2005
Omul în căutarea adevărului divin
Noiembrie 2005


Omul în căutarea adevărului divin

Urmărind tiparul Domnului în a asculta şi a lua aminte la adevărul divin, vă veţi putea clădi propria temelie spirituală şi veţi putea determina ce veţi deveni.

În cadrul publicului numeros prezent în această seară, sunt trei invitaţi – trei foşti colegi de şcoală şi prieteni dragi. Au parcurs cale lungă din Belgia, ţara mea natală, ca să fie aici pentru a sărbători 50 de ani de la terminarea liceului şi să ia parte la această conferinţă. Lor, dumneavoastră, deţinători ai preoţiei şi în special tinerilor care se pregătesc să devină misionari, vă dedic acest mesaj. Acesta se referă la omul în căutarea adevărului divin. Odată găsit, el trebuie pus în practică în această lume a confuziei religioase sporite şi a decadenţei morale. Trebuie să devină propria temelie spirituală care ne susţine în a trăi conform principiilor dreptăţii. Precum a spus Domnul: „În dreptate tu vei fi întemeiat“ (3 Nefi 22:14).

Cum poate fi găsit adevărul divin? Doar dacă o să „asculte glasul Domnului… [al] slujitorilor Lui… să dea atenţie la cuvintele profeţilor şi ale apostolilor“ (D&L 1:14). Ascultaţi şi luaţi aminte. Este relativ simplu să ascultăm. Luarea aminte şi punerea în practică a celor învăţate devine provocarea perpetuă a vieţii noastre.

Mai întâi, ascultaţi glasul Domnului. Comunicarea din partea Domnului privind adevărul divin sau cunoaşterea spirituală se află în scripturi. O numim revelaţie – literalmente însemnând: „a face cunoscut sau a dezvălui“ (Bible Dictionary, “Revelation“, pag. 762). Este dată ca să „ştiţi cum să preaslăviţi şi ce să preaslăviţi“ (D&L 93:19). Elder Neal A. Maxwell a spus „Numai cu ajutorul revelaţiei putem face munca Domnului după voia Sa, în felul Său şi la timpul la care ne-o cere“ („Revelaţia“, Prima întrunire mondială pentru pregătirea conducătorilor, ianuarie 2003, pag. 5). „Fără revelaţie, totul ar fi intuire, întuneric şi confuzie“ (Bible Dictionary, pag. 762).

În al doilea rând, ascultaţi glasul slujitorilor Lui. Revelaţia sau adevărul divin este dat prin voia Domnului slujitorilor Săi în moduri şi la intervale de timp diferite şi o găsim, de asemenea, în scripturi. „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci“ (Amos 3:7).

În al treilea rând, luaţi aminte la cuvintele profeţilor şi apostolilor. A lua aminte înseamnă a acorda atenţie deosebită. Înseamnă că trebuie să-i ascultăm pe cei care au fost chemaţi de Dumnezeu să fie martorii speciali ai lui Isus Hristos în zilele noastre. Implică recunoaşterea lor în acest rol, un răspuns la invitaţia de a primi o confirmare spirituală personală referitor la faptul că învăţăturile lor sunt adevărate în vremurile ce le trăim şi asumarea unui angajament în a le urma.

Pe scurt, Domnul le împărtăşeşte profeţilor adevărul divin conform unui tipar, ca noi să fim îndrumaţi şi binecuvântaţi în timpul încercărilor şi răului din vieţile noastre: ascultaţi şi luaţi aminte. Temelia noastră spirituală personală trebuie construită conform acestui tipar, dacă noi vrem să ne bucurăm de binecuvântările Domnului. Aşadar, nu este îndeajuns să cercetăm scripturile pentru a şti gândul Domnului. Trebuie apoi să ne manifestăm şi credinţa, să acceptăm, să acţionăm în conformitate cu voia Domnului prin respectarea poruncilor Sale, înainte de a ne bucura de binecuvântările Domnului. O confirmare spirituală personală a acestui proces, prin a cere şi a crede că o vom primi, devine apoi rugăciunea vieţii noastre.

De fapt, comunicarea sau ascultarea adevărului divin se poate rezuma la trei cuvinte: revelaţie, porunci, binecuvântări. Totuşi, va fi o provocare constantă în vieţile noastre. ca întâi să auzim, apoi să luăm aminte la glasul Domnului şi al slujitorilor Săi. De ce? „Căci omul prin firea lui este un duşman al lui Dumnezeu… şi va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt“ (Mosia 3:19). Pregătirea spirituală este o condiţie esenţială pentru primirea unui semn divin personal. Mai departe, în verset, este scris faptul că trebuie să devenim „un sfânt prin ispăşirea lui Hristos Domnul“ şi de asemenea „ca un copil ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună“ voinţei Domnului, şi anume, poruncilor Sale. Apoi, Domnul spune: „Şi când obţinem orice binecuvântare… aceasta este prin supunere faţă de acea lege pe care este bazată binecuvântarea“ (D&L 130:21).

