Capitolul 8
Biserica şi împărăţia lui Dumnezeu
„Fie ca toţi oamenii să ştie cu siguranţă că aceasta este Biserica Domnului şi că El o conduce. Ce privilegiu este să fii membru al unei astfel de organizaţii divine!”
Din viaţa lui Joseph Fielding Smith
Slujirea lui Joseph Fielding Smith în calitate de preşedinte al Bisericii, în perioada 23 ianuarie 1970 - 2 iulie 1972, a reprezentat punctul culminat al unei vieţi devotate în împărăţia Domnului. El a glumit spunând că prima sa însărcinare în cadrul Bisericii a primit-o atunci când era bebeluş. Când era în vârstă de nouă luni, el şi tatăl său, preşedintele Joseph F. Smith, l-au însoţit pe preşedintele Brigham Young în St. George, Utah, pentru a participa la dedicarea Templului St. George.1
În tinereţe, Joseph Fielding Smith a slujit în misiune cu timp deplin şi, ulterior, a fost chemat să slujească în calitate de preşedinte al unui cvorum al preoţiei şi ca membru al Comitetul General al Asociaţiei Progresului Comun al Tinerilor Băieţi (denumirea anterioară a prezentei organizaţii numită Tinerii Băieţi). El a slujit, de asemenea, în calitate de funcţionar în Biroul istoricului Bisericii şi l-a ajutat discret pe tatăl său, în calitate de secretar neoficial, în perioada în care tatăl său a fost preşedintele Bisericii. Datorită acestor ocazii de slujire, Joseph Fielding Smith a ajuns să aprecieze organizarea inspirată a Bisericii şi rolul ei în a conduce persoane individuale şi familii către viaţa eternă.
Joseph Fielding Smith a fost rânduit apostol al Domnului Isus Hristos la data de 7 aprilie 1910. El a slujit în calitate de membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli timp de aproape 60 de ani, inclusiv cei aproximativ 20 de ani cât a slujit în calitate de preşedinte al acelui cvorum. În calitate de apostol, el a ajutat Biserica în mod direct în întreaga lume. A luat parte la numeroasele aspecte ale misiunii Bisericii, slujind în calitate de istoric al Bisericii, de preşedinte al Templului Salt Lake, de preşedinte al Societăţii de Genealogie din Utah şi de consilier în cadrul Primei Preşedinţii.
Preşedintele Joseph Fielding Smith, un slujitor devotat în împărăţia Domnului
Fiind un om simplu şi modest, Joseph Fielding Smith nu a căutat niciodată să obţină aceste funcţii. Însă, când Domnul l-a chemat să slujească, el s-a supus cu bunăvoinţă şi entuziasm. A dovedit acest devotament când, într-o zi, pe când avea 89 de ani, s-a dus la o adunare. Când a ieşit din casă, a alunecat şi a căzut pe scări. Deşi s-a lovit la picior, el a mers aproximativ un sfert de milă – „şchiopătând asemenea unui bătrân”, conform spuselor lui – pentru a-şi putea îndeplini responsabilităţile. După adunare, s-a întors pe jos acasă, unde a permis, în sfârşit, unui doctor să-l consulte. Doctorul a observat că piciorul preşedintelui Smith era fracturat în mai multe locuri. Preşedintele Smith a vorbit, ulterior, despre această experienţă. „Adunarea a ţinut puţin mai mult”, a spus el. „Însă aşa se întâmpla atunci cu cele mai multe dintre ele.”2
Într-un mesaj adresat tinerilor sfinţi din zilele din urmă, preşedintele Smith şi-a împărtăşit motivul pentru care era atât de devotat lucrării Bisericii:
„Ştiu că Dumnezeu trăieşte. Ştiu că Isus Hristos este Singurul Fiu Născut în trup al Tatălui nostru. Eu am o credinţă totală în misiunea profetului Joseph Smith şi a celor care i-au succedat.
Eu ştiu că noi avem adevărul Evangheliei nepieritoare a lui Isus Hristos tot la fel de bine precum ştiu că eu trăiesc. Dacă nu aş fi ştiut acest lucru, nu aş fi aici sau nu aş fi avut nimic de-a face cu această lucrare. Însă ştiu acest lucru cu fiecare fibră a trupului meu. Dumnezeu mi-a dezvăluit acest lucru”3.
