Dumnezeu a încredinţat oamenilor responsabilitatea de a satisface nevoile lor temporale şi nevoile de bază ale familiilor lor. Părinţii au datoria sacră de a asigura cele „[necesare] pentru viaţă” copiilor lor („Familia – o declaraţie oficială către lume” Ensign sau Liahona, nov. 2010, p. 129). În această lecţie, cursanţii vor învăţa despre modul în care principiul bizuirii pe forţele proprii poate contribui la stabilitatea lor fizică şi spirituală de acum şi din viitor.
Lecturi suplimentare
M. Russell Ballard, „Becoming Self-Reliant – Spiritually and Physically”, Ensign, mart. 2009, p. 50-55.
Robert D. Hales, „Să ne îngrijim cu atenţie şi cumpătare de lucrurile materiale şi spirituale”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 7-10.
Marvin J. Ashton, „One for the Money”, Ensign, sept. 2007, p. 37-39.
Scrieţi următoarea întrebare pe tablă: „În ce moduri s-a pregătit Isus Hristos pentru slujirea Sa din viaţa muritoare?”. Invitaţi cursanţii să citească Marcu 6:1-3 şi Luca 2:51-52, căutând modurile prin care Salvatorul s-a pregătit, în tinereţe, pentru slujirea Sa de mai târziu. În timp ce cursanţii răspund, enumeraţi următoarele pe tablă:
A lucrat împreună cu tatăl său ca tâmplar (pregătire profesională)
A crescut în înţelepciune (pregătire educaţională)
A crescut la statură (pregătire fizică)
Era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu (pregătire spirituală)
Era tot mai plăcut înaintea oamenilor (pregătire pentru incluziune)
În ce fel faptul de a urma exemplul Salvatorului în cele cinci domenii identificate vă ajută să vă pregătiţi pentru a împlini nevoile voastre şi cele ale viitoarei voastre familii?
Citiţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Spencer W. Kimball (1895-1995) şi rugaţi cursanţii să asculte ce identifică preşedintele Kimball ca fiind responsabilitatea fiecărui sfânt din zilele din urmă:
„Domnul porunceşte Bisericii şi membrilor săi să se bizuie pe forţele proprii şi să fie independenţi. (Vezi D&L 78:13-14)
Responsabilitatea pentru bunăstarea socială, emoţională, spirituală, fizică sau economică a fiecărei persoane depinde, în primul rând, de acea persoană, în al doilea rând, de familia sa iar în al treilea rând, de Biserică, dacă este un membru credincios al acesteia.
Niciun sfânt din zilele din urmă, atât timp cât este capabil din punct de vedere fizic şi emoţional, nu va transfera în mod voit povara bunăstării sale sau a familiei sale altcuiva. Atât timp cât poate, cu ajutorul inspiraţiei Domnului şi prin munca sa, se va întreţine şi îşi va întreţine familia cu lucrurile spirituale şi materiale necesare vieţii” (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 116).
Ce responsabilitate a spus preşedintele Kimball că avem fiecare?
De ce este important să „ne bizuim pe forţele proprii şi să fim independenţi”? (Cursanţii trebuie să identifice următoarele: Pe măsură ce ne bizuim pe forţele proprii, putem asigura cele necesare vieţii, temporal şi spiritual, pentru noi şi familia noastră.)
Invitaţi cursanţii să împărtăşească ce înseamnă pentru ei bizuirea pe forţele proprii. Apoi, expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare.
„Bizuirea pe forţele proprii înseamnă să ne asumăm răspunderea pentru bunăstarea noastră spirituală şi temporală şi a acelora pe care Tatăl Ceresc ni i-a încredinţat pentru a ne îngriji de ei. Doar atunci când ne bizuim pe forţele noastre putem urma mai bine exemplul Salvatorului de a sluji şi a-i binecuvânta pe alţii.
