Instrumente în mâinile lui Dumnezeu

Preşedintele James E. Faust

al doilea consilier în Prima Preşedinţie

Influenţa dumneavoastră în bine este incalculabilă şi indescriptibilă.

Preşedintele Hinckley m-a autorizat ca din partea Primei Preşedinţii să exprim aprecierea noastră tuturor acelora care au ajutat în orice mod la salvarea vieţilor şi a proprietăţilor după recentul dezastru care a avut loc şi care continuă în unele părţi ale ţării noastre.

Dragele mele surori, sunt plin de umilinţă pentru marea responsabilitate şi onoare de a mă adresa vouă, fiice ale lui Dumnezeu, din multe ţări. Am fost edificaţi şi înălţaţi de scurta prezentare video a preşedintelui Gordon B. Hinckley. Suntem recunoscători că preşedintele Hinckley şi preşedintele Monson sunt aici cu noi în această seară. Suntem fortificaţi de sprijinul şi influenţa lor. Sora Parkin, sora Hughes şi sora Pingree ne-au inspirat. Corul ne-a atins inimile. Uitându-mă la feţele dumneavoastră pot să-mi dau seama de bunătatea dumneavoastră. Aduc laude fiecărei dintre dumneavoastră pentru munca zilnică în slujba dreptăţii. Chiar dacă munca dumneavoastră este cunoscută doar de câţiva, ea este consemnată în cartea vieţii Mielului,¹ care într-o zi va fi deschisă pentru a da mărturie de slujirea dumneavoastră devotată, de dragostea şi de faptele dumneavoastră ca „instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru înfăptuirea acestei lucrări măreţe“.²

Elder Neal A. Maxwell a spus: „Cunoaştem foarte puţin… despre motivele separării îndatoririlor dintre femei şi bărbaţi, ca şi dintre calitatea de a fi mamă şi cea de a fi preot. Ele au fost determinate de divinitate în alt timp şi alt loc. Noi suntem obişnuiţi să ne concentrăm atenţia asupra bărbaţilor lui Dumnezeu pentru că ei deţin preoţia şi rolul de conducători. Dar paralel cu această autoritate este un curent de influenţă în dreptate care este reflectat de femeile remarcabile ale lui Dumnezeu care au existat în toate epocile şi dispensaţiile, inclusiv de cele din dispensaţia noastră. Măreţia nu se măsoară în lungimea articolelor din ziare sau din scripturi. De aceea, povestea femeilor lui Dumnezeu este, deocamdată, o dramă nespusă în cadrul altei drame.³

Unele dintre dumneavoastră, surori, poate nu sunteţi mulţumite pentru că nu puteţi face tot ceea ce aţi dori să faceţi. Rolurile de mamă şi părinte sunt foarte acaparatoare. Dumneavoastră aveţi şi chemări în Biserică pe care le îndepliniţi cu multă competenţă şi conştiinciozitate. În plus, multe dintre dumneavoastră, în afară de toate acestea, trebuie să muncească şi să aibă grijă de familie. Simpatia mea se îndreaptă spre surorile văduve şi cele care sunt singure şi cărora le revine responsabilitatea de a fi părinte. În general, voi, surori nobile, faceţi o muncă mult mai bună ţinându-i pe toţi împreună şi făcând posibil ca acest lucru să funcţioneze. Permiteţi-mi să vă sugerez, să vă ocupaţi, pe rând, de câte un lucru într-o zi. Faceţi tot ce puteţi. Priviţi totul prin lentilele veşniciei. Dacă veţi face acest lucru, viaţa va căpăta o altă perspectivă.

Cred că voi, toate surorile, doriţi să fiţi fericite şi să găsiţi pacea promisă de Salvator. Presupun că multe dintre dumneavoastră încearcă din greu să facă faţă tuturor responsabilităţilor dumneavoastră. Nu doresc să jignesc pe nimeni. Nu-mi face plăcere să menţionez acest lucru, dar simt că trebuie să fie spus. Câteodată, întreţinem sentimente neplăcute în legătură cu răni trecute, prea mult timp. Cheltuim prea multă energie cu lucruri care s-au întâmplat de mult şi nu mai pot fi schimbate. Ne luptăm să închidem uşa şi să lăsăm să treacă rana. Dacă, după un timp, putem ierta pe cel care ne-a rănit, vom fi pregătiţi să „ciocănim la izvorul dătător de viaţă al alinării“ prin ispăşirea Sa şi atunci dulcea pace a iertării va fi a noastră.⁴ Unele răni sunt atât de dureroase şi de adânci încât vindecarea vine doar cu ajutorul unei puteri mai mari, ca şi speranţa pentru o justiţie perfectă şi o restituire în viaţa viitoare. Surori, puteţi ciocăni la uşa acestei puteri mai mari şi puteţi primi mult preţuita alinare şi dulcea pace.