Învăţături ale lui Joseph Fielding Smith
1
După secole de întuneric spiritual şi apostazie, Domnul a restaurat Evanghelia Sa şi a organizat Biserica Sa pe pământ.
Domnul a restaurat Evanghelia Sa şi a organizat, din nou, Biserica Sa pe pământ. Motivul pentru o astfel de organizare şi restaurare este acela că, timp de secole, oamenii s-au aflat în întuneric spiritual, fără să aibă autoritatea lui Dumnezeu şi capacitatea de a înţelege; ei nu au ştiut cum să-L preaslăvească pe Dumnezeul cel Viu…
Legământul nepieritor fusese încălcat; înţelegerea corectă a principiilor Evangheliei dispăruse din cauza apostaziei; dreptul de a oficia rânduielile Evangheliei nu mai exista printre oameni. Devenise necesar ca toate acestea să fie restaurate şi ca credinţa să poată creşte în rândul oamenilor prin intermediul deschiderii cerurilor şi al restaurării Evangheliei.
Prin urmare, Domnul Şi-a trimis mesagerii cu plenitudinea Evangheliei, precum şi cu puterea şi autoritatea preoţiei pe care să le confere oamenilor şi le-a dat porunci… deoarece Domnul cunoştea nenorocirea care avea să vină asupra lumii şi a dorit să-i avertizeze pe oameni cum se cuvine şi să le ofere ocazia de a primi Evanghelia, astfel încât ei să se poată pocăi, să se întoarcă de pe căile ticăloşiei lor şi să-I slujească Domnului [vezi D&L 1:17–23].4
Noi facem cunoscut faptul că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, singurul loc unde oamenii pot veni să înveţe adevăratele doctrine cu privire la salvare şi să găsească autoritatea preoţiei sfinte.5
Preaiubiţii mei fraţi şi preaiubitele mele surori, sunt recunoscător peste puterea mea de exprimare pentru binecuvântările pe care Domnul ni le-a dat mie, membrilor credincioşi ai Bisericii din diferitele naţiuni ale pământului şi tuturor copiilor Săi de pretutindeni.
Îi mulţumesc în fiecare zi a vieţii mele pentru că a restaurat, în aceste zile din urmă, Evanghelia Sa nepieritoare în vederea salvării tuturor celor care cred în legile ei şi se supun acestora.6
2
Domnul Însuşi conduce lucrarea Bisericii şi este privilegiul nostru să fim membri ai Bisericii.
Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este literalmente împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.7
Doresc să spun că niciun om nu poate, prin propriile forţe, să conducă această Biserică. Ea este Biserica Domnului Isus Hristos; El este Conducătorul ei. Biserica poartă numele Său, în ea se găseşte preoţia Lui, se administrează Evanghelia Lui, se propovăduieşte doctrina Sa şi se înfăptuieşte lucrarea Sa.
El alege oameni şi-i cheamă să fie instrumente în mâinile Sale în vederea realizării scopurilor Sale, îi îndrumă şi-i conduce în lucrările lor. Dar oamenii sunt doar instrumente în mâinile Domnului, iar onoarea şi slava pentru tot ce realizează slujitorii Săi Îi este acordată şi Îi va fi întotdeauna acordată.
Dacă aceasta ar fi lucrarea omului, ar eşua, însă este lucrarea Domnului, iar El nu eşuează. Iar noi suntem asiguraţi că, dacă ţinem poruncile şi suntem curajoşi în mărturia despre Isus şi loiali faţă de tot ceea ce ne-a încredinţat, Domnul ne va îndruma şi ne va conduce pe noi şi Biserica Sa pe căile neprihănirii, în vederea realizării tuturor scopurilor Sale.8
Aş dori să le spun tuturor membrilor Bisericii din întreaga lume că această Biserică are misiunea divină de a funcţiona sub îndrumarea şi conducerea lui Isus Hristos, Salvatorul nostru, precum şi că nimic nu va opri planurile Sale cu privire la ea. Va îndeplini planurile Tatălui nostru din Cer. Sper ca sfinţii din întreaga lume să-I mulţumească zilnic Domnului pentru faptul că sunt membri ai Bisericii Sale şi pentru misiunea profetului Joseph Smith în restaurarea Evangheliei pentru bucuria şi fericirea noastră.9
Celor cu inima sinceră, din toate naţiunile, le spunem: Domnul vă iubeşte. El doreşte să primiţi toate binecuvântările Evangheliei, în plenitudinea lor. El vă invită acum să credeţi în adevărul Cărţii lui Mormon, să-l acceptaţi pe Joseph Smith ca profet şi să veniţi în împărăţia Sa de pe pământ şi, astfel, să deveniţi moştenitori ai vieţii eterne în împărăţia Sa cerească.10
De când Biserica a fost organizată, nu a existat niciodată vreun moment în care vreun om să conducă Biserica. Nu a existat nici în vremea lui Joseph Smith, nici a lui Brigham Young; nu a existat niciodată. Aceasta este lucrarea Domnului şi să nu uitaţi că Atotputernicul este Cel care face această lucrare, nu omul.11
Eu ştiu că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi că, aşa cum este acum organizată şi condusă, are aprobarea Domnului şi înaintează pe cursul stabilit de El.