Este important să înţelegem că bizuirea pe forţele proprii reprezintă o cale de a atinge un ţel. Ţelul nostru suprem este acela de a deveni asemenea Salvatorului iar acest ţel este întărit de slujirea noastră altruistă faţă de alţii. Capacitatea noastră de a sluji creşte sau descreşte în funcţie de nivelul nostru de independenţă” („A Gospel Vision of Welfare: Faith in Action”, Basic Principles of Welfare and Self-Reliance [broşură, 2009], p. 1-2).
Care este ţelul suprem al bizuirii pe forţele proprii?
În ce fel abilitatea noastră de a sluji altora scade dacă nu ne bizuim pe forţele proprii?
Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă şi mai bine bizuirea pe forţele proprii, expuneţi declaraţia de mai jos a surorii Julie B. Beck, fostă preşedintă generală a Tinerelor Fete.
„Cum ajungem să ne bizuim pe forţele proprii? Ne bizuim mai mult pe forţele proprii prin obţinerea de cunoaştere, educaţie şi instruire suficiente, prin administrarea înţeleaptă a banilor şi a resurselor, prin a fi puternice din punct de vedere spiritual, prin a ne pregăti pentru situaţii de urgenţă şi eventuale probleme şi prin a avea sănătate fizică şi bunăstare socială şi emoţională” („The Welfare Responsibilities of the Relief Society President”, Basic Principles of Welfare and Self-Reliance, p. 4).
Scrieţi următoarele cuvinte în partea de sus a tablei: educaţie, finanţe, tărie spirituală, producerea hranei acasă şi conservarea ei, sănătate şi loc de muncă. Instruiţi cursanţii că bizuirea pe forţele proprii are legătură cu aceste şase domenii ale vieţii echilibrate (vezi Providing in the Lord’s Way: Summary of a Leader’s Guide to Welfare [broşură, 2009], p. 1-2). Alocaţi timp pentru a discuta ce ar putea face tinerii adulţi necăsătoriţi pentru a se bizui pe forţele proprii în fiecare dintre aceste aspecte, pentru a fi mai capabili să asigure cele necesare vieţii, din punct de vedere spiritual şi material, pentru viitoarele lor familii şi să slujească în Biserică. Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă. Ideile lor pot include:
Educaţie: să obţină o diplomă sau un certificat de absolvire de la o universitate sau o şcoală profesională, să-şi îmbunătăţească obiceiurile de a studia, să înveţe să repare lucruri mărunte din casă şi la maşină.
Finanţe: să plătească zeciuială şi dar de post corecte, să înveţe să-şi creeze un buget şi să îl respecte, să înveţe autodisciplina, să evite datoriile inutile, să-şi plătească datoriile, să economisească bani din fiecare salariu.
Tărie spirituală: să se roage, să studieze scripturile, să postească având un scop, să meargă la templu cu regularitate.
Producţie acasă şi depozitare de provizii: să înveţe să pregătească conserve şi să depoziteze hrană, să cultive o grădină (chiar şi numai câteva plante).
Sănătate: să se supună Cuvântului de înţelepciune, să facă cu regularitate sport, să mănânce sănătos, să doarmă suficient, să-şi facă asigurare medicală.
Loc de muncă: să facă cursuri de calificare noi, să cultive etica la locul de muncă, să dobândească diplome de calificare.
Ce aţi făcut pentru a vă creşte independenţa într-unul dintre aceste domenii? În ce fel acest efort v-a întărit sentimentul de bizuire pe forţele proprii şi valoarea personală? În ce fel v-a mărit capacitatea de a vă asigura cele necesare traiului şi de a sluji mai mult în Biserică?
Invitaţi cursanţii să-şi stabilească un obiectiv de a îmbunătăţi unul dintre aceste şase aspecte.
Amintiţi cursanţilor că, dacă nu sunt deja, într-o zi, vor fi responsabili pentru asigurarea celor necesare vieţii pentru ei înşişi şi, posibil, pentru o familie. Prin urmare, trebuie să înveţe să fie înţelepţi în ceea ce priveşte resursele lor temporale.
Desemnaţi fiecărui cursant să citească câteva dintre fragmentele următoare şi să identifice principii referitoare la gestionarea chibzuită a banilor.
