Lecţia 20

Să ne întărim credinţa şi mărturia

Introducere

Familiile şi persoanele în mod individual au datoria sacră de a dezvolta credinţă în Isus Hristos şi de a păstra mărturii puternice. Salvatorul a avertizat că, în ultimele zile, chiar şi „cei aleşi” vor putea fi înşelaţi (Joseph Smith – Matei 1:22). Această lecţie se concentrează pe întărirea mărturiei pentru protejarea împotriva forţelor duşmanului, care caută să distrugă credinţa.

Lecturi suplimentare

Dieter F. Uchtdorf, „Veniţi, alăturaţi-vă nouă”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 21-24.
Jeffrey R. Holland, „Cred, Doamne!”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 93-95.

Sugestii pentru predare

Ioan 14:26-27; Efeseni 4:11-14; 1 Nefi 15:23-24; 2 Nefi 31:19-20; Alma 5:45-46; Helaman 3:28-30; Doctrină şi legăminte 11:13-14; 21:4-6

Mărturiile puternice oferă protecţie împotriva duşmanului

Explicaţi că vârstnicul Joseph B. Wirthlin (1917-2008), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit odată despre haite de lupi care hoinăreau în regiunea rurală a Ucrainei cu mulţi ani în urmă. Singurul lucru care îi speria era focul. Când călătoreau în afara oraşelor, oamenii trebuia să-şi confecţioneze torţe şi să le menţină aprinse toată noaptea pentru a-i îndepărta pe lupi.

Rugaţi un cursant să citească declaraţia de mai jos:

„Călătorii au înţeles că faptul de a-şi confecţiona şi a menţine o torţă nu era doar o chestiune de convenienţă sau confort; era o chestiune de supravieţuire …

Noi nu trebuie să ne protejăm de haite de lupi când călătorim pe drumul vieţii astăzi, dar, pe plan spiritual, noi avem de-a face cu lupii prefăcuţi ai lui Satana, pe care-i întâlnim sub forma ispitei, răului şi păcatului. Trăim în vremuri periculoase, în care aceşti lupi hămesiţi hoinăresc prin sate în căutarea celor care sunt, poate, slabi în credinţă sau în convingere… Suntem cu toţii vulnerabili la atacul lor. Totuşi, ne putem întări prin protecţia oferită de o mărturie arzătoare care, asemenea unei torţe, a fost confecţionată şi menţinută cu grijă” („Spiritual Bonfires of Testimony”, Ensign, nov. 1992, p. 34).

De ce păstrarea unei mărturii puternice este „o chestiune de supravieţuire” în lumea de astăzi? (După discuţiile din clasă, scrieţi pe tablă următoarele: Când ne întărim mărturiile, devenim mai puţin vulnerabili în faţa atacurilor asupra credinţei noastre.)
În ce fel faptul de a avea o mărturie puternică vă ajută să-i întăriţi pe membrii familiei şi pe alţii împotriva atacurilor asupra credinţei lor?

Expuneţi sau scrieţi următorul tabel pe tablă. (Nu includeţi principiile scrise cu caractere aldine între paranteze; acestea sunt pentru dumneavoastră, învăţătorul.) Rugaţi cursanţii să citească versetele scrise într-una dintre coloane, cautând principii care protejează împotriva forţelor care slăbesc credinţa. Invitaţi cursanţii să rezume ceea ce au citit într-o afirmaţie clară a doctrinei sau principiului şi, apoi, să-şi împărtăşească afirmaţiile.

(Când ne păstrăm cu fermitate credinţa în Isus Hristos, putem înainta pe cărarea dreaptă şi îngustă care duce către viaţa eternă.)

(Când îi urmăm pe apostolii şi profeţii Domnului şi pe alţi conducători ai Bisericii, putem fi protejaţi de înşelăciune.)

(Prin Duhul Sfânt, Domnul ne poate trimite pace şi îndrumare când ne este atacată credinţa.)

(Postul, rugăciunea şi studiul scripturilor întăresc credinţa şi mărturia şi ne ajută să înfruntăm provocările.)

