Lumina din ochii lor

Preşedintele James E. Faust

al doilea consilier în Prima Preşedinţie

O lumină sfântă ne apare în ochi şi pe chip, în momentul în care avem o legătură personală cu Tatăl nostru Ceresc iubitor şi cu Fiul Său.

Dragi fraţi şi surori, prieteni din întreaga lume, cu umilinţă vă cer înţelegerea şi ajutorul Spiritului Tatălui nostru, pe măsură ce vă vorbesc în această dimineaţă.

Am apreciat în mod deosebit succintul mesaj profetic al preşedintelui Hinckley, de la începutul acestei conferinţe. Depun mărturie că preşedintele Hinckley este profetul nostru, care se bucură din plin de îndrumarea Capului acestei Biserici, Domnul şi Salvatorul nostru, Isus Hristos.

Recent, mi-am amintit o întâlnire memorabilă de la Ierusalim, cam cu 17 ani în urmă. Avea loc în scopul discutării contractului de închiriere a terenului pe care urma să fie construit Centrul de Studii ale Orientului Apropiat al Universităţii Brigham Young la Ierusalim. Înainte ca semnarea contractului să fie posibilă, preşedintele Ezra Taft Benson şi elder Jeffrey R. Holland, atunci rector al Universităţii Brigham Young, au căzut de acord cu guvernul Israelului, ca reprezentanţi ai universităţii şi ai Bisericii, să nu se facă prozelitism în Israel. S-ar putea să vă întrebaţi

de ce am fost de acord să nu facem prozelitism. Trebuia să procedăm astfel pentru a primi autorizaţia pentru construirea clădirii măreţe din oraşul istoric Ierusalim. Din câte ştim noi, Biserica şi BYU şi-au respectat angajamentul de a nu face prozelitism. După semnarea contractului, unul dintre prietenii noştri a remarcat: „O, ştim că nu veţi face prozelitism, dar ce veţi face în legătură cu lumina din ochii lor?“. Se referea la studenţii care erau la studii în Israel.

Ce reprezenta acea lumină din ochii lor, atât de evidentă pentru prietenul nostru? Domnul Însuşi ne dă răspunsul: „Şi lumina care străluceşte, care vă dă lumină, vine prin intermediul Aceluia care vă luminează ochii, care este aceeaşi lumină care însufleţeşte înţelegerea voastră“¹.De unde vine acea lumină? Din nou, Domnul ne dă răspunsul: „[Eu] sunt adevărata lumină care luminează pe orice om care vine pe lume“.² Domnul este adevărata lumină, iar Spiritul „luminează în toată lumea pe fiecare om care ascultă glasul Spiritului“.³ Această lumină se face văzută în înfăţişarea şi, de asemenea, în ochii noştri.

Cu câţiva ani în urmă, Paul Harvey, un comentator de ştiri faimos, a vizitat campusul unei şcoli ce aparţinea Bisericii. Mai târziu, a remarcat: „Fiecare… chip tânăr înfăţişa un soi de… siguranţă sublimă. În zilele noastre, mulţi ochi de tânăr sunt îmbătrâniţi prematur din cauza nenumăratelor compromisuri făcute cu propria conştiinţă. Dar [aceşti tineri] au acel avans de invidiat care derivă din disciplină, dedicare şi sfinţenie“.⁴

Aceia care se pocăiesc cu adevărat primesc Spiritul lui Hristos şi sunt botezaţi în această Biserică pentru iertarea păcatelor. Prin aşezarea mâinilor şi prin Preoţia lui Dumnezeu primesc Duhul Sfânt.⁵ Este „darul

lui Dumnezeu către toţi aceia care Îl caută cu sârguinţă“.⁶ Precum l-a caracterizat elder Parley P. Pratt, Darul Duhului Sfânt este: „precum… bucuria pentru suflet, [şi] lumina pentru ochi“.⁷ Duhul Sfânt este acel Mângâietor promis de Salvator înainte de a fi răstignit.⁸ Duhul Sfânt le oferă sfinţilor demni atât îndrumare spirituală, cât şi protecţie. Ne sporeşte cunoaşterea şi înţelegerea despre „toate lucrurile“.⁹ Aceasta are o valoare colosală acum când orbirea spirituală este în creştere.

Laicul este în plină desfăşurare în mai toate părţile lumii în prezent. Laicul este definit ca fiind: „indiferenţa, respingerea sau excluderea religiei şi a tagmei bisericeşti“.¹⁰ Laicul nu acceptă multe lucruri ca adevăruri absolute. Obiectivele sale principale sunt plăcerea şi urmărirea propriului interes. Deseori, cei care se consacră laicului au o altă privire asupra acestor lucruri. Precum a observat Isaia: „Faţa lor poartă mărturie împotriva lor“.¹¹

Însă, cu tot laicul din lume, mulţi oameni flămânzesc şi tânjesc după lucrurile aparţinând spiritului şi după ascultarea cuvântului Domnului. Conform profeţiei lui Amos: „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.

Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi“.¹²

Unde putem auzi cuvintele Domnului? Le putem auzi de la profetul nostru, preşedintele Gordon B. Hinckley, de la membrii Primei Preşedinţii, de la Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi de la celelalte autorităţi generale. Le putem auzi, de asemenea, de la preşedinţii de ţăruş şi de la episcopi. Misionarii le pot auzi de la preşedinţii lor de misiune. Le putem citi în scripturi. Putem auzi şi susurul blând şi calm ce vine prin Duhul Sfânt. Auzul cuvintelor Domnului ne ridică din orbirea spirituală „la lumina Sa minunată“.¹³

Ce facem pentru a ne păstra lumina să strălucească în proprii ochi şi în înfăţişare? O mare parte din acea lumină provine din „disciplina, devotamentul şi sfinţenia“¹⁴ noastră faţă de unele lucruri fundamentale. Cel mai de seamă dintre aceste fundamente este faptul că există un Dumnezeu, care este Tatăl sufletelor noastre şi căruia Îi dăm socoteală pentru faptele săvârşite. Al doilea, este faptul că Isus este Hristosul, Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Al treilea, este faptul că marele plan al fericirii necesită supunere faţă de poruncile lui Dumnezeu. Al patrulea, este faptul că viaţa veşnică este cel mai de preţ dar al lui Dumnezeu.¹⁵

Alte binecuvântări sporesc şi mai mult intensitatea luminii din ochii noştri. Acestea sunt darurile Spiritului care vin de la Salvator.¹⁶ Bucuria, fericirea, împlinirea şi pacea sunt darurile Spiritului ce izvorăsc din puterea Duhului Sfânt.

În privinţa fericirii, în această viaţă, cât şi în eternitate, multe dintre convingerile noastre sunt fulgere ale izbânzii. Sunt măreţe, şi unele sunt unice credinţei noastre. Aceste convingeri valoroase se bazează pe credinţa noastră şi le includ pe următoarele, nu neapărat în ordinea importanţei:

Dumnezeu şi Fiul Său sunt personaje preamărite. Dumnezeu Tatăl este Creatorul nostru cel Viu, iar Fiul Său, Isus Hristos, este Salvatorul şi Mântuitorul nostru Am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.¹⁷ Ştim asta pentru că Joseph Smith I-a văzut, Ei i-au vorbit, iar el a vorbit cu Ei.¹⁸
Binecuvântările din templu îi pecetluiesc pe soţ şi soţie, nu numai în această viaţă, ci pentru eternitate. Copiii şi urmaşii pot fi legaţi prin această pecetluire.
Fiecare bărbat demn, membru al Bisericii, poate deţine şi exercita preoţia lui Dumnezeu. Poate exercita această autoritate divină în familia sa şi în Biserică atunci când este chemat de cineva care deţine autoritatea.
Alte sfinte scripturi conţin: Cartea lui Mormon, Doctrina şi legămintele şi Perla de mare preţ.
Apostoli şi profeţi în viaţă grăiesc cuvântul lui Dumnezeu în zilele noastre, sub îndrumarea preşedintelui Gordon B. Hinckley, profetul, văzătorul şi revelatorul, sursa revelaţiei continue a acestor timpuri.
Darul Duhului Sfânt este disponibil tuturor membrilor. Când profetul Joseph Smith a fost întrebat: „Ce deosebea [Biserica Sfinţilor din Zilele din Urmă] de celelalte religii existente în acel timp“, el a răspuns că se deosebea prin „darul Duhului Sfânt conferit prin aşezarea mâinilor… [şi] că toate celelalte considerente erau incluse în darul Duhului Sfânt“.¹⁹
Înnobilarea feminităţii. Femeile beneficiază de egalitate cu bărbaţii în faţa Domnului. În mod natural, rolurile femeilor diferă de cele ale bărbaţilor. Aceste cunoştinţe au apărut odată cu restaurarea Evangheliei pentru toate timpurile, cu recunoaşterea faptului că femeile sunt înzestrate cu responsabilităţi măreţe, cum ar fi maternitatea şi creşterea copiilor. Femeile au avut multe oportunităţi începând cu anul 1842 când profetul Joseph Smith, în numele lui Dumnezeu, a întors cheia în favoarea lor, spre o nouă apreciere de la începutul omenirii pe acest pământ.²⁰

Cu câţiva ani în urmă, Constance, studentă la şcoala de asistenţi, a primit sarcina de a ajuta o femeie ce se rănise la un picior într-un accident. Femeia a refuzat ajutorul medicilor pentru că trecuse printr-o experienţă negativă cu cineva la spital. Îi era frică şi devenise o singuratică. Prima dată când Constance a vizitat-o, femeia rănită i-a cerut să iasă din cameră. La a doua încercare, a lăsat-o pe Constance să intre. Acum, piciorul femeii era acoperit de ulcus, iar carnea îi putrezea pe alocuri. Dar totuşi nu voia să fie tratată.

