Casetă video: Instrumente în mâinile lui Dumnezeu
O casetă video prezentată în timpul adunării generale a Societăţii de Alinare l-a înfăţişat pe preşedintele Gordon B. Hinckley istorisind povestea Societăţii de Alinare. În timpul prezentării, Joseph Smith, Emma Smith, Lucy Mack Smith şi primele surori din Societatea de Alinare au fost arătaţi în magazinul de cărămidă roşie.
Preşedintele Hinckley: Creşterea Societăţii de Alinare de la 18 membre, când a fost organizată la 17 martie 1842 în oraşul de frontieră Nauvoo, la mai mult de cinci milioane după 160 de ani, cu membre în comunităţi mari şi mici în întreaga lume, este o epopee extraordinară şi remarcabilă.
Elementele care au condus la creşterea Societăţii de Alinare sunt anterioare organizării acesteia. Acele elemente includ instinctele naturale ale femeilor de a întinde mâna pentru a ajuta la promovarea bunului comun, de a ajuta pe cei în suferinţă şi de a-şi cultiva spiritul şi talentele. Şi cu acea ocazie, Joseph Smith le-a organizat într-o societate.
Joseph Smith: Această „Societate de femei îi poate inspira pe fraţi la lucruri bune îngrijindu-se de nevoile celor săraci – căutând ocazii de a face acte de caritate şi administrând potrivit nevoilor lor – pentru a ajuta prin corectarea obiceiurilor şi întărirea virtuţilor comunităţii“.1
Preşedintele Hickley: De la începutul modest, Societatea de Alinare a crescut la ceea ce consider a fi cea mai mare şi eficientă organizaţie de acest fel din întreaga lume.
La prima adunare, când Emma H. Smith a fost aleasă preşedintă, ea a spus că „fiecare membră trebuie să dorească cu înflăcărare să facă bine“.2 Acesta a fost spiritul atunci, şi acesta este spiritul acum. Trebuie să continue să fie principiul călăuzitor de-a lungul tuturor generaţiilor care vor veni – ca „fiecare membră să dorească cu înflăcărare să facă bine“.
Emma Smith: „Urmează să facem ceva extraordinar. Ne aşteptăm la ocazii extraordinare şi la cereri urgente“.3
Joseph Smith: „Această Societate trebuie să primească instruire potrivit ordinii stabilite de Dumnezeu – prin intermediul acelora numiţi să conducă“.4
„Este natural pentru femei să aibă sentimente de caritate – voi sunteţi acum plasate într-o situaţie în care puteţi acţiona potrivit acelor sentimente pe care Dumnezeu le-a plantat în sufletele dumneavoastră. Ce măreţ şi ce glorios, dacă trăiţi conform acestor principii! Dacă trăiţi conform privilegiului dumneavoastră, îngerii nu se vor reţine să fie prietenii dumneavoastră… Nici luptă, nici ceartă, nici contrazicere, ci blândeţe, dragoste, puritate, acestea sunt lucrurile care trebuie să ne înalţe…
Şi binecuvântările cerului se vor revărsa…
Când mergeţi acasă, niciodată să nu vorbiţi nepoliticos, ci cu bunătate, caritate şi dragoste, fiţi motivarea lucrărilor dumneavoastră de acum înainte…
Pe măsură ce creşteţi în neprihănire şi în virtute, pe măsură ce creşteţi în bunătate, sporiţi dragostea şi compasiunea dumneavoastră faţă de alţii – trebuie să fiţi îndelung răbdătoare şi indulgente cu greşelile şi erorile oamenilor. Cât de preţioase sunt sufletele oamenilor! …
Şi acum întorc cheia spre voi, în numele lui Dumnezeu şi această societate se va bucura, iar cunoaşterea şi inteligenţa se vor revărsa începând de acum – acesta este începutul unor zile mai bune pentru această societate“.5
Preşedintele Hinckley: Această declaraţie profetică a fost documentul care a legalizat timp de un secol şi jumătate Societatea de Alinare a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.
Lucy Mack Smith, mama profetului, vorbind surorilor în Nauvoo, a spus:
Lucy Mack Smith: „Trebuie sã ne preţuim una pe alta, să veghem una asupra celeilalte, să ne alinăm una pe alta şi să dobândim instruire pentru a putea fi împreună în cer“.6
Preşedintele Hinckley: Istoria organizaţiei a demonstrat că nu a fost necesar ca femeile din Biserică să aştepte să fie împreună în cer pentru a gusta din fructul dulce al activităţilor de genul celor pe care ea le-a descris.
Pe pământ, ele au primit multe binecuvântări din cer atunci când, în viaţă, s-au preţuit una pe alta, s-au alinat una pe alta şi s-au instruit una pe alta. Cine poate evalua efectele miraculoase asupra vieţilor a milioane de femei a căror cunoaştere a crescut, a căror perspicacitate s-a extins, a căror vieţi s-au destins şi a căror înţelegere asupra lucrurilor lui Dumnezeu s-a îmbogăţit prin intermediul lecţiilor nenumărate predate efectiv şi învăţate la adunările Societăţii de Alinare?
Cine poate măsura bucuria care a venit in vieţile acestor femei când s-au unit, când s-au integrat din punct de vedere social în atmosfera episcopiei şi a ramurii, când şi-au îmbogăţit vieţile una alteia prin prietenii frumoase şi preţioase? Cine îşi poate imagina, cine poate înţelege actele de caritate nemăsurate care au fost întreprinse, mâncarea care a fost pusă pe mesele goale, credinţa care a fost întreţinută în orele disperate de boală, rănile care au fost îngrijite, durerile care au fost ameliorate de mâini iubitoare şi cuvinte calme şi de natură să liniştească, alinarea care a fost acordată în situaţii de decese şi în timpul singurătăţii care urmează?
Vorbind despre Societatea de Alinare, preşedintele Joseph F. Smith a spus odată: „Această organizaţie este în mod divin înfiinţată, divin autorizată, divin instituită, divin rânduită de Dumnezeu pentru a sluji în vederea salvării sufletelor femeilor şi ale bărbaţilor. De aceea, nu există altă organizaţie care să se poată compara cu ea… care să poată vreodată să aibă aceeaşi poziţie şi platformă pe care o are Societatea de Alinare…
Faceţi ca Societatea de Alinare să fie prima, să fie în frunte, să fie cea mai distinsă şi mai profundă dintre toate organizaţiile care există în lume. Sunteţi chemate prin glasul profetului lui Dumnezeu să faceţi aceasta, să fiţi superioare, să fiţi cele mai vestite şi cele mai bune, cele mai pure şi cele mai devotate dreptăţii“.7
Dumnezeu să binecuvânteze Societatea de Alinare a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Spiritul dragostei, care le-a motivat pe membrele ei de mai mult de un secol şi jumătate, să continue să crească şi să fie simţit în întreaga lume. Lucrările de caritate să influenţeze vieţile unui număr nemăsurat de oameni oriunde sunt. Iar lumina şi înţelegerea, învăţătura şi cunoaşterea şi adevărul etern să întărească vieţile generaţiilor de femei care vor veni, în toate naţiunile de pe pământ, datorită acestei organizaţii unice, înfiinţată în mod divin. Fiecare dintre femei să recunoască marea responsabilitate şi binecuvântările care rezultă din faptul că sunt „instrumente în mâinile lui Dumnezeu ca să înfăptuim această mare lucrare“ (Alma 26:3).