Mă tem, că voi, surori, nu vă daţi seama câtuşi de puţin de măsura influenţei dumneavoastră în bine în familia dumneavoastră, în Biserică şi în societate. Influenţa dumneavoastră în bine este incalculabilă şi indescriptibilă. Preşedintele Brigham Young a spus: „Surorile din Societatea de Alinare a Femeilor au făcut mult bine. Puteţi să spuneţi cât bine sunt capabile să facă mamele şi fiicele din Israel? Nu, este imposibil. Şi binele pe care ele îl vor face le va conduce în viaţa veşnică“.⁵ Cred cu adevărat că sunteţi instrumente în mâinile lui Dumnezeu prin multiple roluri, dar în mod special prin rolul de mamă.

În lucrarea zidirii împărăţiei, bărbaţii şi femeile sunt la fel de importanţi. Dumnezeu încredinţează femeilor sarcina de a naşte şi de a îngriji pe copiii Săi. Nici o altă lucrare nu este mai importantă. Maternitatea este un rol foarte important pentru femei. Binecuvântări sfinte şi o influenţă bună s-au revărsat în propria mea viaţă şi în vieţile celor din familia mea prin soţia mea preaiubită, prin mama ei, prin propria mea mamă, prin bunicile mele, prin scumpele mele fiice şi nepoate. Relaţia preţioasă cu fiecare femeie din viaţa mea este mai presus de a putea fi exprimată. Acest lucru este foarte adevărat în privinţa tovarăşei mele de viaţă veşnică, Ruth.

Dorim ca voi, surori singure, să ştiţi de dragostea noastră mare pentru voi. Puteţi fi instrumente puternice în mâinile lui Dumnezeu pentru a propăşi această lucrare măreaţă. Sunteţi preţuite şi necesare. Alte femei, deşi sunt măritate, nu pot fi mame. Pentru acelea din oricare aceste situaţii, vă rog să fiţi sigure că Domnul vă iubeşte şi nu v-a uitat. Puteţi face ceva pentru o altă persoană, ceva ce nici o altă persoană născută vreodată nu o poate face. Puteţi fi capabile să faceţi ceva pentru copilul altei femei care s-ar putea să nu fie în stare să facă acel lucru singură. Sunt convins că vor veni unele binecuvântări compensatorii în această viaţă şi în cea viitoare pentru surorile în astfel de situaţii. Aceste binecuvântări şi o pace dulce vor fi cu voi dacă Îl puteţi iubi pe Dumnezeu, „cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi“.⁶ Şi mai puteţi avea succese mari în orice faceţi ca instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru înfăptuirea acestei lucrări măreţe.

Femeile au o influenţă foarte mare pentru ce se întâmplă bun sau rău în lume. Într-o oarecare măsură, soţiile şi mamele controlează fluxul binecuvântărilor care vine în căminele lor. În funcţie de susţinerea chemărilor preoţiei soţului vostru şi a curajului fiilor voştri în activităţile preoţiei lor, căminul dumneavoastră va fi foarte binecuvântat. De asemenea, trebuie să insistaţi pe lângă copiii voştri să-i ajute pe cei care sunt nevoiaşi. Căminul nostru a fost binecuvântat datorită implicării soţiei mele în Societatea de Alinare pe parcursul întregii noastre vieţi de persoane căsătorite. Ea a fost preşedinta Societăţii de Alinare la nivel de episcopie şi de ţăruş o bună bucată de vreme. Ca rezultat al îndeplinirii sarcinilor ei şi a frecventării adunărilor ei, căminul nostru a fost binecuvântat cu un spirit gingaş de slujire pe care îl aducea acasă cu ea.

După cum am auzit astă-seară, dumneavoastră sunteţi membre ale celei mai măreţe societăţi de femei din lume. Şi aşa cum preşedintele Hinckley ne-a spus în prezentarea video, profetul Joseph Smith a declarat: „Această societate există pentru a vă îndruma conform rânduielii stabilite de Dumnezeu – prin intermediul celor pe care i-a numit să conducă – şi acum vă predau cheile ca să puteţi îndeplini această responsabilitate în numele lui Dumnezeu şi această societate va aduce bucurie, şi cunoaşterea şi inteligenţa vor curge de acum înainte – acesta este doar începutul unor zile bune ale acestei societăţi“.⁷ Mai multe ocazii fericite s-au ivit femeilor de când profetul Joseph Smith a folosit cheile în beneficiul lor, mai multe decât au fost de la începutul omenirii pe pământ.⁸

