Lecţia 24

Membrii adulţi necăsătoriţi ai Bisericii

Introducere

Evanghelia lui Isus Hristos subliniază binecuvântările eterne care pot fi obţinute prin căsătorie şi relaţiile de familie. Totuşi, mulţi membri ai Bisericii se află în împrejurări în care, momentan, nu au ocazia de a se căsători şi a-şi întemeia o familie. Această lecţie subliniază faptul că membrii Bisericii care sunt necăsătoriţi aduc o contribuţie importantă la împărăţia Domnului. Cu toate că binecuvântările căsătoriei şi familiei vin uneori cu întârziere, ele nu le sunt niciodată negate celor care îşi ţin credincioşi legămintele cu Dumnezeu.

Lecturi suplimentare

Gordon B. Hinckley, „A Conversation with Single Adults”, Ensign, mart. 1997, p. 58-63.
Spencer J. Condie, „Claim the Exceeding Great and Precious Promises”, Ensign sau Liahona, nov. 2007, p. 16-18.

Sugestii pentru predare

1 Corinteni 12:12-20, 25-27

Membri necăsătoriţi într-o Biserică orientată spre familie

Invitaţi cursanţii să împărtăşească unele dintre provocările cu care se pot confrunta membrii necăsătoriţi ai Bisericii când iau parte la adunări într-o episcopie sau ramură în care mulţi membri sunt căsătoriţi şi au copii. (Membri Bisericii necăsătoriţi se pot simţi descurajaţi, izolaţi şi lăsaţi pe dinafară în cadrul adunărilor şi claselor în care se predă despre căsătorie şi familie.)

Cum credeţi că alţi membri ai Bisericii îi pot ajuta pe membrii necăsătoriţi să se simtă incluşi şi apreciaţi în adunările şi activităţile Bisericii?

Expuneţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Howard W. Hunter (1907-1995) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare.

„Biserica este pentru toţi membrii… Cu toţii, fie că suntem necăsătoriţi sau căsătoriţi, avem identităţi şi nevoi individuale, printre care şi dorinţa de a fi apreciaţi în calitate de copii ai lui Dumnezeu …

Aceasta este Biserica lui Isus Hristos, nu Biserica celor căsătoriţi sau a celor necăsătoriţi sau a oricărui alt grup sau persoană” („The Church Is for All People”, Ensign, iunie 1989, p. 76).

Explicaţi că apostolul Pavel a comparat Biserica cu un trup omenesc şi membrii Bisericii cu părţile corpului. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, 1 Corinteni 12:12-20 în timp ce restul membrilor clasei sunt atenţi la modul în care Pavel a comparat părţile trupului cu membrii Bisericii.

Cu ce greutăţi ne-am confrunta dacă una sau mai multe părţi ale trupului nostru ar lipsi?
Ce principiu învăţăm din analogia lui Pavel cu privire la Biserică şi la membrii ei? (Cursanţii pot identifica mai multe principii importante. Asiguraţi-vă că următorul principiu este subliniat: Fiecare membru al Bisericii este valoros şi poate aduce o contribuţie importantă în Biserică.)
Ce contribuţii aţi văzut că membrii necăsătoriţi din episcopia sau ramura voastră au adus în Biserică?

Rugaţi un cursant să citească 1 Corinteni 12:25-27. Invitaţi membrii clasei să fie atenţi la ce pot face membrii Bisericii pentru a fi uniţi.

Ce pot face toţi membrii Bisericii, căsătoriţi sau necăsătoriţi, pentru a se ajuta unii pe alţii să se simtă uniţi cu alţi membri ai episcopiei sau ramurii?

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

„Cu toţii aparţinem unei comunităţi de sfinţi, cu toţii avem nevoie unii de alţii şi cu toţii lucrăm pentru a împlini acelaşi ţel. Fiecare dintre noi s-ar putea izola de familia [episcopiei sau ramurii din care face parte] din cauza diferenţelor dintre noi. Însă nu trebuie să ne excludem sau izolăm de prilejuri din cauza diferenţelor pe care le vedem în noi înşine. În schimb, haideţi să împărţim darurile şi talentele noastre cu alţii, să le aducem o strălucire a speranţei şi bucurie şi, făcând astfel, să ne înălţăm spiritele” („Belonging to a Ward Family”, Ensign, mart. 1996, p. 16).

În ce fel eforturile voastre de a accepta chemări şi de a participa în episcopia sau ramura voastră v-a ajutat să vă simţiţi mai uniţi cu alţi membri?