Fie ca toţi oamenii să ştie cu siguranţă că aceasta este Biserica Domnului şi că El o conduce. Ce privilegiu este să fii membru al unei astfel de organizaţii divine!12
3
Biserica este organizată pentru a-i ajuta pe membri să aibă parte de bucurie şi fericire în această viaţă şi de viaţă eternă în viaţa care va veni.
Domnul a stabilit toate lucrurile în ordine şi ne-a oferit un sistem perfect. Oamenii nu-i pot aduce îmbunătăţiri. Dacă am face ceea ce a revelat Domnul, aşa cum El a revelat, atunci toate lucrurile ar fi perfecte, căci organizarea este una perfectă; partea ei teoretică – planul ei – este fără cusur.13
Domnul a stabilit, în Biserica Sa, organizaţia preoţiei condusă de către apostoli şi profeţi. El a stabilit, de asemenea, şi alte organizaţii… pentru a ajuta şi sprijini în cadrul preoţiei.
În fiecare dispensaţie a Evangheliei există nevoi speciale de îndeplinit, probleme de rezolvat şi ajutor ce trebuie oferit pentru a-i ajuta şi sprijini pe membrii Bisericii să-şi ducă salvarea până la capăt „cu frică şi cutremur” înaintea Domnului (vezi Filipeni 2:12). Prin urmare, avem organizaţii auxiliare [Societatea de Alinare, Tinerii Băieţi, Tinerele Fete, Societatea Primară şi Şcoala de duminica] care să ajute şi să sprijine preoţia. Ele sunt organizate în aşa fel încât să îndeplinească nevoile oamenilor de toate condiţiile sociale. Ele fac parte din conducerea lui Dumnezeu şi sunt stabilite pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să-şi perfecţioneze viaţa şi să facă lucrurile care le vor asigura bucuria şi fericirea în această viaţă şi viaţă eternă în lumea care va veni…
Biserica şi organizaţiile ei formează o organizaţie de slujire care ajută familii şi persoane individuale. Învăţătorii de acasă, conducătorii preoţiei şi episcopii sunt desemnaţi să-i conducă pe cei cu care lucrează către viaţa eternă în împărăţia Tatălui nostru, iar organizaţiile auxiliare sunt menite să ajute şi să sprijine în această măreaţă lucrare de salvare.
Nu putem sublinia suficient de mult nevoia deosebită de a folosi toate aceste programe pentru folosul şi binecuvântarea tuturor copiilor Tatălui nostru…
Dacă noi toţi vom face toate lucrurile pe care trebuie să le facem în vederea bunei desfăşurări a programelor Bisericii, Domnul ne va binecuvânta şi ne va ajuta să prosperăm pentru a avea succes în eforturile noastre şi, ca urmare a acestui lucru, pacea şi bucuria vor fi răsplata noastră aici şi gloria eternă în lumea de dincolo.14
4
Slujirea noastră în cadrul Bisericii exprimă dragostea faţă de ceilalţi şi aprecierea faţă de slujirea infinită a Domnului.
Domnul este alături de Biserică. El ne îndrumă. Spiritul Său este cu aceşti oameni. Ceea ce El ne cere este să-I slujim cu umilinţă, cu toată inima şi cu tot sufletul.15
Salvatorul nostru a venit în lume pentru a ne învăţa să ne iubim unul pe altul şi, pentru că acea lecţie măreaţă a fost dată prin intermediul suferinţei Sale mari şi a morţii Sale pentru ca noi să putem trăi, nu ar trebui noi să ne exprimăm dragostea pentru semenii noştri slujindu-le? Nu ar trebui să ne arătăm aprecierea faţă de slujirea Sa infinită pentru noi slujind în cauza Sa?