În ce fel aceste principii v-au întărit pe voi sau pe cineva cunoscut împotriva atacurilor asupra credinţei?
În ce fel aţi putea folosi această informaţie pentru a întări pe cineva cunoscut care trece printr-o perioadă dificilă în ceea ce priveşte credinţa sa?

Amintiţi cursanţilor următoarele: „Credinţa este un dar de la Dumnezeu oferit ca recompensă pentru neprihănirea personală. Este întotdeauna oferită oamenilor neprihăniţi şi, cu cât vor fi mai supuşi, cu atât vor fi mai înzestraţi cu credinţă” (Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, a doua ediţie, [1966], p. 264). Depuneţi mărturie că, având credinţă în Isus Hristos, urmând sfaturile profeţilor, căutând să avem Spiritul cu noi şi studiind scripturile, ne vom proteja şi întări mărturia. Când nu facem aceste lucruri, credinţa poate fi slăbită şi mărturia pierdută.

Pentru a ilustra acest lucru, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Unul dintre misionarii mei buni, care a slujit împreună cu mine când am fost preşedinte de misiune în Toronto, a venit în vizită câţiva ani mai târziu. L-am întrebat: «Vârstnice, cu ce te pot ajuta?».

«Preşedinte», a spus, «cred că îmi pierd mărturia».

Nu mi-a venit să cred. L-am întrebat cum era posibil.

«Pentru prima oară, am citit nişte materiale anti-mormone», a spus el. «Am câteva întrebări la care nimeni nu îmi răspunde. Sunt nedumerit şi cred că îmi pierd mărturia.»

L-am întrebat care erau întrebările lui şi el mi le-a spus. Erau lucrurile standard care i se reproşau Bisericii, dar am dorit puţin timp să adun materiale pentru a-i oferi răspunsuri potrivite. Deci, am stabilit o întâlnire 10 zile mai târziu şi i-am spus că îi voi răspunde la fiecare dintre întrebări. În timp ce pleca, l-am oprit.

«Vârstnice, mi-ai adresat mai multe întrebări astăzi aici», i-am spus. «Acum, am şi eu una pentru tine.»

«Da, preşedinte?»

«Cât timp a trecut de când ai citit Cartea lui Mormon?», l-am întrebat.

S-a schimbat la faţă. S-a uitat în pământ câteva secunde. Apoi s-a uitat la mine. «A trecut mult timp, preşedinte», a mărturisit.

«Bine», am zis eu. «Tu mi-ai dat temă pentru acasă. Este cinstit să îţi dau şi eu una. Vreau să-mi promiţi că vei citi Cartea lui Mormon cel puţin o oră în fiecare zi de acum până la următoarea noastră întâlnire.» El a consimţit.

Zece zile mai târziu, s-a întors în biroul meu iar eu eram pregătit. Mi-am scos hârtiile să încep să răspund la întrebările lui, dar m-a oprit.

«Preşedinte», a spus el, «nu mai este nevoie!». Dupa aceea, a explicat: «Ştiu că este adevărată Cartea lui Mormon! Ştiu că Joseph Smith este un profet al lui Dumnezeu!»

«Ei bine, e minunat!», i-am spus. «Dar oricum vei primi răspunsuri la întrebările tale. Am lucrat mult timp la ele, deci stai jos şi ascultă.»

Aşadar, am răspuns la toate întrebările lui şi, apoi, i-am spus: «Vârstnice, ce anume ai învăţat din această lecţie?».

Iar el a răspuns: „Am învăţat să-i acord Domnului la fel de mult timp!».

Fie ca noi să înrădăcinăm acest gând în mintea noastră şi să-l purtăm cu noi pe măsură ce înaintăm în această viaţă muritoare. Să-i oferim Domnului la fel de mult timp” („When Shall These Things Be?” Ensign, dec. 1996, p. 60).

Ce aţi învăţat din experienţa pe care a împărtăşit-o vârstnicul Ballard?
În ce fel atunci când îi oferiţi Domnului „la fel de mult timp” în viaţa personală şi de familie, vă întăreşte pe voi şi familiile voastre împotriva lui Satana?
În ce fel punerea acestor principii în practică acum vă va pregăti să fiţi un soţ mai bun sau o soţie mai bună sau un părinte mai bun?