Haideţi să înţelegem acest tipar mai bine dând un exemplu recent de ascultare si apoi luare aminte la cuvintele profeţilor şi apostolilor din zilele noastre. Prima Preşedinţie a transmis recent o invitaţie către toţi membrii Bisericii de a citi Cartea lui Mormon: Un alt Testament al lui Isus Hristos înainte de sfârşitul anului. Provocarea se încheia cu o promisiune: „Veţi fi binecuvântaţi şi mai mult cu Spiritul Domnului, o hotărâre mai fermă de a vă supune poruncilor Sale şi o mai puternică mărturie privind faptul că Fiul lui Dumnezeu trăieşte“ (Scrisoare a Primei Preşedinţii, 25 iulie 2005).

De ce avem nevoie de a dobândi o mărturie mai puternică privind faptul că Fiul lui Dumnezeu trăieşte cu adevărat, precum este scris în Cartea lui Mormon? În ziua de azi întâlnim destulă confuzie în lumea creştină privind doctrina lui Hristos, nu doar vizând natura Sa divină, ci chiar ispăşirea şi învierea, Evanghelia Sa şi în mod special poruncile conţinute în aceasta. Rezultatul este credinţa într-un Hristos creat de om, un Hristos la modă, unul tăcut şi răstignit. Convingerile religioase greşite ne conduc către un comportament religios greşit.

O temelie spirituală personală poate şi trebuie să se bazeze pe o confirmare spirituală personală din partea Duhului Sfânt referitoare la Isus Hristos cel Viu, profeţii şi scripturile ce conţin revelaţiile Domnului. Mai exact, ideea că Hristos trăieşte este asociată cu restaurarea Evangheliei Sale şi cu mesajul acesteia „că Isus Hristos este Salvatorul lumii, că Joseph Smith este revelatorul şi profetul Său din aceste ultime zile şi că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este Împărăţia Domnului întemeiată din nou pe pământ“ (Cartea lui Mormon, Introducere).

Această confirmare spirituală prin puterea Duhului Sfânt este dată prin promisiunea Domnului oricui doreşte să întrebe cu încredere, având credinţa că va primi un răspuns prin puterea Sa. Începe atunci când ascultăm vocea Domnului, pe slujitorii Săi, pe profeţii şi apostolii Săi şi continuă atunci când luăm aminte la cuvintele lor. Cunoaşterea spirituală a restaurării este o chestiune de credinţă.

Îngăduiţi-mi să vă împărtăşesc o experienţă spirituală personală în calitate de convertit, ca exemplu al acestui proces spiritual. Când au venit misionarii la noi acasă, aveam dorinţa de a asculta mesajul restaurării Evangheliei. Motivaţia mea se rezuma la curiozitate. Frecventând adunările Bisericii, am dobândit mai multe şi noi cunoaşteri spirituale. Era interesant şi îmi plăcea, dar pierdeam esenţialul: luarea aminte. Trebuia să-mi construiesc o temelie spirituală personală bazată pe existenţa Hristosului cel Viu şi confirmarea că Joseph Smith este profetul restaurării. Această confirmare a venit abia atunci când am luat aminte şi mi-am testat credinţa incipientă în Cartea lui Mormon, dovada palpabilă a revelaţiei moderne.

Totuşi, obţinerea acestei cunoaşteri nu era suficientă; trebuia să fie urmată de un angajament în a-mi transforma credinţa în certitudine privind veridicitatea Cărţii lui Mormon şi a faptului că Joseph Smith a fost profet. Credinţa mea în Isus Hristos nu fusese pusă nicicând în discuţie. Aveam încredere în Domnul şi în promisiunea Sa. Pacea în minte, pacea interioară mi-a servit drept răspuns – fără alte întrebări. Temelia spirituală a fost pusă, apoi urmată de un angajament spiritual în inima mea de a accepta legământul botezului. Apoi a venit Darul Duhului Sfânt pentru a mă îndruma şi ajuta să iau decizii drepte, ca să pot îndura până la sfârşit. De atunci am ştiut ce trebuie să fac în legătură cu viitorul meu în această viaţă muritoare.

Testaţi revelaţia divină. Ascultaţi glasul Domnului. Revelaţia există, este personală, este adevărată. Raţiunea nu înlocuieşte şi nu poate înlocui revelaţia. Citându-l pe preşedintele James E. Faust: „Nu lăsaţi ca îndoielile personale să vă separe de sursa divină a cunoaşterii („Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“, Liahona, nov. 2003, pag. 22).

Testaţi şi simţiţi efectul copleşitor al cuvântului lui Dumnezeu asupra minţilor dumneavoastră aşa cum vă este oferit de slujitorii Săi ( vezi Alma 31:5).

Testaţi, cereţi şi primiţi în credinţă, apoi luaţi aminte la cuvintele profeţilor şi ale apostolilor şi veţi „primi o coroană de viaţă veşnică“ (D&L 20:14).

Acum amintiţi-vă doar, în concluzie, că urmând tiparul Domnului referitor la a da ascultare şi a lua aminte la adevărul divin, veţi putea să vă construiţi propria temelie spirituală şi veţi fi ajutat să alegeţi ce veţi deveni în această viaţă, cât şi în cea de după moarte.

În numele lui Isus Hristos, amin.