„Lecția 2 Material pentru pregătirea cursantului – Rolul profeților în proclamarea doctrinei familiei eterne”, Familia eternă – material pentru învățător (2022)
„Lecția 2 Material pentru pregătirea cursantului”, Familia eternă – material pentru învățător
Lecția 2 Material pentru pregătirea cursantului
Rolul profeților în proclamarea doctrinei familiei eterne
Noi suntem binecuvântați să trăim într-o perioadă în care Domnul a chemat din nou profeți în viață care să ne îndrume și să ne protejeze. Cum te-au ajutat profeții Domnului să înțelegi doctrina familiei eterne? În timp ce studiezi această lecție, gândește-te cum poți dobândi o mărturie mai puternică despre profeții în viață și să te bizui mai pe deplin pe cuvintele lor în viața ta.
Secțiunea 1
Cum este oglindită dragostea lui Dumnezeu în sfaturile profeților?
Când Domnul l-a chemat pe Ezechiel să fie profet, El a comparat noul rol al lui Ezechiel cu acela de păzitor. În timpurile străvechi, păzitorii stăteau pe ziduri sau în turnuri pentru a ajuta la protejarea cetăților, viilor sau câmpurilor (vezi „Păzitori în turn”, Liahona, apr. 2016, p. 28). Vederea lor de sus le permitea să observe lucruri pe care alții nu le puteau vedea și să avertizeze din timp despre apropierea pericolelor.
Studiază pentru a te pregăti pentru lecție
Citește Ezechiel 3:17-19 și gândește-te la modul în care profeții Domnului sunt ca păzitorii din turn.
Profeții ne ajută să vedem lucrurile din perspectiva eternă a lui Dumnezeu. El îi binecuvântează, în calitate de văzători, cu o înzestrare divină de a vedea spiritual. Ei sunt capabili să „știe lucruri din trecut, precum și lucruri care vor veni” (Mosia 8:17; vezi, de asemenea, versetele 15-16). Domnul i-a chemat pentru a ne proteja de pericole spirituale și fizice.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat cele de mai jos despre motivația și responsabilitatea păzitorilor Domnului.
Fiecare dintre apostolii Domnului este într-o poziție de unde observă și simte dragostea pe care Tatăl Ceresc o are pentru copiii Săi, în special pentru cei care trec prin greutăți…
Uneori noi, în calitate de conducători ai Bisericii, suntem criticați pentru că ne ținem strâns de legile lui Dumnezeu, apărăm doctrina Salvatorului și rezistăm la presiunea socială din zilele noastre. Dar însărcinarea noastră în calitate de apostoli rânduiți este să „[mergem] în toată lumea și să [propovăduim] Evanghelia [Sa] către fiecare făptură” [Doctrină și legăminte 18:28]. Aceasta înseamnă că ni se poruncește să propovăduim adevărul.
Făcând astfel, uneori suntem acuzați că suntem nepăsători când propovăduim cerințele Tatălui pentru exaltare în împărăția celestială. Dar nu ar însemna că suntem și mai nepăsători dacă nu am spune adevărul – dacă nu am propovădui ceea ce a revelat Dumnezeu?
Tocmai pentru că ne pasă mult de toți copiii lui Dumnezeu noi proclamăm adevărul Său. Poate că nu le spunem întotdeauna oamenilor ceea ce doresc să audă. Profeții sunt rareori populari. Dar vom propovădui întotdeauna adevărul! [„The Love and Laws of God (Dragostea și legile lui Dumnezeu)” (adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young, 17 sept. 2019), p. 3, speeches.byu.edu].
Cugetă pentru a te pregăti pentru lecție
Cum ai simțit dragostea lui Dumnezeu în avertizările, corecțiile și sfaturile profeților în viață?
Secțiunea 2
În ce mod este proclamația despre familie o dovadă a faptului că profeții Domnului acționează astăzi ca niște păzitori?
În data de 23 septembrie 1995, în cadrul unei adunări generale a Societății de Alinare, președintele Gordon B. Hinckley a prezentat „Familia: proclamație oficială către lume”. Înainte de a face acest lucru, dânsul a explicat de ce Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au simțit nevoia să publice această proclamație.
Având în vedere numeroasele sofisme prezentate drept adevăr, având în vedere numeroasele înșelăciuni cu privire la standarde și valori, având în vedere numeroasele ademeniri și ispite de a ne păta, puțin câte puțin, cu murdăria lumii, noi am simțit că trebuie să avertizăm și să prevenim. Pentru a face aceasta, noi, Prima Președinție și Consiliul Celor Doisprezece Apostoli adresăm acum o proclamație către Biserică și către lume care reprezintă o declarație și o reafirmare a standardelor, principiilor doctrinare și practicilor care au legătură cu familia și pe care profeții, văzătorii și revelatorii acestei Biserici le-au afirmat în mod repetat de-a lungul istoriei. („Stand Strong against the Wiles of the World”, Ensign, nov. 1995, p. 100)
Următorul extras din biografia președintelui Nelson descrie ce le-a permis Domnul apostolilor Săi să vadă, care a dus la apariția proclamației despre familie.
