„Lecția 23 Material pentru pregătirea cursantului: Când binecuvântările căsătoriei eterne sau cele de a avea copii întârzie”, Familia eternă – material pentru învățător (2022)
„Lecția 23 Material pentru pregătirea cursantului”, Familia eternă – material pentru învățător
Lecția 23 Material pentru pregătirea cursantului
Când binecuvântările căsătoriei eterne sau cele de a avea copii întârzie
Mulți oameni au parte de întârzieri în ceea ce privește împlinirea dorințelor lor neprihănite legate de căsătorie sau copii, iar aceste întârzieri pot aduce cu ele descurajare, îngrijorare sau durere. În timp ce studiezi acest material, gândește de ce putem avea încredere că Domnul Își va îndeplini binecuvântările promise pentru familiile noastre eterne, dacă Îi suntem credincioși. De asemenea, gândește-te de ce este nevoie de noi, toți, în Biserica Salvatorului și în planul lui Dumnezeu, indiferent care sunt circumstanțele familiei noastre.
Secțiunea 1
Ce se întâmplă dacă circumstanțele mele nu se potrivesc cu cele descrise în proclamația despre familie?
Conducătorii Bisericii predau idealuri ale vieții de familie. Ei recunosc, de asemenea, că nu toată lumea are parte de aceste idealuri. De exemplu, în proclamația despre familie, profeții ne învață că unele „situații pot duce la adaptarea sau schimbarea rolurilor” în îndeplinirea responsabilităților sacre din cadrul familiei („Familia: proclamație oficială către lume”, ChurchofJesusChrist.org).
Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a declarat că membrii credincioși ai Bisericii au parte de o diversitate de circumstanțe familiale.
Sunt atât de mulți oameni, tineri și bătrâni, care sunt loiali și fideli Evangheliei lui Isus Hristos, deși experiența lor actuală nu se regăsește perfect în declarația despre familie: copii ale căror vieți au fost zguduite de divorț… femei divorțate și bărbați divorțați care au fost grav răniți de infidelitatea soțului sau a soției; soți și soții care nu pot avea copii… femei și bărbați necăsătoriți care, din diferite motive, nu s-au putut căsători. („Ochiul credinței”, Liahona, mai 2019, p. 36)
Președintele M. Russell Ballard, președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat cele de mai jos.
Mai mult de jumătate dintre adulții care fac parte, astăzi, din Biserică sunt văduvi, divorțați sau încă nu sunt căsătoriți. Unii se întreabă care sunt ocaziile și locul lor în planul întocmit de Dumnezeu și în Biserică. Trebuie să înțelegem că viața veșnică nu este doar o chestiune legată de situația maritală curentă, ci și de calitatea de ucenic și de a fi „curajoși în mărturia despre Isus” [Doctrină și legăminte 76:79; vezi, de asemenea, Doctrină și legăminte 121:29]…
Toți cei care acceptă minunatul dar al pocăinței, oferit de Salvator, și trăiesc conform poruncilor Sale vor primi viață eternă, chiar dacă nu obțin toate caracteristicile și perfecțiunile acesteia în viața muritoare. („Speranță în Hristos”, Liahona, mai 2021, p. 55)
Unii oameni s-ar putea întreba de ce conducătorii Bisericii continuă să propovăduiască despre idealurile vieții de familie când mulți membri ai Bisericii nu au parte de aceste idealuri.
Sora Sharon Eubank, din Președinția generală a Societății de Alinare, a împărtășit unele dintre experiențele pe care le-a trăit și cunoștințele sale în calitate de adultă necăsătorită.
Fiind eu însămi necăsătorită, cunosc acest sentiment. Nu ai pe nimeni alături; la biserică, te simți ciudat; petrecerile pot fi un chin; rudele cred că pot comenta în momente în care nimeni nu ar trebui să spună niciun cuvânt…
Să te integrezi într-o Biserică ce se concentrează asupra familiei poate fi, de asemenea, o provocare. Dar realitatea este că majoritatea membrilor Bisericii nu trăiesc în situații familiale perfecte. Nu cred că cineva trăiește în acea familie perfectă și ideală. Așadar, de ce se subliniază continuu acest lucru? Deoarece familia este destinul nostru, iar noi suntem pe acest pământ pentru a învăța abilitățile privind relațiile de familie puternice, indiferent care este situația noastră. [„A Letter to a Single Sister (Scrisoare către o soră necăsătorită)”, Ensign, oct. 2019, p. 40]
Cugetă pentru a te pregăti pentru lecție
În ce moduri ne putem exercita credința în Isus Hristos și în învățăturile Sale legate de familie chiar și când circumstanțele familiei noastre nu sunt ideale?
Secțiunea 2
Cum pot merge înainte cu credință când binecuvântările dorite întârzie?
