„Lecția 21 Material pentru pregătirea cursantului – Să creștem copiii cu dragoste”, Familia eternă – material pentru învățător (2022)
„Lecția 21 Material pentru pregătirea cursantului”, Familia eternă – material pentru învățător
Lecția 21 Material pentru pregătirea cursantului
Să creștem copiii cu dragoste
Să fii părinte nu este ușor. Însă nu suntem singuri. În timp ce slujea ca membru al Celor Șaptezeci, vârstnicul Bradley D. Foster ne-a învățat: „Tatăl nostru Ceresc dorește să avem succes, deoarece într-adevăr, la urma urmei, copiii au fost ai Săi înainte de a fi ai noștri” („Nu este niciodată prea devreme și niciodată prea târziu”, Liahona, nov. 2015, p. 51). În timp ce studiezi această lecție, gândește-te cum poți urma exemplul Tatălui nostru Ceresc în modul în care îți crești copiii actuali sau viitori.
Secțiunea 1
Cum pot sa-mi cresc copiii cu dragoste?
Profeții din zilele din urmă au declarat: „Părinții au datoria sacră de a-și crește copiii cu dragoste” („Familia: proclamație oficială către lume”, ChurchofJesusChrist.org). Președintele Dieter F. Uchtdorf, pe atunci din Prima Președinție, a propus o cale prin care părinții pot îndeplini această responsabilitate.
În relațiile de familie, dragostea este în mod real exprimată prin timpul pe care-l petrecem cu familia noastră. Să ne facem timp unii pentru alții este cheia pentru armonia în cămin („Despre lucrurile care contează cel mai mult”, Liahona, nov. 2010, p. 22).
Părinții și copii pot petrece un timp plin de însemnătate împreună, în multe feluri. În timp ce slujea în Președinția generală a Tinerelor Fete, președinta Susan W. Tanner ne-a învățat cele de mai jos.
O relație bazată pe dragoste necesită momente constante și permanente de discuții, joacă, râs și de lucru. Eu… cred că părinții și copiii trebuie să participe împreună la experiențele zilnice obișnuite („Ți-am spus…?”, Liahona, mai 2003, p. 75).
Chiar dacă poate fi mai ușor pentru părinți să facă singuri o treabă, „momentele de lucru” pot oferi părinților și copiilor ocazii importante de a vorbi unii cu ații. Lucrul împreună poate, de asemenea, ajuta părinții să-și învețe copiii despre valoarea muncii și să evite lenevia (vezi Doctrină și legăminte 68:31).
Președintele Uchtdorf a împărtășit alte moduri în care părinții pot petrece timp alături de copiii lor.
Întrucât „niciun alt succes nu poate compensa eșecul” [J. E. McCulloch, Home: The Savior of Civilization (1924), p. 42] [din familiile noastre], trebuie să ne facem o prioritate din familiile noastre. Clădim relații de familie profunde și iubitoare făcând lucruri simple împreună, precum mesele în familie, serile în familie și, chiar, numai distrându-ne împreună („Despre lucrurile care contează cel mai mult”, p. 21-22).
Așa cum remarcă președintele Uchtdorf, activitățile de recreere sănătoase pot contribui la relații de succes în familie (vezi, de asemenea, „Familia: proclamație oficială către lume”). Aceste experiențe pot ajuta să „creați legături de familie care să le ofere… copiilor o identitate mai puternică decât cea pe care o pot găsi în anturajul lor, la școală sau în oricare alt loc” (M. Russell Ballard, „Ceea ce contează cel mai mult este ceea ce durează cel mai mult”, Liahona, nov. 2005, p. 43).
Președintele Dallin H. Oaks, din Prima Președinție, ne-a învățat principii care pot îndruma părinții în alegerea activităților pe care să le facă alături de copiii lor.
Când alegem modul în care ne petrecem timpul ca familie, trebuie să fim atenți să nu ne irosim timpul pe care-l avem la dispoziție cu lucruri care sunt doar bune și să lăsăm puțin timp pentru cele care sunt mai bune sau cele mai bune. Un prieten și-a luat tânăra familie într-o serie de călătorii în timpul vacanței de vară, care includeau vizitarea locurilor istorice. La sfârșitul verii, și-a întrebat fiul adolescent care dintre acele activități bune desfășurate în timpul verii i-a plăcut cel mai mult. Tatăl a învățat din acel răspuns și la fel au făcut toți cei cărora el le-a povestit despre aceasta. „Momentul care mi-a plăcut cel mai mult în această vară”, a răspuns băiatul, „a fost noaptea în care tu și cu mine ne-am întins pe iarbă, ne-am uitat la stele și am vorbit”. Activitățile familiale extraordinare pot fi bune pentru copii, dar acestea nu sunt întotdeauna mai bune decât timpul petrecut în compania unui părinte iubitor („Bun, mai bun, cel mai bun”, Liahona, nov. 2007, p. 105).
