Un model pentru toţi
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos este un model pentru toţi… este vestea bună… doctrina eternă şi puterea ispăşirii lui Isus Hristos.
Recent, un participant la un program radio a pus la îndoială apelul internaţional al Bisericii, dat fiind că are originile în New York, birourile centrale în Utah iar Cartea lui Mormon este o povestire despre un popor american din vechime. Gândindu-mă la prieteni din Asia, Africa, Europa şi din alte părţi ale lumii, era evident că vorbitorul nu a înţeles natura universală a Evangheliei restaurate sau că rânduielile, legămintele şi binecuvântările sale se aplică tuturor, peste tot. Semnificaţia mondială a Primei Viziuni a profetului Joseph Smith şi a Cărţii lui Mormon nu se măsoară după loc, ci după mesajul lor referitor la relaţia omului cu Dumnezeu, la dragostea Tatălui pentru copiii Săi şi la potenţialul divin al fiecărei fiinţe umane.
Chemarea profetică de-a lungul timpului a fost: „Veniţi la Hristos şi perfecţionaţi-vă pentru El“ (Moroni 10:32; vezi, de asemenea, Matei 5:48; Ioan 10:10; 14:6) pentru că salvarea vine prin Singurul Fiu Născut al Tatălui (vezi Ioan 1:14, 18; D&L 29:42). Chemarea este universală şi este valabilă pentru toţi copiii Tatălui, indiferent că sunt africani, asiatici, europeni sau de altă naţionalitate. După cum a declarat apostolul Pavel locuitorilor din Atena, toţi „suntem de neam din Dumnezeu“ (Faptele Apostolilor 17:29).
Planul Tatălui pentru viaţă, care are ca punct principal ispăşirea lui Isus Hristos, a fost pregătit înainte de a fi lumea (vezi Avraam 3:22-28; Alma 13:3). Le-a fost dat lui Adam şi Evei şi li s-a poruncit să îl predea copiilor lor (vezi Moise 5:6-12). După un timp, urmaşii lui Adam au respins Evanghelia, dar aceasta a fost reînnoită prin Noe şi apoi, din nou, prin Avraam (vezi Exodul 6:2-4; Galateni 3:6-9). Evanghelia le-a fost oferită israeliţilor în zilele lui Moise. Dar a fost necesar un proces mai strict şi mai aspru pentru a-i aduce la Hristos, date fiind secolele pe care le-au petrecut în apostazie (vezi Exodul 19:5-6; D&L 84:19-24). Plinătatea Evangheliei a fost restaurată până la urmă pentru Israel de Salvatorul Însuşi la jumătatea timpului.
Unul dintre cele mai clare pasaje din scriptură referitoare la succesiunea apostaziei şi a restaurării se găseşte în pilda lui Isus despre vierii nedrepţi (vezi Marcu 12:1-10). În pildă, Isus le reaminteşte oamenilor despre acei mulţi profeţi care au fost trimişi de-a lungul timpului pentru a forma o naţiune credincioasă. El vorbeşte apoi despre cum au fost mesagerii respinşi mereu. Unii au fost bătuţi şi trimişi înapoi cu mâinile goale. Alţii au fost omorâţi. Şi apoi, profeţind despre propria Sa slujire, Isus le spune ascultătorilor Săi că Tatăl a decis să-L trimită pe „Singurul Său Fiu, Preaiubit“ (Marcu 12:7), spunând: „Vor primi cu cinste pe Fiul Meu!“ (Matei 21:37).
Isus, ştiind care va fi soarta Sa, a declarat apoi:
„Dar vierii aceia au zis… ‘Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră’.
Şi au pus mâna pe el, l-au omorât, şi i-au aruncat trupul afară din vie“ (Marcu 12:7, 8).
După moartea Salvatorului şi a apostolilor Săi, au fost schimbate doctrinele şi rânduielile şi a fost din nou apostazie. De data aceasta, întunericul spiritual a durat sute de ani înainte ca razele de lumină să pătrundă din nou pe pământ. Apostolul Petru a ştiut despre această apostazie şi a profeţit după înălţarea Salvatorului faptul că nu va avea loc A doua venire a Domnului până când nu va fi o „[aşezare] din nou a tuturor lucrurilor“ (vezi Faptele apostolilor 3:19-21). Apostolul Pavel a profeţit şi el despre o perioadă în care membrii „ nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă“ (2 Timotei 4:3-4) şi că „o lepădare de credinţă“ (2 Tesaloniceni 2:2-3) va preceda a Doua Venire a lui Hristos. El a făcut, de asemenea, referire la „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor“ spunând că Salvatorul „la împlinirea vremilor… [va] uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile“ (Efeseni 1:10).
Domnul a direcţionat restaurarea Evangheliei prin profetul Joseph Smith. „Aşezarea din nou a tuturor lucrurilor“ a început în dumbrava sacră, când Tatăl şi Fiul au apărut lui Joseph Smith. În viziune, Joseph a învăţat despre firea lui Dumnezeu, a aflat că Tatăl şi Fiul sunt fiinţe separate, exaltate, având trupuri din carne şi oase.