Omul care face, în Biserică, doar lucrurile care sunt pentru bunăstarea lui nu va atinge niciodată exaltarea. De exemplu, cel care este dornic să se roage, să-şi plătească zeciuiala şi celelalte donaţii şi să-şi îndeplinească responsabilităţile care au legătură cu propria-i viaţă, însă nu este dornic să facă nimic altceva, nu va atinge niciodată obiectivul de a fi perfect.16
Nu refuzaţi niciodată să slujiţi. Când un conducător vă cere ajutorul, acceptaţi cu bucurie şi faceţi tot ce puteţi pentru îndeplinirea acelei însărcinări. Domnul se aşteaptă să facem acest lucru, iar noi am făcut legământ să facem astfel. Acest lucru aduce bucurie şi pace şi, în acelaşi timp, cei care slujesc primesc cea mai mare binecuvântare. Învăţătorul are de câştigat mai mult decât cursantul; binecuvântarea pe care o primim atunci când acceptăm să slujim în cadrul Bisericii este mult mai mare decât binecuvântarea pe care o oferim celorlalţi. Cel care refuză să slujească sau se eschivează să-şi asume responsabilitatea atunci când îi este oferită în cadrul Bisericii se află în mare pericol de a pierde îndrumarea Spiritului. În cele din urmă, el devine apatic şi indiferent faţă de toate îndatoririle şi, asemenea plantei care nu este îngrijită şi udată, el se usucă şi are parte de moarte spirituală.17
Slujirea dumneavoastră bine făcută nu trece neobservată de către acel Dumnezeu căruia Îi slujiţi şi în a cărui lucrare sunteţi angajaţi.18
„Slujirea dumneavoastră bine făcută nu trece neobservată de către acel Dumnezeu căruia Îi slujiţi şi în a cărui lucrare sunteţi angajaţi.”
Mă rog ca noi toţi, conlucrând ca adevăraţi fraţi şi surori în împărăţia Domnului, să putem lucra în aşa fel încât să realizăm măreaţa lucrare care ne aşteaptă.19
5
În această dispensaţie, împărăţia lui Dumnezeu şi lucrarea Domnului se vor răspândi în întreaga lume.
O dispensaţie a Evangheliei este definită ca fiind acordarea oficianţilor aleşi de către Divinitate, ca însărcinare de la Dumnezeu, a puterii şi autorităţii de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu şi de a administra în toate rânduielile acesteia…
Au fost perioade în care Evanghelia a fost luată de la oameni din cauza încălcărilor lor. Aceasta a fost situaţia în vremea lui Noe. Israel s-a îndepărtat de Domnul şi a fost lăsat în întuneric timp de multe generaţii înainte de venirea lui Isus Hristos iar, când El a venit printre oameni, a restaurat plenitudinea Evangheliei. El i-a trimis pe ucenicii Săi să propovăduiască Evanghelia Sa în toată lumea, însă nu au trecut multe secole până când oamenii au început, din nou, să păcătuiască şi au pierdut autoritatea de a acţiona în numele Domnului. Acest lucru a făcut să fie necesară o deschidere a cerurilor şi inaugurarea unei noi dispensaţii în vederea pregătirii celei de-a Doua Veniri a Domnului nostru pe norii cerului pentru a domni pe pământ în glorie timp de o mie de ani, eveniment care este aproape, chiar la uşă.20
Evanghelia în sine a fost la fel în toate dispensaţiile; planul salvării este la fel pentru toţi copiii Tatălui nostru din toate dispensaţiile. Din când în când, s-a pierdut din cauza apostaziei, însă oricând Domnul a avut un popor pe pământ, acesta a primit aceleaşi legi şi adevăruri cu privire la salvare pe care El ni le-a revelat nouă.
Însă există un lucru măreţ adăugat pe care noi l-am primit în această dispensaţie şi care n-a mai fost oferit niciodată înainte. În această dispensaţie, Domnul a declarat că Biserica nu va mai fi condusă niciodată în rătăcire; de data aceasta Evanghelia nu va mai fi pierdută niciodată. De această dată, adevărul revelat are ca scop pregătirea oamenilor pentru cea de-a Doua Venire a Fiului Omului, iar Biserica va fi stabilită în toate colţurile pământului când Domnul va veni pentru a inaugura perioada milenară de pace şi neprihănire.21
Suntem membri ai unei Biserici mondiale, o Biserică ce deţine planul vieţii şi al salvării, o Biserică stabilită de Domnul Însuşi în aceste zile din urmă pentru a transmite mesajul Său cu privire la salvare tuturor copiilor Săi de pe tot pământul…
Noi am dobândit statutul şi tăria care ne permit să îndeplinim însărcinarea care ne-a fost dată de către Domnul prin intermediul profetului Joseph Smith, aceea de a transmite veştile bune ale restaurării fiecărei naţiuni şi tuturor oamenilor.