Secțiunea 2
Cum pot să-mi disciplinez copiii cu dragoste?
O parte dificilă a calității de părinte poate fi disciplinarea copiilor tăi. În acest aspect, poți învăța de la Domnul, Care a arătat cum să disciplinezi cu dragoste. De exemplu, când primii membri ai Bisericii au întârziat clădirea Templului Kirtland, El i-a mustrat. (Notă. A mustra înseamnă a disciplina sau corecta.)
Gândește-te cum poate sfatul următor al președintei Tanner să ajute părinții să-și disciplineze copiii într-un mod asemănător cu cel al lui Hristos.
Câteodată, disciplina, care înseamnă „a învăța”, este confundată cu critica. Copiii – la fel ca oamenii de toate vârstele – își perfecționează comportamentul cu dragoste și încurajări, mai mult decât cu critică („Ți-am spus…?”, p. 74).
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a sfătuit părinții să aibă grijă la modul în care disciplinează. (Notă. Deși dânsul s-a adresat taților, sfatul său este valabil și pentru mame.)
Atunci când disciplinează, un tată trebuie să manifeste o grijă deosebită ca nici măcar să nu se apropie de un abuz, care nu e niciodată justificat. Când corectează, motivația unui tată trebuie să fie dragostea și îndrumarea Spiritului Sfânt:
„Mustrând cu severitate la timpul necesar, când sunt inspirați de Duhul Sfânt; și, după aceea, arătându-i celuilalt pe care l-ai mustrat o dragoste sporită pentru ca el să nu te considere dușmanul său;
Pentru ca el să știe că este mai tare credința ta decât legăturile morții” [Doctrină și legăminte 121:43-4].
Disciplinarea după modelul divin nu înseamnă atât de mult să pedepsești cât înseamnă să ajuți o persoană dragă să dobândească stăpânire de sine („Tații”, Liahona, mai 2016, p. 95).
Ajutându-i pe copii să învețe și să-și corecteze comportamentul greșit, părinții ar trebui să stabilească consecințe logice pentru acțiuni. Părinții trebuie să fie atenți să nu continue practicile disciplinare care pot fi acceptate în culturile sau familiile lor, dar care nu sunt în armonie cu învățăturile Domnului.
Președintele Russell M. Nelson a dat un sfat suplimentar.
Când este necesar ca un copil să fie corectat, v-ați putea întreba: „Ce pot să spun sau să fac pentru a-l determina să aleagă o cale mai bună?”. Când este necesar să îl corectați, să o faceți liniștit, în particular, cu dragoste și nu în public. Dacă este necesară o mustrare, arătați o dragoste mai mare imediat, astfel încât acele semințe de resentiment să nu rămână. Pentru a fi convingător, dragostea dumneavoastră trebuie să fie sinceră și învățătura dumneavoastră să fie bazată pe doctrină divină și pe principii corecte („Salvare și exaltare”, Liahona, mai 2008, p. 9-10).
Secțiunea 3
Cum pot să-mi învăț copiii să se iubească unul pe altul și să slujească unul altuia?
Conducătorii Bisericii din zilele din urmă au reafirmat că „părinții au datoria sacră… de [a-și] învăța copiii să se iubească și să se slujească unul pe altul” („Familia: proclamație oficială către lume”). În timp ce slujea în Președinția generală a Tinerelor Fete, președinta Bonnie L. Oscarson a dat următorul sfat despre iubirea și slujirea membrilor familiei noastre.
Începeți-vă slujirea în propriul cămin și în propria familie. Acestea sunt relațiile care pot fi eterne. Chiar dacă – și, poate, în special dacă – situația familiei dumneavoastră nu este prea bună, puteți găsi modalități de a sluji, de a înălța și de a întări. Începeți acolo unde sunteți, iubiți-i așa cum sunt și pregătiți-vă pentru familia pe care vreți s-o aveți în viitor („Nevoile celor de lângă noi”, Liahona, nov. 2017, p. 27).
Satana caută să distrugă dragostea și slujirea pe care membrii familiei pot să le trăiască în căminul lor. O cale prin care el face aceasta este ațâțând la conflicte.