Iertare
Într-un fel, iertarea cu dragoste şi cu toleranţă realizează miracole care nu pot fi înfăptuite în nici un alt fel.
Dragi fraţi şi surori, Îi mulţumesc Tatălui meu din Cer că mi-a prelungit viaţa pentru a lua parte la aceste timpuri de încercare. Îi mulţumesc pentru oportunitatea de a sluji. Nimic nu-mi doresc mai mult decât să fac tot ceea ce pot pentru a avansa lucrarea Domnului, pentru a sluji oamenilor Săi credincioşi şi pentru a trăi în pace cu vecinii mei.
Nu de mult, am călătorit în jurul lumii, peste 40.000 de kilometri, vizitând Alaska, Rusia, Coreea, Taiwan, Hong Kong, India, Kenya şi Nigeria unde, în acest ultim loc, am dedicat un templu nou. După aceea, am dedicat templul din Newport Beach, California. Tocmai am fost în Samoa pentru o altă dedicare de templu, încă 16.000 de kilometri. Nu-mi place să călătoresc, însă este dorinţa mea să merg printre oamenii noştri pentru a-mi exprima aprecierea, pentru a-i încuraja şi pentru a depune mărturie despre divinitatea lucrării Domnului.
Deseori mă gândesc la un poem pe care l-am citit cu mult timp în urmă. Acesta sună în felul următor:
Într-o casă de la marginea drumului, lasă-mă să trăiesc,
Drum pe care oamenii aleargă, în competiţia lor se străduiesc,
Oameni cari sunt buni şi oameni care sunt răi,
La fel de buni ca mine şi la fel de răi.
Nu aş sta pe locul celui batjocoritor
Şi nici faţă de oameni nu voi fi neîncrezător,
Într-o casă la marginea drumului, lasă-mă să trăiesc
Şi să fiu prieten omului o să mă străduiesc.
(Sam Walter Foss, „The House by the Side of the Road“, în James Dalton Morrison, ediţia Masterpieces of Religious Verse [1948], pag. 422).
Aşa simt.
Vârsta îl afectează cumva pe bărbat. Pare să-l facă mult mai conştient de nevoia de compasiune, de bunătate şi de răbdare. El îşi doreşte şi se roagă pentru ca oamenii să poată trăi împreună în pace fără războaie şi dispute, fără certuri şi conflicte. Acesta devine din ce în ce mai conştient de importanţa măreţei ispăşiri a Mântuitorului, de profunzimea sacrificiului Său şi de recunoştinţa faţă de Fiul lui Dumnezeu care Şi-a dat viaţa pentru ca noi să putem trăi.
Doresc să vorbesc astăzi despre iertare. Cred că poate să fie cea mai mare virtute de pe pământ şi în mod sigur cea mai necesară. Există atât de multă cruzime şi abuz, intoleranţă şi ură. Este atât de multă nevoie de pocăinţă şi de iertare. Este marele principiu accentuat în toate scripturile, atât în cele străvechi, cât şi în cele moderne.
În toată scriptura noastră sacră, nu există nici o povestire mai frumoasă despre iertare ca cea a fiului risipitor, găsită în capitolul cincisprezece din Luca. Toată lumea ar trebui s-o citească şi să reflecteze din când în când asupra ei.
„După ce [risipitorul] a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.
Şi-a venit în fire, şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: ‚Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.’’
Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem Fiul tău’“ (Luca 15:14-21).
Şi tatăl a făcut ca un mare ospăţ să fie ţinut, iar când celălalt fiu al său s-a plâns, el i-a spus: „Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit“ (v. 32).
Când s-a săvârşit o faptă în afara legii şi apoi vine pocăinţa urmată de iertare, atunci în mod precis cel care a săvârşit-o şi care era pierdut este găsit, iar cel care era mort este adus la viaţă.
Cât de minunate sunt binecuvântările milei şi ale iertării.
Planul Marshall, care a urmat celui de-al doilea război mondial, a ajutat cu darul său de milioane de dolari, la punerea Europei pe picioare.
