucrare va continua în timpul mileniului până când vor fi înzestraţi şi pecetluiţi toţi cei care au dreptul să primească această binecuvântare.28
Toţi cei care au murit în Hristos se vor ridica din morţi, la venirea Sa, şi vor locui pe pământ aşa cum Hristos va fi pe pământ în timpul mileniului. Ei nu vor rămâne aici tot timpl de-a lungul celor o mie de ani, ci ei se vor afla printre aceia care vor fi, încă, aici, în viaţa muritoare. Aceşti sfinţi înviaţi şi Salvatorul Însuşi vor veni pentru a da instrucţiuni şi îndrumare; pentru a ne dezvălui lucruri pe care noi trebuie să le ştim; pentru a ne da informaţii cu privire la lucrarea din templele Domnului, astfel încât să putem face lucrarea care este esenţială pentru salvarea oamenilor demni.29
Domnul a spus prin gura slujitorilor Săi că, în timpul mileniului, aceia care au trecut dincolo de văl şi au ajuns la înviere vor dezvălui personal acelora care sunt încă muritori toate informaţiile necesare pentru a înfăptui lucrarea pentru aceia care au plecat din această viaţă. Atunci, cei morţi vor avea privilegiul să facă cunoscute lucrurile pe care le doresc şi pe care sunt îndreptăţiţi să le primească. În acest fel, niciun suflet nu va fi neglijat şi lucrarea Domnului va fi desăvârşită.30
Mă rog în fiecare zi a vieţii mele ca Domnul să grăbească lucrarea Sa… mă rog ca sfârşitul lumii să se producă, pentru că doresc o lume mai bună. Doresc să vină Isus. Doresc să domnească pacea. Doresc să vină timpul în care fiecare om să poată trăi în pace şi în spiritul credinţei, umilinţei şi rugăciunii.31
Sugestii pentru studiu şi predare
Întrebări
-
În ce mod vă influenţează sentimentele despre sfârşitul lumii relatarea din secţiunea „Din viaţa lui Joseph Fielding Smith”?
-
Cum ne pot ajuta profeţiile menţionate în secţiunea 1 să ne pregătim pentru venirea Domnului?
-
Recapitulaţi învăţăturile preşedintelui Smith despe pilda grâului şi neghinei din secţiunea 2. Ce putem face pentru a fi o parte din acel „grâu”? Ce putem face pentru a-i ajuta pe membrii familiilor noastre şi pe alţii?
-
Ce credeţi că înseamnă „să veghem şi să ne rugăm” în timp ce ne pregătim pentru venirea Domnului? Ce credeţi că înseamnă „să ne punem casele în ordine”? (Vezi secţiunea 3.)
-
Preşedintele Smith s-a rugat: „Dorinţa noastră este să fim instrumente în mâinile Tale pentru a-i pregăti pe oameni pentru venirea Fiului Tău” (secţiunea 4). În ce moduri îi putem ajuta pe alţii să se pregătească pentru venirea Domnului?
-
Recapitulaţi secţiunea 5. În ce moduri ne pot fi de folos acum cunoştinţele despre ceea ce se va întâmpla în mileniu?
Scripturi suplimentare
Psalmii 102:16; Isaia 40:3–5; Iacov 5:7–8; D&L 1:12; 39:20–21; 45:39, 56–59
Ajutor pentru predare
„Puterea supremă a predării Evangheliei, puterea de a convinge şi de a converti este manifestată”, a spus vârstnicul Bruce R. McConkie, „când un învăţător inspirat spune: «Eu ştiu prin puterea Duhului Sfânt, prin revelaţiile Spiritului Sfânt către sufletul meu, că doctrinele pe care le-am predat sunt adevărate»” (Bruce R. McConkie, în Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 43).