Într-una din zilele anului 1994, membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au petrecut o zi în camera lor de consiliu din Templul din Salt Lake discutând aspecte care țin de familie. Au avut în vedere totul, de la natura omniprezentă a pornografiei până la posibilele legi împotriva familiei de diferite feluri. Aceasta nu era o discuție nouă, dar, în acea zi, întreaga ordine de zi s-a desfășurat în jurul acestui subiect vital.
Cei Doisprezece au parcurs atât doctrina, cât și practicile, având în vedere acele lucruri care nu pot fi schimbate – doctrina – și acele lucruri care ar putea fi – regulile. Au discutat lucruri despre care au văzut că o să fie din ce în ce mai prezente, inclusiv promovarea socială și mai intensă a căsătoriilor dintre persoane de același sex și a drepturilor persoanelor transgen. „Dar acestea nu au fost toate lucrurile pe care le-am văzut”, a explicat vârstnicul Nelson. „Puteam vedea eforturile diferitelor comunități de a se dezice de toate standardele și limitările cu privire la activitatea sexuală. Am putut vedea confuzia cu privire la sexe. Am putut vedea că toate acestea vor fi din ce în ce mai prezente.”
Această discuție mai lungă, împreună cu altele care s-au purtat de-a lungul timpului, a dus la concluzia că Cei Doisprezece trebuie să pregătească un document, poate chiar o proclamație, care să prezinte poziția oficială a Bisericii cu privire la familie, pe care să o prezinte membrilor Primei Președinții pentru a fi analizată. [Sheri Dew, Insights from a Prophet’s Life: Russell M. Nelson (2019), p. 208]
Cugetă pentru a te pregăti pentru lecție
Ce îți atrage atenția în mod deosebit în declarația președintelui Hinckley și relatarea despre președintele Nelson? În ce mod apariția proclamației despre familie ilustrează rolul profeților de păzitori în turn?
Secțiunea 3
Cum pot primi cu credință cuvintele profeților Domnului și cum pot răspunde cu credință la acestea?
În orașul Său natal, Nazaret, Salvatorul a fost respins când a proclamat că El era Mesia cel promis. Ca răspuns la multele îndoieli, Salvatorul a declarat: „Niciun proroc nu este primit bine în patria lui” (Luca 4:24).
În mod asemănător, în zilele noastre, unii oameni aleg să nu-i accepte pe profeții Domnului. Uneori, poate să vi se pară greu să înțelegeți și să urmați sfaturile și învățăturile profeților din zilele noastre.
În ziua în care a fost organizată Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, profetul Joseph Smith a primit o revelație de la Domnul care includea o poruncă și promisiuni pentru membrii Bisericii Sale.
Studiază pentru a te pregăti pentru lecție
Citește Doctrină și legăminte 21:4-6 (observă că aceste versete se referă la profetul Joseph Smith și, prin extensie, pot fi aplicate actualului președinte al Bisericii Domnului). Caută modul în care membrii Bisericii trebuie să primească vorbele profetului și binecuvântările promise de către Domnul dacă facem astfel. [Notă. Un înțeles al cuvântului clătina (shake) din versetul 6 este de a scoate sau a elibera ceva dintr-un suport sau recipient (vezi Dicționarul Merriam-Webster.com, „shake”). Astfel, o interpretare a acestui verset este că, atunci când Domnul face ca „cerurile (să se clatine) pentru binele (nostru)”, El eliberează revelații și binecuvântări, revărsându-le asupra acelor care îi urmează pe profeții Săi în viață.]
Gândește-te ce înseamnă să primești cuvintele Domnului transmise prin profeți „în toată răbdarea și credința” (versetul 5). Gândește-te, de asemenea, la binecuvântările promise dacă facem acest lucru. Scripturile cuprind numeroase relatări despre oameni care aleg să manifeste răbdare și credință în cuvintele profeților. Alege una sau mai multe dintre următoarele fragmente din scripturi pentru a le studia:
-
1 Nefi 2:11-16 (Nefi părăsește Ierusalimul, după cum este îndrumat de profetul Lehi);
-
1 Împărați 17:8-24 (văduva din Sarepta răspunde unei solicitări din partea profetului Ilie în timpul unei foamete);
-
2 Împărați 5:9-14 (Naaman, sirianul, caută să fie vindecat de lepră de către profetul Elisei).
Consemnează-ți gândurile
Gândindu-te la ceea ce tocmai ai citit, consemnează răspunsurile tale la întrebările de mai jos într-un caiet de notițe sau o aplicație de luat notițe.
-
Ce poți învăța din efortul acestei persoane de a primi cuvintele unui profet cu răbdare și credință?
-
De ce ar fi putut fi greu să primească și să asculte cuvintele profetului Domnului în aceste circumstanțe?
-
Ce înveți despre Domnul din ceea ce a cerut El de la persoana despre care ai citit?
În timp ce slujea în calitate de consilieră în Președinția generală a Tinerelor Fete, sora Carol F. McConkie a observat cele de mai jos.
Conform standardelor lumii, a-l urma pe profet poate să nu fie ceva popular, corect din punct de vedere politic sau acceptabil din punct de vedere social. Dar a-l urma pe profet este întotdeauna un lucru drept. („Să trăim conform cuvintelor profeților”, Liahona, nov. 2014, p. 78).
Putem avea încredere să-i urmăm pe profeții Domnului.