Lecţia 21 Să creştem copiii cu dragoste şi în neprihănire
Lecţia 21
Să creştem copiii cu dragoste şi în neprihănire
Introducere
„Părinţii au datoria sacră de a-şi creşte copiii cu dragoste şi dreptate” („Familia – o declaraţie oficială către lume”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129). Părinţii îşi îndeplinesc această îndatorire pe măsură ce-şi exprimă dragostea şi mărturia prin cuvinte şi fapte şi stabilesc obiceiuri de a ţine cu regularitate seara în familie, rugăciunea în familie şi studiul scripturilor în familie.
Responsabilitatea părinţilor de a-i iubi şi a-i îngriji pe copiii lor
Împărtăşiţiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Russell M. Nelson
„Într-o seară, pe vremea când cea mai mică dintre fiicele noastre avea aproximativ patru ani, am venit acasă de la spital destul de târziu. Am găsit-o pe scumpa mea soţie foarte obosită… Aşa că m-am oferit să o pregătesc pe fetiţa noastră de culcare. Am început să dau ordine: «Dezbracă-te, aranjează-ţi hainele, îmbracă-te în pijama, spală-te pe dinţi, spune rugăciunea şi aşa mai departe, ca un sergent dur din armată. Dintr-o dată, şi-a înclinat capul într-o parte, s-a uitat la mine cu o privire gânditoare şi mi-a spus: «Tati, sunt proprietatea ta?».
M-a învăţat o lecţie importantă… Nu, copiii nu sunt proprietatea noastră. Privilegiul nostru de părinţi este să-i iubim, să-i conducem şi să le dăm drumul” („Listen to Learn”, Ensign, mai 1991, p. 22).
Ce principiu ne-a învăţat vârstnicul Nelson prin această experienţă? (Părinţii au privilegiul de a-i iubi şi a-i conduce pe copiii lor.)
Citiţi sau expuneţi următoarele din declaraţia oficială despre familie şi rugaţi cursanţii să identifice cuvinte şi expresii cheie: „Soţul şi soţia au o responsabilitate sacră, aceea de a se iubi şi de a se îngriji unul de celălalt şi de copiii lor… Părinţii au datoria sacră de a-şi creşte copiii cu dragoste şi dreptate” („Familia – o declaraţie oficială către lume”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129). Întrebaţi cursanţii care au fost cuvintele cheie care i-au impresionat cel mai mult şi de ce. Apoi, adresaţi întrebarea:
De ce credeţi că adjectivul „sacră” este folosit pentru a descrie responsabilităţile şi îndatoririle părinţilor?
Spuneţi cursanţilor că Salvatorul a propovăduit o pildă care arată modul în care un copil crescut cu dragoste poate continua să aibă încredere în relaţiile sale cu membrii familiei. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Luca 15:11-20 şi să caute dovezi ale faptului că fiul risipitor ştia că era iubit de tatăl său. După ce le-aţi acordat cursanţilor suficient timp, invitaţi-i să împărtăşească ceea ce au găsit.
Pentru a ajuta cursanţii să-l înţeleagă pe tatăl din această pildă, invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Vârstnicul Robert D. Hales
„În pilda fiului risipitor, găsim o lecţie impresionantă pentru familii şi, în special, pentru părinţi. După ce fiul mai tânăr «şi-a venit în fire» [Luca 15:17], el a hotărât să meargă acasă.
De unde a ştiut el că tatăl său nu avea să-l respingă? Pentru că el îşi cunoştea tatăl. Cu ochii minţii, eu îl pot vedea pe tată fiindu-i alături, de-a lungul inevitabilelor neînţelegeri, conflicte şi nechibzuinţe ale tinereţii fiului său, cu o inimă plină de înţelegere şi compasiune, un răspuns blând, ascultându-l cu răbdare şi primindu-l cu o îmbrăţişare plină de iertare. Mi-l pot imagina, de asemenea, pe fiu, ştiind că putea merge acasă pentru că el ştia ce fel de cămin avea” („Cu toată simţirea unui părinte blând: un mesaj de speranţă pentru familii”, Ensign sau Liahona, mai. 2004, p. 90).
Ce expresii ale dragostei tatălui a putut identifica vârstnicul Hales? Ce alte fapte ale părinţilor duc la crearea unui cămin în care domneşte dragostea şi grija? (Gândiţi-vă să folosiţi Efeseni 6:4 pentru a duce discuţia mai departe.)