Constance a hotărât să se roage, iar după o zi sau două a primit răspunsul. A luat cu ea nişte apă oxigenată la următoare vizită. Pentru că nu era dureroasă, bătrâna i-a permis să-i spele rana cu aceasta. Apoi au vorbit despre un tratament mai serios la spital. Constance a asigurat-o că cei de la spital îi vor face şederea cât mai plăcută cu putinţă. După o zi sau două, femeia a prins curaj pentru a intra în spital. Când Constance a venit s-o viziteze, femeia i-a zâmbit şi i-a spus: „M-ai convins“. Apoi, în mod neaşteptat, a întrebat-o pe Constance: „Din ce biserică faci parte?“. Constance i-a spus că era membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Femeia i-a spus: „Ştiam eu. Ştiam că mi-ai fost trimisă din prima zi în care te-am văzut. Aveai o lumină pe chip cum am mai observat la alţii din religia ta. Trebuia să mă încred în tine“.

După trei luni, piciorul inflamat se vindecase complet. Membrii ţăruşului din zona unde locuia femeia i-au remodelat casa şi i-au aranjat curtea. Misionarii s-au întâlnit cu ea, şi la scurt timp a fost botezată.²¹ Toate acestea pentru că observase lumina de pe chipul acelei tinere studente la şcoala de asistenţi.

Odată, când preşedintele Brigham Young a fost întrebat de ce rămânem uneori singuri şi deseori întristaţi, răspunsul său a fost că omul trebuie să înveţe să „acţioneze ca fiinţă independentă… să vadă ce ar face… şi să-şi încerce starea de independenţă, pentru a fi neprihănit în întuneric“.²² Este mai uşor să realizăm aceasta când vedem „lumina Evangheliei… radiind din… persoane inspirate“.²³

Slujirea în această Biserică este o binecuvântare şi un privilegiu minunat ce ne aduce lumină în ochi şi în înfăţişare. Precum ne-a recomandat Salvatorul: „Lăsaţi lumina voastră să lumineze în faţa acestui popor pentru ca ei să poată vedea lucrările voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri“.²⁴ Binecuvântările pe care le primim prin slujirea în această Biserică nu pot fi exprimate în cuvinte. Domnul ne promite că dacă ne îndeplinim cu credinţă şi sârguinţă chemările vom primi fericire şi bucurie.

Alma ne întreabă dacă am primit înfăţişarea Lui în imaginea noastră.²⁵ O lumină sfântă ne apare în ochi şi în înfăţişare când avem o legătură personală cu Tatăl nostru Ceresc iubitor şi cu Fiul Său, Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Având această legătură, chipurile noastre vor reflecta acea „siguranţă sublimă“²⁶ că El trăieşte.

Îmi depun propria mărturie privind divinitatea acestei lucrări sfinte în care ne-am implicat. Mărturiile vin prin revelaţie.²⁷ Această revelaţie a venit în sufletul meu pe când eram tânăr băiat. Nu-mi amintesc un eveniment anume care să fi determinat această revelaţie. Părea să fi făcut dintotdeauna parte din conştiinţa mea. Sunt recunoscător pentru această cunoaştere dezvăluitoare care m-a ajutat să-mi înfrunt vicisitudinile vieţii ce nu ocolesc pe nimeni.

Am fost şi vom fi răscoliţi de mesajele mărturiilor fraţilor şi surorilor prezenţi la această conferinţă. Cred că această experienţă ar trebui să aibă legătură cu voi. Puteţi, foarte bine, să primiţi o confirmare privind adevărul celor spuse. Brigham Young a spus: „Nu doar sfinţii de faţă… ci oamenii din fiecare ţară, continent sau insulă care trăiesc în religia predată de Salvatorul nostru şi apostolii Săi şi, de asemenea, de către Joseph Smith… depun, la rândul lor, aceeaşi mărturie, ochii lor au fost învioraţi de către Spirit şi Dumnezeu şi văd la fel, inimile lor au fost înviorate şi simt şi înţeleg la fel“.²⁸

Ştiu, cu tot sufletul şi şi cu toatã inima, că Dumnezeu trăieşte. Cred că El ne va lumina vieţile cu dragostea Sa pentru fiecare, dacă ne străduim să fim demni de acea dragoste, în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.