Avraam și Sara au știut cum este să li se întârzie unele binecuvântări dorite și altele să nu li se îndeplinească în această viață. Când Avraam avea 75 de ani, el și Sara nu aveau copii (vezi Genesa 11:29-30; 12:4). Dar, Domnul i-a promis: „Îți voi face sămânța ca pulberea pământului de mare” (Genesa 13:16). Domnul a promis, de asemenea, că lui Avraam și urmașilor săi avea să li se dea țara Canaanului drept moștenire (vezi Genesa 17:8). Mai târziu, când Avraam avea 100 de ani și Sara avea 90 de ani, li s-a promis că Sara avea să nască un fiu care urma să se numească Isaac (vezi Genesa 17:17, 19). Deși această promisiune și alte câteva promisiuni făcute lor au fost îndeplinite, promisiunile Domnului că aveau să aibă urmași nenumărați și să primească pământul făgăduit nu au fost îndeplinite în timpul vieții lui Avraam și a Sarei.
În Evrei, apostolul Pavel a făcut referire la aceste promisiuni făcute lui Avraam și Sarei.
Studiază pentru a te pregăti pentru lecție
Citește Evrei 11:8, 11-13 și gândește-te ce poți învăța din exemplul lui Avraam și al Sarei despre exercitarea credinței în Isus Hristos când binecuvântările dorite întârzie sau nu sunt îndeplinite în această viață.
Președintele Dallin H. Oaks, din Prima Președinție, a explicat: „Credința înseamnă încredere – încredere în voia lui Dumnezeu, încredere în modul Său de a face lucruri și încredere în timpul stabilit de El” [„Timing (Sincronizare)”, Ensign, oct. 2003, p. 12].
Faptul de a aștepta timpul Domnului pentru binecuvântările pe care le dorim ne poate pune răbdarea și supunerea la încercare. În timp ce slujea ca membru al Celor Șaptezeci, vârstnicul Spencer J. Condie a împărtășit cele de mai jos.
Câteodată, în nerăbdarea noastră omenească, putem să pierdem din vedere promisiunile prețioase ale Domnului și să uităm că îndeplinirea acestor promisiuni depinde de supunerea noastră. („Cereți făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe”, Liahona, nov. 2007, p. 17)
În mod asemănător, președintele Ballard ne-a învățat cele de mai jos despre faptul de a aștepta timpul Domnului.
Să așteptăm timpul Domnului înseamnă să dăm dovadă de supunere continuă față de El și să progresăm spiritual continuu spre El. Să așteptăm timpul Domnului nu înseamnă să nu facem nimic. Nu trebuie să vă simțiți niciodată ca într-o sală de așteptare…
Progresul personal pe care cineva îl poate realiza acum, în timp ce așteaptă timpul Domnului și promisiunile Sale, este un element neprețuit, sacru al planului Său pentru fiecare dintre noi… Domnul îi onorează pe cei care slujesc și așteaptă timpul Său cu răbdare și credință [vezi Isaia 64:4; Doctrină și legăminte 133:45]. („Speranță în Hristos”, p. 55)
Consemnează-ți gândurile
Consemnează experiențe sau învățături care ți-au modelat încrederea că Domnul Își va îndeplini promisiunile chiar dacă binecuvântările întârzie.
Secțiunea 3
Cum îmi pot aduce contribuția în Biserica Domnului indiferent de circumstanțele familiei mele?
Unii membri ai Bisericii ale căror circumstanțe familiale nu se potrivesc în prezent cu cele descrise în proclamația despre familie se pot întreba cum se încadrează în Biserică. Apostolul Pavel a comparat Biserica lui Isus Hristos cu trupul fizic pentru a ne învăța de ce este nevoie de fiecare membru al Bisericii.
Studiază pentru a te pregăti pentru lecție
Citește 1 Corinteni 12:12, 16-17, 21, 25-27 și gândește-te la modul în care fiecare membru al Bisericii este vital și își aduce contribuția la întreg.
Circumstanțele noastre unice pot aduce valoare și experiență familiilor din episcopia sau ramura noastră. Președintele Ballard a subliniat cele de mai jos.
Nu uitați niciodată că sunteți un copil al lui Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, acum și pentru totdeauna. El vă iubește și membrii Bisericii vă doresc și au nevoie de dumneavoastră. Da, avem nevoie de dumneavoastră! Avem nevoie de glasurile, talentele, capacitățile, bunătatea și neprihănirea dumneavoastră. („Speranță în Hristos”, p. 55)
Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat cele de mai jos.
Fiecare dintre noi s-ar putea izola de această familie a episcopiei din cauza diferențelor dintre noi… În schimb, haideți să împărtășim altora darurile și talentele noastre, să le aducem o strălucire a speranței și bucurie și, făcând astfel, să ne înălțăm spiritul. [„Belonging to a Ward Family (Să facem parte din familia unei episcopii)”, Ensign, mart. 1996, p. 16]
Cugetă pentru a te pregăti pentru lecție
Ce pot face pentru a înțelege mai bine alți membri din episcopia sau ramura mea și pentru a-i ajuta să se simtă prețuiți și incluși? Dacă simt că locul meu nu este în Biserică, ce pot face pentru a-I permite Salvatorului să mă ajute să-mi simt valoarea și locul în Biserica Sa?