În Japonia, după acelaşi război, am văzut mori mari de oţel, banii pentru acestea mi s-a spus că au venit din America, fostul duşman al Japoniei. Cât de mult mai bogată este această lume datorită iertării unei naţiuni generoase faţă de foştii săi duşmani.
În cuvântarea de pe munte, Domnul ne-a învăţat:
„Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte’.
Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău’.
Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc“ (Matei 5:38-44).
Acestea sunt cuvinte foarte puternice.
Credeţi că dumneavoastră puteţi să respectaţi acea poruncă? Acelea sunt cuvintele Domnului Însuşi şi eu cred că i se aplică fiecăruia dintre noi.
Cărturarii şi fariseii au adus înaintea lui Isus o femeie prinsă în preacurvie pentru a-L putea învinui. „Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul [Său] pe pământ, [ca şi cum nu i-ar fi auzit].
Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis:‚Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea‘.
Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ.
Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: ‚Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?‘.
‚Nimeni, Doamne‘, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: ‚Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti‘“ (Ioan 8:6-11).
Salvatorul ne-a învăţat să lăsăm nouăzeci şi nouă de oi pentru a o găsi pe cea pierdută, pentru ca iertarea şi recompensa să poată veni.
Isaia a declarat: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura se vor face ca lâna“ (Isaia 1:16-18).
Încununarea dragostei Salvatorului a fost exprimată când, în durerea morţii Sale, El a strigat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ (Luca 23:34).
În zilele noastre, Domnul a spus într-o revelaţie:
„De aceea, Eu vă spun vouă că trebuie să iertaţi unul altuia; pentru că acela care nu iartă fratelui său greşelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru că rămâne în el păcatul mai mare.
Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertaţi pe toţi oamenii“ (D&L 64:9-10).
Domnul a făcut o promisiune minunată. El a spus: „Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele“ (D&L 58:42).
Sunt atât de mulţi în zilele noastre care nu sunt dornici să ierte şi să uite. Sunt copii şi soţii care plâng deoarece taţi şi soţi continuă să aducă în discuţie mici slăbiciuni care nu au nici un fel de importanţă. Există, de asemenea, atât de multe femei care exagerează severitatea fiecărui cuvânt sau a fiecărei fapte.
Cu puţin timp în urmă, am decupat un articol din Deseret Morning News, scris de către Jay Evensen. Având permisiunea sa, citez o parte din acesta. El a scris:
„Ce sentimente aţi avea faţă de un adolescent care s-a decis să arunce un curcan congelat de zece kilograme dintr-o maşină care merge în viteză direct în parbrizul maşinii pe care o conduceţi? Cum v-aţi simţi după ce aţi îndurat şase ore de operaţie în care s-au folosit plăci de metal şi alte instrumente pentru a vă reface faţa şi după ce aţi înţeles că veţi avea parte de ani de terapie înainte ca totul să reintre în normalitate – şi că ar trebui să vă simţiţi norocoşi pentru că nu aţi murit sau că nu aţi suferit leziuni permanente ale creierului?
Cum v-aţi simţi să ştiţi în primul rând că agresorul dumneavoastră şi amicii săi au avut curcanul pentru că au furat o carte de credit şi au mers să cumpere cu nemiluita, doar pentru a se distra? …
Acesta este tipul de infracţiune odioasă pentru care politicienii aleşi au promis că vor da sancţiuni mai aspre. Este genul de lucru care-i îndeamnă pe legislatori să concureze unul cu altul în efortul de a fi primii care introduc o amendă ce ar adăuga penalizări mai mari pentru folosirea unei păsări congelate în comiterea unei infracţiuni.
New York Times l-a citat pe avocatul districtului care spunea că acesta este genul de infracţiune pentru care victimele cred că nici o pedeapsă nu este suficient de aspră. ‘Nici măcar moartea nu-i satisface’, spunea el.