Ce exemple de părinţi care dau dovadă de dragoste pentru copiii lor aţi văzut?
Ce faceţi acum pentru a vă pregăti să-i iubiţi şi să-i îngrijiţi pe propriii copii într-o bună zi?
Arătaţi cursanţilor o fotografie cu un copil mic, poate copilul dumneavoastră.
De ce învăţături esenţiale are nevoie un copil pentru a se dezvolta din punct de vedere spiritual?
Rugaţi cursanţii să se gândească la această întrebare pe măsură ce studiază şi compară învăţăturile din Doctrină şi legăminte 93:36-40 şi 68:25-28. (Notă. „Un fragment de scriptură sau o doctrină ori un principiu poate fi, deseori, clarificat dacă este comparat” cu un alt fragment de scriptură [Gospel Teaching and Learning (2012), p. 22].)
Ce principii referitoare la responsabilităţile părinţilor putem învăţa din aceste versete? (Deşi cursanţii ar putea folosi alte cuvinte, ei trebuie să înţeleagă următorul principiu: Părinţii se supun poruncii Domnului când îşi cresc copiii în lumină şi adevăr. Explicaţi că, în contextul acestor versete, termenul „lumină” se referă la cunoaştere spirituală şi înţelegere a principiilor dreptăţii.)
De ce este esenţial ca părinţii să-i înveţe pe copii principiile şi rânduielile Evangheliei lui Isus Hristos în cămin?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să răspundă la această întrebare, împărtăşiţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:
Imagine
Preşedintele Boyd K. Packer
„Scripturile vorbesc de «scutul credinţei» cu care Domnul a spus că «veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău» (D&L 27:17).
Acest scut al credinţei este cel mai bine fabricat într-un atelier de casă. În timp ce scutul poate fi lustruit în orele de la Biserică şi la activităţi, el trebuie prelucrat manual acasă şi ajustat pentru fiecare în parte” („Nu vă temeţi”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 79).
În ce fel i-aţi văzut pe părinţi că îi învaţă pe copiii lor în mod eficient principii drepte care îi conduc la lumină şi adevăr?
Ce consecinţă este menţionată în Doctrină şi legăminte 68:25 care se va abate asupra părinţilor care cunosc Evanghelia lui Isus Hristos, dar nu îi învaţă pe copiii lor principii ale Evangheliei? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă următorul principiu: Părinţii care cunosc Evanghelia lui Isus Hristos vor fi făcuţi răspunzători în faţa lui Dumnezeu dacă nu îi învaţă pe copiii lor principiile Evangheliei.
Explicaţi faptul că, în repetate rânduri, conducătorii Bisericii au identificat practici drepte pe care părinţii trebuie să le implementeze în cămin pentru a-i învăţa pe copiii lor principiile Evangheliei.
Distribuiţi tuturor cursanţilor exemplare ale foii de prezentare care se află la sfârşitul lecţiei şi citiţi instrucţiunile de pe aceasta. După ce a trecut suficient timp şi, după cum sunteţi îndemnaţi de Duhul Sfânt, adresaţi întrebări precum următoarele:
Ce aţi avut de câştigat din aceste obiceiuri de familie?
De ce credeţi că este important să ne facem obiceiuri din a ne ruga, a studia scripturile şi a desfăşura seri în familie înainte de a ne căsători şi a avea copii?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă că există alte împrejurări în care părinţii îi pot învăţa Evanghelia pe copiii lor, împărtăşiţi declaraţiile de mai jos ale vârstnicilor David A. Bednar şi Jeffrey R. Holland:
Imagine
Vârstnicul David A. Bednar
„Părinţii trebuie să fie prevăzători şi atenţi din punct de vedere spiritual la orice ocazie de a-şi depune mărturia în faţa copiilor lor. Astfel de ocazii nu trebuie programate, stabilite sau scrise. De fapt, cu cât sunt depuse mai spontan aceste mărturii, cu atât mai mult este posibil să fie edificatoare şi cu impact îndelungat …
De exemplu, o conversaţie firească pornită în cadrul cinei în familie poate fi locul perfect ca un părinte să amintească şi să mărturisească anumite binecuvântări pe care le-a primit pe parcursul activităţilor de rutină în acea zi” (David A. Bednar, „Vegheaţi cu toată stăruinţa”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 42).