La începutul celor mai multe dispensaţii, a fost dată o carte profetului nou chemat. Moise a primit tablele (vezi Exodul 31:18). Lui Lehi i-a fost dată o carte pentru a citi despre distrugerea Ierusalimului (vezi 1 Nefi 1:11-14). Lui Ezechiel i-a fost dată „o carte în chip de sul“ (Ezechiel 2:9-10) care cuprindea mesajul Domnului pentru casa lui Iuda din zilele sale. Lui Ioan, cel care a scris Apocalipsa, i s-a arătat pe insula Patmos o carte cu şapte pecete (vezi Apocalipsa 5; D&L 77:6). Mai este de mirare atunci, că Domnul a dat o carte care conţine plinătatea Evangheliei ca parte a „aşezării din nou a lucrurilor“? Cartea lui Mormon are puterea de a aduce toţi bărbaţii şi toate femeile la Hristos. Referirile ei la ispăşirea Salvatorului sunt cele mai clare scrieri privitoare la scopul şi puterile acesteia.
Duhul Sfânt i-a şoptit sufletului meu că Joseph I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul în dumbrava sacră şi că este adevărată Cartea lui Mormon. Sunt recunoscător pentru cunoştinţa suplimentară cu privire la ispăşirea Salvatorului descrisă în Cartea lui Mormon. Unul dintre titlurile date Salvatorului este acela de „Singurul Fiu Născut al Tatălui“. De exemplu, apostolul Ioan afirmă în evanghelia sa că a văzut măreţia şi gloria Domnului pe munte şi că gloria Sa era aceea a „Singurului Născut al Tatălui“ (Ioan 1:14; vezi, de asemenea, versetul 18). În Cartea lui Mormon se folosesc, de asemenea, aceste titluri.
Spre deosebire de muritorii care moştenesc sămânţa morţii de la ambii părinţi, Isus a fost născut dintr-o mamă muritoare şi un Tată nemuritor. Sămânţa morţii primită de la Maria însemna că El putea muri, dar moştenirea de la Tatăl Său I-a dat viaţă, ceea ce însemna că moartea era un act voluntar. Astfel, Isus a spus poporului israelit: „Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine“ (Ioan 5:26).
Cu altă ocazie, El a afirmat:
„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi să o iau.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu“ (Ioan 10:17-18).
Firea infinită pe care a primit-o de la Tatăl Său I-a dat lui Isus putere de a înfăptui ispăşirea, de a suferi pentru păcatele tuturor. Profetul Alma din Cartea lui Mormon ne învaţă că Isus Hristos nu a luat asupra Sa numai păcatele noastre, ci şi durerile, încercările şi ispitele noastre. Alma explică, de asemenea, că Isus a luat asupra Sa bolile, moartea şi infirmităţile noastre (Vezi Alma 7:11-13). El a făcut aceasta, a spus Alma, pentru ca „inima Lui să fie inundată de milă, în ce priveşte trupul, ca El să ştie… cum să-i ajute pe oameni după infirmităţile lor“ (Alma 7:12).
Profetul Abinadi spune mai departe că „atunci când sufletul Lui va deveni o jertfă pentru păcat, El Îşi va vedea seminţia“ (Mosia 15:10). Abinadi identifică apoi seminţia Salvatorului cu profeţii şi cu cei care îi urmează pe ei. Mulţi ani m-am gândit la experienţa Salvatorului din grădină şi de pe cruce ca la nişte locuri în care I s-a pus pe umeri o mare povară a păcatului. Prin cuvintele lui Alma, Abinadi, Isaia şi ale altor profeţi, totuşi, punctul meu de vedere s-a schimbat. În loc de o povară impersonală păcatului, a fost un şir lung de oameni pentru că, Isus a simţit „slăbiciunile noastre“ (Evrei 4:15), „[a purtat] suferinţele noastre… durerile noastre le-a luat asupra Lui… [şi] a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre“ (Isaia 53:4-5).
Ispăşirea a fost o experienţă intimă, personală, prin care Isus a ajuns să ştie cum să ne ajute pe fiecare dintre noi.
Perla de mare preţ ne învaţă că lui Moise i-au fost arătaţi toţi locuitorii pământului iar „numărul lor era mare, chiar nenumărat, ca nisipul pe malul mării“ (Moise 1:28). Dacă Moise a văzut fiecare suflet, atunci pare rezonabil ca Cel care a creat universul să aibă puterea de a ne cunoaşte personal pe fiecare dintre noi. El ştie slăbiciunile dumneavoastră şi le ştie şi pe ale mele. El a experimentat durerile şi suferinţele dumneavoastră. Le-a experimentat pe ale mele. Depun mărturie că El ne cunoaşte. El înţelege modul în care ne confruntăm cu ispitele. El ne ştie slăbiciunile. Dar mai mult decât doar să ne cunoască, El ştie cum să ne ajute dacă venim la El cu credinţă. De aceea, o tânără hispanică a realizat dintr-o dată, că ea reprezenta mai mult decât o părticică din univers, atunci când Spiritul Sfânt i-a dat o mărturie despre restaurare. Ea a simţit dragostea lui Dumnezeu, a simţit că era fiica Sa şi a realizat că El o cunoştea. Aceasta explică, de asemenea, de ce planul salvării i-a părut cunoscut prietenului meu japonez atunci când misionarii l-au învăţat şi când Spiritul Sfânt i-a confirmat scopul său pe pământ şi potenţialul său.
Depun mărturie că Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos este un model pentru toţi. Nu locul unde se petrec evenimentele este important, ci vestea bună – doctrina şi puterea ispăşirii lui Hristos. Depun această mărturie că El trăieşte. Că este Hristosul. Depun mărturie că Evanghelia restaurată prin profetul Joseph Smith este „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor“ despre care vorbea Petru. Depun mărturie că preşedintele Gordon B. Hinckley este profetul Domnului, în zilele noastre. În numele lui Isus Hristos, amin.