Lucru care face ca ceea ce s-a întâmplat cu adevărat să fie atât de neobişnuit. Victima, Victoria Ruvolo, o fostă directoare a unei companii pentru recuperări de împrumuturi în vârstă de 44 de ani, a fost mult mai interesată în a salva viaţa agresorului ei în vârstă de 19 ani, Ryan Cushing, decât să pretindă orice fel de răzbunare. Ea i-a deranjat pe avocaţi pentru a cere informaţii despre el, despre viaţa sa, despre cum a fost crescut, etc. Apoi, a insistat să-i propună o înţelegere. Cushing putea să stea şase luni într-o închisoare locală şi să fie eliberat condiţionat timp de 5 ani în cazul în care pleda vinovat pentru o învinuire cu un grad mai mic de severitate.
Dacă ar fi fost condamnat pentru o infracţiune foarte gravă – pedeapsa ar fi fost ca şi pentru crimă – el ar fi putut să stea 25 de ani în închisoare, iar după aceea să fie aruncat înapoi în societate, ca un om de vârstă medie fără nici o abilitate sau vreun plan de viitor.
Însă aceasta este numai jumătate din povestire. Restul acesteia, ce s-a întâmplat în ziua când totul a fost adus în faţa tribunalului, este cea mai extraordinară parte.
Conform unei relatări din New York Post, Cushing şi-a făcut loc cu grijă spre locul unde stătea Ruvolo în sala de judecată, şi în lacrimi a şoptit o scuză. ‘Îmi pare foarte rău pentru ceea ce v-am făcut’.
Atunci, Ruvolo s-a ridicat, iar victima şi agresorul ei s-au îmbrăţişat plângând. Ea la mângâiat pe cap şi l-a bătut uşor pe spate în timp ce el plângea, iar martorii, inclusiv un reporter de la Times, au auzit-o spunând: ‘Este în regulă. Vreau doar ca tu să faci din viaţa ta tot ceea ce este mai bun’. Conform declaraţiilor, avocaţii duri şi chiar reporterii abia au putut să-şi reţină lacrimile“ („Forgiveness Has Power to Change Future“,Deseret Morning News, 21 august, 2005, pag. AA3).
Ce povestire minunată este aceasta, mai minunată pentru că s-a întâmplat cu adevărat şi pentru că s-a întâmplat în vechiul New York dur. Cine poate simţi altceva decât admiraţie pentru această femeie care l-a iertat pe tânărul care ar fi putut să-i ia viaţa?
Ştiu că subiectul despre care vorbesc este delicat şi impresionant. Sunt infractori nemiloşi care poate trebuie să fie închişi. Sunt infracţiuni de nedescris, cum ar fi omorul cu premeditare sau violul, care justifică pedepsele dure. Însă sunt unii care ar fi putut fi salvaţi de la ani lungi de agonie în închisoare datorită unui gest negândit, prostesc. Într-un fel, iertarea cu dragoste şi cu toleranţă realizează miracole care nu pot fi înfăptuite în nici un alt fel.
Marea ispăşire a fost actul suprem al iertării. Măreţia acelei ispăşiri este peste capacitatea noastră de a o înţelege complet. Eu ştiu doar că s-a întâmplat şi că a fost pentru mine şi pentru dumneavoastră. Suferinţa a fost atât de mare, agonia atât de intensă, încât nici unul dintre noi nu poate să înţeleagă când S-a oferit Salvatorul pe El Însuşi ca un preţ de răscumpărare pentru păcatele întregii omeniri.
Prin El obţinem iertare. Prin El vine acea promisiune că toată omenirea va beneficia de binecuvântările salvării şi de învierea din morţi. Prin El şi prin marele Său sacrificiu suprem ni s-a oferit şansa exaltării şi a vieţii veşnice prin supunere.
Fie ca Dumnezeu să ne ajute să fim puţin mai buni, să arătăm mai multă stăpânire de sine, să fim mai iertători, mai dornici să mergem a doua milă, să le arătăm compasiune celor care au păcătuit, dar care au arătat roadele pocăinţei, să lăsăm de-o parte vechile resentimente şi să nu le mai alimentăm deloc. Mă rog pentru aceasta cu umilinţă, în numele sacru al Mântuitorului chiar Domnul Isus Hristos, amin.