Imagine
Vârstnicul Jeffrey R. Holland
„Trăiţi Evanghelia cât se poate de deschis. Ţineţi legămintele pe care copiii dumneavoastră ştiu că le-aţi făcut. Daţi binecuvântări ale preoţiei. Ba chiar depuneţi-vă mărturia! Nu presupuneţi doar că ai dumneavoastră copii vă vor înţelege crezurile fără a le fi explicate …
Ştiu copiii noştri că iubim scripturile? Ne văd ei citind şi făcând însemnări şi punându-le în practică în viaţa de zi cu zi? Au deschis copiii noştri vreodată, pe neaşteptate, o uşă încuiată şi ne-au găsit în genunchi, rugându-ne? Ne-au auzit vreodată rugându-ne nu numai cu ei, ci şi pentru ei din simplă dragoste părintească? Ştiu copiii noştri de credinţa ce-o avem în post? Ştiu ei cât de mult adorăm să fim în templu? Ştiu ei că noi îi iubim şi îi susţinem pe conducătorii locali şi pe autorităţile generale, aşa imperfecţi cum sunt? Ştiu aceşti copii că Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima şi că tânjim să privim chipul – şi să cădem la picioarele – Singurului Său Fiu Născut? Mă rog ca ei să ştie acestea” (Jeffrey R. Holland, „Rugăciune pentru copii”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 86-87).
În ce fel părinţii voştri sau alţi părinţi pe care i-aţi văzut au profitat de ocazii spontane pentru a preda principii ale Evangheliei?
De ce este important ca părinţii să trăiască potrivit Evangheliei în mod deschis?
Ce faceţi acum pentru a vă aprofunda cunoaşterea despre Evanghelie, ca să-i puteţi învăţa pe copiii voştri lumină şi adevăr?
Depuneţi mărturie că părinţii pot „să-şi crească copiii cu dragoste şi în neprihănire” îndrumându-i înapoi spre Tatăl lor Ceresc iubindu-i, învăţându-i principii ale Evangheliei şi fiind exemple bune.
Binecuvântările rugăciunii în familie, studiului scripturilor în familie şi serii în familie
Familia eternă, manual pentru învăţător – lecţia 21
Pe măsură ce citiţi următoarele învăţături ale conducătorilor Bisericii, subliniaţi binecuvântările care rezultă din rugăciunea zilnică şi studiul zilnic al scripturilor şi seara în familie săptămânală.
Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:
„Stimaţi părinţi, apăraţi-vă copiii, protejându-i dimineaţa şi seara cu puterea rugăciunii în familie… Protejaţi-vă copiii de influenţele lumeşti zilnice, întărindu-i prin binecuvântările pline de putere care sunt rezultatul rugăciunii în familie. Rugăciunea în familie trebuie să fie o prioritate categorică în viaţa dumneavoastră de zi cu zi…
Faceţi [scripturile] să devină o parte esenţială a vieţii dumneavoastră de zi cu zi. Dacă doriţi ca fiecare copil al dumneavoastră să recunoască, să înţeleagă şi să răspundă la îndemnurile Spiritului, trebuie să studiaţi scripturile cu ei… Printr-un studiu zilnic şi consecvent al scripturilor, veţi găsi pace în mijlocul frământărilor dumneavoastră şi tărie pentru a rezista ispitelor. Vă veţi dezvolta o credinţă puternică în harul lui Dumnezeu şi veţi şti că, prin ispăşirea lui Isus Hristos, totul se va îndrepta la timpul ales de Dumnezeu” („Faceţi din exercitarea credinţei prioritatea dumneavoastră principală”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 93-94).
Sora Linda S. Reeves, din Preşedinţia generală a Societăţii de Alinare, ne-a învăţat:
„Trebuie să depun mărturie cu privire la binecuvântările studiului zilnic din scripturi, rugăciunii şi serii în familie săptămânale. Acestea sunt obiceiurile care ajută la eliminarea stresului, dau îndrumare vieţii noastre şi protecţie căminelor noastre” („Un cămin centrat pe Hristos oferă protecţie împotriva pornografiei”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 16-17).
Preşedintele Thomas S. Monson a declarat:
„Rugăciunea în familie este cel mai mare inhibitor al păcatului şi, astfel, cea mai benefică sursă a bucuriei şi fericirii” („Hallmarks of a Happy Home”, Ensign, nov. 1988, p. 69).
Cugetaţi asupra următoarelor întrebări:
De care dintre aceste binecuvântări aţi avut parte în familia voastră sau pe care le-aţi văzut în alte familii?
Ce puteţi face acum pentru a primi aceste binecuvântări mai din plin?