Evrei 11:1, 6, 8-13, 16

Să aşteptăm binecuvântările promise

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească, cu glas tare.

„Cei care sunt necăsătoriţi trebuie să-şi dorească să se căsătorească în templu şi să stabilească o prioritate din eforturile pentru obţinerea căsătoriei în templu. Adolescenţii şi tinerii necăsătoriţi trebuie să reziste conceptului corect din punct de vedere politic, dar fals din punct de vedere etern care discreditează importanţa căsătoriei şi aducerii de copii pe lume” („Dorinţa”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 45).

De ce credeţi că unii membri necăsătoriţi se pot simţi descurajaţi când reflectează la doctrina potrivit căreia „căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este rânduită de Dumnezeu şi familia este esenţială în planul întocmit de Creator pentru destinul veşnic al copiilor Săi”? („Familia – o declaraţie oficială către lume”, Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129).

Explicaţi că, deşi căsătoria şi familia reprezintă idealul, mulţi adulţi necăsătoriţi membri ai Bisericii nu sunt siguri că se vor căsători vreodată. Cei divorţaţi sau văduvi se întreabă dacă se vor recăsători.

Citiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, cu glas tare, şi rugaţi cursanţii să fie atenţi la ce a făcut Salvatorul pentru ca cei care nu s-au bucurat de binecuvântările căsătoriei şi familiei să aibă posibilitatea să beneficieze de binecuvântările eterne.

„În timp ce susţinem adevărurile fundamentale referitoare la căsătorie şi familie, trebuie să nu pierdem din vedere sau să desconsiderăm sacrificiile şi succesele celor pentru care aceste idealuri nu reprezintă o realitate prezentă. Unii dintre dumneavoastră nu se pot bucura de binecuvântările căsătoriei ca urmare a lipsei de opţiuni demne, a atracţiei faţă de persoane de acelaşi sex, a dizabilităţilor fizice sau mintale sau, pur şi simplu, din teama de eşec, care, cel puţin pentru moment, eclipsează credinţa. Sau poate că aţi fost căsătoriţi, dar acea căsătorie a luat sfârşit şi aţi rămas singuri pentru a avea grijă de lucruri de care abia pot avea grijă două persoane. Unii dintre dumneavoastră care sunt căsătoriţi nu pot avea copii, în ciuda dorinţelor copleşitoare şi a rugăciunilor stăruitoare…

Depunem mărturie cu încredere că, prin ispăşirea Sa, Isus Hristos a anticipat şi, în final, va compensa fiecare pierdere şi lipsă pentru cei care se îndreaptă spre El. Nimeni nu este predestinat să primească mai puţin din tot ceea ce are Tatăl pentru copiii Săi” („De ce căsătoria, de ce familia”, Ensign sau Liahona, mai 2015, p. 52).

Ce doctrină predă vârstnicul Christofferson cu privire la cine va primi cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu? (Scrieţi următoarea doctrină pe tablă: Ispăşirea lui Isus Hristos face posibil ca, la sfârşit, fiecare dintre noi să primească toate binecuvântările promise ale Tatălui nostru din Cer.)
Ce trebuie să facă cineva pentru a dobândi speranţa descrisă în această doctrină?

Expuneţi următoarea asigurare oferită de preşedintele Spencer W. Kimball (1895-1985) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Vă facem promisiunea că, în ceea ce priveşte eternitatea, niciun suflet nu va fi lipsit de binecuvântări îmbelşugate, mari şi eterne din pricina a ceea ce nu a putut face, că Domnul îşi ţine întotdeauna promisiunile şi că fiecare persoană neprihănită va primi, în final, toate lucrurile la care are dreptul şi pe care nu le-a primit dar nu din vina sa” („The Importance of Celestial Marriage”, Ensign, oct. 1979, p. 5).

Depuneţi mărturie că, deşi binecuvântările lui Dumnezeu vin uneori cu întârziere, ele nu le sunt niciodată negate în eternitate celor care se străduiesc să trăiască în neprihănire.

Rugaţi cursanţii să se gândească la exemplul lui Avraam şi al Sarei, care au primit promisiuni de la Dumnezeu cu privire la familia lor, care au venit cu întârziere sau nu au venit deloc în timpul vieţii lor muritoare (vezi Genesa 13:14-17; 15:4-7; 17:1-8, 15-16). Amintiţi cursanţilor că, asemenea lui Avraam şi Sarei, uneori credinţa noastră va fi pusă la încercare prin promisiuni care vor întârzia să se împlinească sau nu se vor împlini deloc în viaţa muritoare.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Evrei 11:1, 6 în timp ce membrii clasei caută o definiţie a credinţei.