Maleahi 3:8-12 (supunerea faţă de legea zeciuielii şi a donaţiilor)
Matei 6:19-21 (evitarea ataşării de posesiunile lumeşti)
1 Timotei 6:7-10 (să fim mulţumiţi – „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor”)
2 Nefi 9:51 (nu cheltuiţi banii sau nu munciţi pentru lucruri fără valoare)
După ce aţi acordat timp suficient cursanţilor, invitaţi-i să împărtăşească membrilor clasei ceea ce au aflat. Asiguraţi-vă că ei înţeleg următorul principiu: Punând în practică principii financiare înţelepte, persoanele şi familiile pot avea o stabilitate financiară mai mare şi pot fi pregătiţi pentru a-i ajuta pe alţii. (Puteţi sublinia că, în scripturi, Domnul deseori face legătura între obţinerea de bogăţii şi sprijinirea celor săraci şi nevoiaşi. De exemplu, vezi Iacov 2:18-19 şi D&L 104:18.)
Ce binecuvântări aţi primit pentru că aţi pus în practică, în viaţa voastră, principii financiare înţelepte?
Citiţi Doctrină şi legăminte 104:78. Apoi, expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Joseph B. Wirthlin (1917-2008), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare.
„Ţineţi minte: datoria este o formă de sclavie. Este o termită financiară. Când facem cumpărături pe credit, ele ne aduc doar iluzia prosperităţii. Credem că posedăm lucruri, dar realitatea este că lucrurile noastre ne posedă pe noi.
Unele datorii – cum ar fi o casă modestă, cheltuieli rezonabile pentru educaţie, poate pentru prima maşină de care avem nevoie – pot fi necesare. Dar niciodată nu ar trebui să intrăm într-o sclavie financiară, cheltuind fără să evaluăm cu atenţie costurile” („Datorii pământeşti, datorii cereşti”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 40-41).
De ce este datoria o formă de sclavie? (În timp ce cursanţii răspund, ajutaţi-i să înţeleagă următorul principiu: Evitarea datoriilor inutile ajută persoanele şi familiile să rămână libere de sclavia financiară.) Preşedintele Gordon B. Hinckley (1910-2008) ne-a învăţat: „Bizuirea pe forţele proprii nu poate [exista] când un cămin este împovărat cu datorii mari. O persoană nu poate fi nici independentă, nici liberă de sclavie când are obligaţii faţă de alte persoane” („To the Boys and to the Men”, Ensign, nov. 1998, p. 53).
Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul sfat dat de preşedintele Thomas S. Monson:
„Evitaţi filosofia şi scuza că ceea ce erau ieri obiecte de lux, astăzi au devenit necesităţi. Acestea nu sunt necesităţi decât dacă le facem noi să fie. Multe dintre cuplurile noastre tinere vor astăzi să-şi înceapă viaţa având multe maşini şi genul de casă pentru care părinţii au muncit o viaţă întreagă pentru a o avea. [Prin urmare], ei îşi fac datorii pe termen lung, bazându-se pe două salarii. Ei află, probabil prea târziu, că schimbările vin cu siguranţă: femeile au copii, boala afectează în mod continuu anumite familii, se pierd slujbe, au loc dezastre naturale sau apar diferite situaţii iar acel împrumut, bazat pe venitul a două salarii, nu mai poate fi plătit. Este [esenţial] pentru noi să nu cheltuim mai mult decât câştigăm” („Adevăruri constante pentru timpuri schimbătoare”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 20).
Care sunt consecinţele care se pot abate asupra persoanelor şi familiilor care nu recunosc diferenţa dintre dorinţe şi nevoi?
Care sunt unele dintre modurile prin care putem face deosebirea dintre dorinţe şi nevoi?
Îndemnaţi cursanţii să se gândească la următoarele întrebări şi să scrie răspunsurile lor în jurnale:
În ce aspecte ale vieţii vă puteţi bizui mai bine pe forţele proprii?
Cum vă puteţi gestiona mai bine resursele temporale?