Încheiaţi această parte a lecţiei rugând un cursant să citească declaraţia de mai jos a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Când ne rugăm cu regularitate dimineaţa şi seara, studiem zilnic scripturile, desfăşurăm săptămânal seara în familie şi participăm cu regularitate la rânduielile din templu, noi răspundem în mod activ invitaţiei [lui Isus Hristos]: «Veniţi la Mine». Cu cât ne dezvoltăm mai mult aceste obiceiuri, cu atât mai dornic este Satana să ne facă rău, dar cu atât mai mică este puterea lui să facă aceasta. Prin întrebuinţarea acestor instrumente, ne exercităm dreptul de a alege să acceptăm toate darurile oferite prin sacrificiul Său ispăşitor…

Depun mărturie că, pe măsură ce venim la El în mod activ, putem face faţă fiecărei ispite, fiecărei supărări, fiecărei încercări de care avem parte” („Faceţi din exercitarea credinţei prioritatea dumneavoastră principală”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 94).

Întrebaţi cursanţii dacă vreunul dintre ei doreşte să împărtăşească o experienţă care nu este prea personală în care a trecut peste încercări ale credinţei.

Luca 22:31-32; 3 Nefi 18:32; Doctrină şi legăminte 108:7-8

Să întărim credinţa altora

Rugaţi cursanţii să ridice mâna dacă cunosc pe cineva care se luptă pentru a-şi păstra mărturia.

Rugaţi cursanţii să studieze şi să compare Luca 22:31-32; 3 Nefi 18:32 şi Doctrină şi legăminte 108:7-8 pentru a afla care este datoria pe care o avem în calitate de membri ai Bisericii, în special faţă de membrii familiei. După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce au aflat. Cursanţii trebuie să înţeleagă următorul principiu: Când suntem convertiţi la Evanghelia lui Isus Hristos, avem datoria de a întări credinţa celorlalţi.

Împărtăşiţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Thomas S. Monson:

„Am constatat că sunt două motive principale care determină, de cele mai multe ori, revenirea în Biserică şi schimbări de atitudini, de obiceiuri şi de fapte. În primul rând, oamenii se întorc pentru că cineva le-a arătat potenţialul lor etern şi i-a ajutat să ia hotărârea de a-l obţine. Membrii mai puţin activi nu se pot mulţumi timp îndelungat cu mediocritatea odată ce înţeleg că pot atinge perfecţiunea.

În al doilea rând, alţii se întorc pentru că persoanele dragi lor sau «cetăţeni cu sfinţii» [Efeseni 2:19] au urmat îndemnul Salvatorului, i-au iubit pe semenii lor ca pe ei înşişi şi au ajutat ca visele celorlalţi să se împlinească şi ambiţiile lor să se realizeze.

Catalizatorul în acest proces a fost – şi va continua să fie – principiul dragostei” („Responsabilitatea noastră de a salva”, Ensign, oct. 2013, p. 5).

De ce credeţi că dragostea este un catalizator atât de important în întărirea credinţei altora?
Ce aţi făcut voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi pentru a ajuta la întărirea credinţei cuiva care trecea printr-o perioadă dificilă din punct de vedere spiritual?
Care sunt paşii pe care îi puteţi face pentru a fi mai eficienţi în întărirea credinţei altora?

Încheiaţi depunându-vă mărturia că respectivii cursanţi pot ajuta la restabilirea şi întărirea credinţei prietenilor şi membrilor familiei pe măsură ce arată dragoste şi urmează principiile discutate în această lecţie.

Materiale de citit pentru cursanţi

Luca 22:31-32; Ioan 14:26-27; Efeseni 4:11-14; 1 Nefi 15:23-24; 2 Nefi 31:19-20; Alma 5:45-46; Helaman 3:28-30; 3 Nefi 18:32; Doctrină şi legăminte 11:13-14; 21:4-6; 108:7-8.
Jeffrey R. Holland, „Cred, Doamne!”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 93-95.