Ce ne învaţă aceste versete despre înţelesul credinţei? (Amintiţi cursanţilor să citească versetul 1, nota de subsol b, care explică faptul că substanţă poate însemna, de asemenea, asigurare, bază sau temelie. Aduceţi-vă aminte să-i ajutaţi pe cursanţi să dezvolte îndemânări pentru studiul personal din scripturi făcând referire la uneltele de studiu în timpul orei.)
Ce s-a dorit să se spună prin expresia „o dovadă a lucrurilor care nu se văd”? (Credinţa este o asigurare sau o mărturie a realităţilor nevăzute. Această asigurare a lucrurilor sperate şi nevăzute vine numai când acţionăm şi ne supunem principiilor Evangheliei – mai ales când este greu. Credinţa este fapta plină de supunere din care rezultă darul mărturiei. Este să crezi şi să ai încredere în Domnul suficient de mult, încât să te supui Lui fără să vezi rezultatul final.)

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Evrei 11:8-13, 16 în timp ce restul membrilor clasei sunt atenţi la modul în care Avraam şi Sara au dat dovadă de credinţă în timpul împrejurărilor dificile. Sugeraţi membrilor clasei să sublinieze cuvinte şi expresii care arată că Avraam şi Sara au dat dovadă de credinţă.

În versetul 13 se spune că, deşi Avraam, Sara şi mulţi alţii au murit fără „să fi primit promisiunile”, ei le-au văzut „de departe” şi au avut credinţă în capacitatea lui Dumnezeu de a îndeplini acele promisiuni. În ce fel exemplele acestor sfinţi din vechime îi pot ajuta pe sfinţii din zilele noastre a căror credinţă este pusă la încercare din cauză că nu primesc binecuvântările promise în timpul vieţii muritoare? (Cu toţii trebuie să dăm dovadă de credinţă şi să ne supunem poruncilor Domnului chiar şi atunci când binecuvântările la care sperăm nu par să apară atunci când ni le dorim.)
Ce credeţi că înseamnă că aceşti sfinţi din vechime au trăit ca „străini pe pământ”? (Ei au ştiut că viaţa muritoare era temporară şi că această lume nu era căminul lor permanent.)

Citiţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

„Unele binecuvântări vin repede, altele târziu şi unele nu vin decât în cer; dar, la cei care îmbrăţişează Evanghelia lui Isus Hristos, ele vin. Despre aceasta depun personal mărturie” („An High Priest of Good Things to Come”, Ensign, nov. 1999, p. 38).

În ce fel faptul de a şti că nicio binecuvântare nu va fi negată celor credincioşi îi ajută pe membrii Bisericii care se simt trişti sau disperaţi deoarece nu sunt căsătoriţi sau nu au copii?
Puteţi să vă gândiţi la un moment în care v-aţi simţit descurajaţi dar tot aţi ales să acţionaţi cu credinţă şi să mergeţi înainte în viaţă?

Dacă vă permite timpul, împărtăşiţi următorul sfat al vârstnicului Dallin H. Oaks:

„Dacă bifaţi zilele din calendar aşteptând să vă căsătoriţi, nu mai aşteptaţi. Este posibil să nu aveţi ocazia de a vă găsi un soţ potrivit sau o soţie potrivită în această viaţă, deci nu mai aşteptaţi şi treceţi la fapte. Pregătiţi-vă pentru viaţă – chiar o viaţă de celibatar – dobândind educaţie, experienţă şi făcând planuri. Nu aşteptaţi ca fericirea să vă pice din cer. Căutaţi-o în slujire şi învăţare. Creaţi-vă o viaţă pentru voi înşivă. Şi aveţi încredere în Dumnezeu” („Dating versus Hanging Out”, Ensign, iun. 2006, p. 14).

Îndemnaţi cursanţii să se gândească ce ar putea face pentru a-şi mări credinţa în Isus Hristos şi încrederea în capacitatea Sa de a face ca binecuvântările promise să se împlinească.

Materiale de citit pentru cursanţi

1 Corinteni 12:12-20, 25-27; Evrei 11:1, 6, 8-13, 16.
Gordon B. Hinckley, „A Conversation with Single Adults”, Ensign, mart. 1997, p. 58-63.