Nu numai că trebuie să predicăm Evanghelia în fiecare naţiune înainte de cea de-a Doua Venire a Fiului Omului, dar trebuie şi să facem convertiţi şi să întemeiem congregaţii de sfinţi în rândul lor.22
Împărăţia lui Dumnezeu şi lucrarea Domnului se vor răspândi din ce în ce mai mult; vor progresa mult mai rapid în lume în viitor decât s-a întâmplat în trecut. Domnul a spus acest lucru, iar Spiritul depune mărturie; iar eu depun mărturie despre aceasta, căci chiar ştiu că este adevărat. Împărăţia lui Dumnezeu este aici pentru a creşte, pentru a se răspândi peste hotare, pentru a prinde rădăcină în pământ şi pentru a rămâne acolo unde Domnul a plantat-o prin propria-I putere şi prin propriu-I cuvânt, pentru a nu mai fi distrusă niciodată, ci pentru a dăinui până când scopurile Celui Atotputernic vor fi îndeplinite – fiecare principiu care a fost spus de către profeţi încă de la întemeierea lumii. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, pe care El Însuşi, prin propria-I înţelepciune şi nu prin înţelepciunea omului, a restaurat-o pe pământ în aceste zile din urmă.23
Evanghelia este pentru toţi oamenii şi Biserica va fi stabilită peste tot, în toate naţiunile, chiar până la marginile pământului, înainte de a Doua Venire a Fiului Omului.24
Eu ştiu şi mărturisesc că scopurile Domnului pe pământ vor fi realizate. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este aici pentru a rămâne. Lucrarea Domnului va triumfa. Nicio putere de pe pământ nu poate împiedica răspândirea adevărului şi propovăduirea Evangheliei în fiecare naţiune.25
Vă las binecuvântarea mea şi vă asigur că Dumnezeu este alături de poporul Său şi că lucrarea în care suntem angajaţi va triumfa şi va continua până când scopurile eterne ale Domnului vor fi împlinite.26
Sugestii pentru studiu şi predare
Întrebări
-
Cum putem urma exemplul preşedintelui Smith în slujirea noastră în cadrul Bisericii? (Vezi secţiunea „Din viaţa lui Joseph Fielding Smith”.)
-
Cugetaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Smith despre restaurarea Evangheliei (vezi secţiunea 1). Ce simţiţi când vă gândiţi că trăiţi într-o perioadă în care Biserica Domnului a fost restaurată pe pământ?
-
Preşedintele Smith a mărturisit că Isus Hristos este Conducătorul Bisericii (vezi secţiunea 2). Cum v-aţi putea împărtăşi mărturia despre acest adevăr cuiva care nu este membru al Bisericii?
-
Cum v-au ajutat organizaţiile şi programele Bisericii să primiţi binecuvântările menţionate în secţiunea 3? Cum i-au ajutat pe membrii familiei dumneavoastră?
-
Preşedintele Smith a spus: „Salvatorul nostru a venit în lume pentru a ne învăţa să ne iubim unul pe altul” (secţiunea 4). Cum putem urma exemplul de dragoste al Salvatorului când slujim în calitate de învăţători de acasă sau de învăţătoare vizitatoare?
-
Când recapitulaţi secţiunea 5, remarcaţi prin ce diferă această dispensaţie de celelalte. Cum ne poate influenţa această înţelegere modul în care slujim în cadrul Bisericii? Ce simţiţi când vă gândiţi la pregătirea lumii pentru cea de-a Doua Venire a Salvatorului?
Scripturi suplimentare
Ajutor pentru predare
„Când folosiţi o diversitate de activităţi de învăţare, cursanţii tind să înţeleagă mai bine principiile Evangheliei şi să reţină mai multe. O metodă selectată cu atenţie poate să clarifice un principiu, poate să-l facă mai interesant şi mai memorabil” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 89).