De la început, femeile din Biserică au fost instrumente în mâinile lui Dumnezeu. Când templul a fost ridicat la Kirtland, femeile i-au susţinut pe lucrători, după cum ne-a spus preşedintele Heber C. Kimball:

„Femeile noastre au fost angajate în toarcere şi împletit pentru a îmbrăca pe cei care lucrau la construcţie şi doar Domnul ştie scenele de sărăcie, dureri şi necazuri prin care am trecut pentru a realiza acest lucru. Soţia mea a trudit din greu toată vara aducându-şi aportul pentru înfăptuirea lui. Ea a avut sute de livre de lână, pe care, cu ajutorul unei fete, le-a tors pentru a face îmbrăcăminte pentru cei angajaţi în construirea templului şi deşi ea a avut privilegiul de a păstra jumătate din cantitatea de lână pentru sine ca recompensă pentru munca ei, ea nu şi-a păstrat nici măcar cât îi era necesar să-şi facă o pereche de ciorapi; ci a dat totul pentru cei care lucrau la casa Domnului. Ea a tors şi a ţesut şi a pregătit stofa; şi a croit şi a făcut veşminte şi le-a dat acelor bărbaţi care lucrau la templu; aproape toate surorile din Kirtland au lucrat la împletit, cusut, tors, etc. cu scopul de a înainta lucrarea Domnului“.⁹

Polly Angell, soţia arhitectului Bisericii a spus că profetul le-a zis: „Ei bine, surori, mereu sunteţi acolo unde este nevoie. Surorile sunt întotdeauna primele la toate lucrările de binefacere. Maria a fost prima [la mormânt să vadă pe Domnul înviat]; şi acum, surorile sunt primele la lucrul din preajma templului“.¹⁰

Dumneavoastră, surori, aveţi calităţile sensibilităţii şi dragostei pentru lucrurile frumoase şi înălţătoare. Aceste daruri le folosiţi pentru a face vieţile noastre mai plăcute. Deseori, când dumneavoastră, surorile, pregătiţi şi prezentaţi o lecţie, puneţi o faţă de masă frumoasă şi flori pe masă – ceea ce este o minunată expresie a naturii dumneavoastră grijulii şi conştiincioase. În contrast, când fraţii prezintă o lecţie, ei nu-şi decorează masa nici măcar cu o amărâtă de păpădie! Câteodată, totuşi, sunteţi prea dure cu dumneavoastră. Credeţi că dacă ceea ce oferiţi nu este perfect, nu este de acceptat. Vă spun că, oricum, dacă v-aţi dat osteneala, aşa cum faceţi de obicei, ofranda dumneavoastră umilă, oricare ar fi ea, va fi acceptată şi plăcută Domnului.

În aceste zile, învăţătoarele vizitatoare fac mult bine. Acum doisprezece ani, Suzi a fost chemată să fie învăţătoarea vizitatoare a Dorei. Văduvă fără copii, Dora avea o personalitate dificilă şi era aproape o persoană pustnică. Când Suzi a început s-o viziteze pe Dora, ea a fost întâmpinată pe treptele de la intrare şi niciodată nu a fost invitată înăuntru. Câteva luni mai târziu, Suzi i-a dus Dorei o trataţie, dar Dora a spus că nu o putea accepta. Când Suzi a întrebat-o de ce, ea a răspuns: „Pentru că vei vrea ceva în schimb“. Suzi a asigurat-o: „Tot ce vreau este prietenia ta“. După aceea, vizitele au fost mai plăcute. Treptat, Suzi a găsit modalităţi de a face unele lucruri pentru Dora şi de a o asculta când era necesar. Ea obişnuia să-i spună despre oamenii minunaţi din episcopie, despre lecţii şi conferinţe, astfel, a făcut-o să se simtă ca făcând parte din episcopie. Pe măsură ce sănătatea Dorei începea să se deterioreze, vizitele lui Suzi erau zilnice şi ele au devenit prietene apropiate. Când Dora a murit, Suzi a putut să laude pe femeia denumită „de neabordat“ ca pe o „femeie remarcabilă“ şi o „prietenă iubită“ ¹¹.Ea a cunoscut-o mai bine ca altele datorită slujirii ei ca învăţătoare vizitatoare.

Societatea de Alinare este o adunare a surorilor şi un loc unde femeile sunt instruite cum să-şi clădească credinţa şi să realizeze lucruri bune. Aşa cum deseori preşedintele Hinckley a spus, cu toţii avem nevoie de prieteni. Prietenia ne aduce căldură şi dragoste. Nu este rezervată celor tineri sau celor bătrâni, bogaţilor sau săracilor, celor puţin cunoscuţi sau figurilor publice. Indiferent de situaţiile noastre, cu toţii avem nevoie de cineva care să ne asculte cu înţelegere, care să ne bată pe spate când avem nevoie de încurajare şi să ne insufle dorinţa de a face bine şi de a deveni mai buni. Societatea de Alinare este menită să fie un astfel de cerc al prieteniei, plin de inimi înţelegătoare din care izvorăşte dragostea şi desăvârşirea, pentru că, mai presus de toate, aceasta este o asociaţie a surorilor.

Această adunare a Societăţii Generale de Alinare este transmisă în mai multe ţări pe tot globul. Este bine să ne gândim la surorile care se adună în diferite locuri pentru a împărtăşi aceleaşi mesaje pe care le ascultăm şi noi, şi împreună să fim prieteni. O soră din Etiopia a luat parte la o adunare din Fredericksburg, Virginia, şi a remarcat: „Ne-am aşezat ca prietene, mame şi fiice, dar ne-am ridicat ca surori“.¹²

O soră misionară care a slujit în Thailanda a scris despre cum a stat cu surorile în Bangkok la transmisiunea conferinţei de anul trecut. Ea a spus: „Am simţit o mare putere din partea micului grup de femei thailandeze care îşi dădeau osteneala să urmeze cât mai bine sfaturile femeilor din Salt Lake pe care nu le cunoscuseră niciodată.“¹³ Cât este de remarcabil să simţim legătura dintre surori care se întinde peste oceane şi râuri în multe ţări atunci când ne strângem împreună în această adunare! Cu adevărat, cheia a fost folosită de profetul Joseph Smith când s-a întâlnit cu micul grup de femei din Nauvoo pentru a organiza Societatea de Alinare în 1842!

Acum, în încheiere, aş dori să spun câteva cuvinte surorilor mai tinere. Aveţi un loc important în această măreaţă adunare a surorilor. Cele mai multe dintre voi aţi fost înzestrate cu o mărturie a Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Cu această mărturie şi cu puterea, influenţa şi inteligenţa tinereţii, puteţi primi binecuvântările care vin pentru a îndeplini responsabilitatea de a fi „instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru înfăptuirea acestei lucrări măreţe.“

De curând, o tânără soră şi-a împărtăşit sentimentele despre Societatea de Alinare. Ea a spus că a crescut într-o episcopie unde surorile s-au interesat de ea, chiar atunci când ea era la organizaţia Tinerelor Fete, astfel încât atunci când a venit timpul să meargă la Societatea de Alinare, ea a fost emoţionată şi la fel au fost şi ele. Ea a observat „marea varietate de personalităţi, interese, cunoştinţe şi vârste în acea Societate de Alinare“ şi a făcut remarca: „Ştiu acum…că am un grup de prietene care se întind pe zeci de ani, de la adolescente la străbunice şi între ele toate vârstele“.¹⁴

Un viitor măreţ se află în faţa voastră, tinere surori. Poate nu va fi exact cum aţi plănuit, dar poate fi minunat de mulţumitor şi poate duce la realizarea de lucruri bune. Pentru voi, tinere fete, a fi în compania surorilor mature, experimentate şi virtuoase este atât o oportunitate, cât şi o binecuvântare.

Soţia adorată a preşedintelui Hinckley, Marjorie Pay Hinckley, s-a exprimat bine când a spus: „Noi suntem împreună, cu toţii în această lucrare. Avem nevoie una de alta, o, cât de mult avem nevoie una de alta. Acelea dintre noi care sunt bătrâne au nevoie de voi care sunteţi tinere. Şi, sper, că şi voi care sunteţi tinere aveţi nevoie de unele dintre noi care sunt bătrâne. Este un fapt sociologic dovedit că femeile au nevoie de femei. Avem nevoie reciproc de prietenii strânse, satisfăcătoare şi loiale. Aceste prietenii reprezintă un izvor necesar de susţinere. Trebuie să ne reînnoim credinţa în fiecare zi. Trebuie să ne unim forţele şi să ajutăm la zidirea împărăţiei, astfel încât aceasta să se dezvolte şi să umple întreg pământul.“¹⁵

Dragi surori, iubitele noastre lucrătoare din împărăţie, ale căror nume sunt înregistrate în cartea vieţii Mielului,¹⁶ vă doresc să puteţi continua să progresaţi. Mergeţi înainte cu credinţă şi umilinţă. Nu lăsaţi ca Satana sau orice altă putere rea ademenitoare să vă influenţeze. Nu daţi ocazii adversarului,¹⁷ nici să nu-i permiteţi să vă micşoreze sensibilitatea unică, dată de Dumnezeu faţă de Spiritul Domnului. Fie ca Spiritul să vă inspire mereu spre sentimente sfinte în orice gând şi activitate atunci când vă apropiaţi de altele cu dragoste şi milă; mă rog în numele lui Isus Hristos, amin.