Veniţi la Hristos
Cuvintele „veniţi la Hristos” reprezintă o invitaţie. Este cea mai importantă invitaţie pe care o puteţi face vreodată unei alte persoane. Este cea mai importantă invitaţie pe care o poate accepta cineva. Responsabilitatea dată de către Isus Hristos reprezentanţilor Săi a existat încă de la începutul restaurării Evangheliei în această dispensaţie. Responsabilitatea lor a fost „să avertizeze, să explice, să îndemne şi să propovăduiască şi să invite pe toţi să vină la Hristos”1.
Fiecare membru al Bisericii, odată ce acceptă legământul botezului, devine un ucenic ce a promis să stea ca martor al lui Isus Hristos în toate timpurile şi în toate locurile în care se întâmplă să se afle2. Scopul mărturiei noastre este de a invita oamenii să vină la El.
Noi toţi ar trebui să fim foarte interesaţi să învăţăm cum să facem acea invitaţie într-un mod eficient. Ştim din experienţă că unii nu vor răspunde afirmativ. Doar câţiva au răspuns afirmativ atunci când Însuşi Salvatorul a făcut această invitaţie în timpul slujirii Sale pe pământ. Dar bucuria Sa a fost mare pentru cei care I-au recunoscut vocea. Şi mare a fost bucuria noastră atunci când cei pe care i-am invitat au venit la El.
Să ştim că El este calea
Merită să cugetăm asupra acelor momente din viaţa noastră când oamenii au răspuns afirmativ. Personal, am descoperit un tipar atunci când au acceptat invitaţia. În fiecare situaţie, Duhul Sfânt le-a făcut cunoscute cel puţin trei adevăruri. Experienţele nu au avut loc mereu în ordinea în care le voi enumera, dar ele toate ajung la inimile celor care vin într-adevăr la Hristos.
Prima, ei ajung să cunoască faptul că singura modalitate prin care ei pot avea fericirea pe care şi-o doresc cel mai mult în această viaţă şi în lumea care va veni este prin intermediul lui Isus Hristos. Ei ajung să creadă în cuvintele următoare din Cartea lui Mormon: „Iată, eu vă spun vouă că, tot aşa cum aceste lucruri sunt adevărate şi aşa cum Domnul Dumnezeu trăieşte, nu este niciun alt nume dat sub cer, decât dacă va fi Isus Hristos despre care am vorbit, prin care omul poate fi salvat”.3
Această certitudine nu este uşor de simţit într-o lume în care multe glasuri spun că nu există niciun Dumnezeu, că nu există păcat şi că fericirea se găseşte în plăcere. Dar glasurile noastre pot fi mult mai puternice dacă putem primi darul de a depune o mărturie sigură că Isus este Hristosul şi Salvatorul lumii. Această mărturie se va forma cel mai puternic din propriile dumneavoastră experienţe avute cu modul în care ispăşirea lui Isus Hristos are efect în viaţa dumneavoastră. Dacă vă gândiţi des la modul în care ispăşirea Sa v-a schimbat şi dacă-I mulţumiţi deseori, veţi observa că mărturia dumneavoastră despre El dobândeşte puterea de a atinge inimile celorlalţi. Când cei pe care-i invitaţi prin intermediul propriei dumneavoastră mărturii simt acea mărturie, vor ajunge să-L accepte ca Domnul şi Salvatorul lor. Şi acel accept, atunci când vine, va încălzi inimile lor şi inima dumneavoastră.
Faceţi legământ şi supuneţi-vă
A doua, cei pe care-i cunosc şi care vin într-adevăr la El fac legăminte de a se supune Lui şi de a-L urma. Pot începe prin ţinerea legămintelor simple, cum ar fi citirea Cărţii lui Mormon sau mersul la adunarea de împărtăşanie. Poate să rezulte din credinţa lor că Isus este Hristosul şi Salvatorul. Când ei ţin legământul, datorită acelei credinţe, înseamnă că simt ceva. Poate că nu vor putea să descrie sentimentul respectiv în cuvinte, însă se simt mai bine. Supunerea, chiar şi în lucruri mici, aduce binecuvântări de la Dumnezeu. Şi, după un timp, ei încep să aibă o inimă dornică de pocăinţă şi în acelaşi timp doresc să facă legământul botezului, să ia numele Salvatorului asupra lor şi să fie curăţaţi de păcat.
Oamenii ajung să facă acea alegere crucială din mai multe motive. La început, omul pe care îl învăţăm poate să nu înţeleagă nevoia de a fi botezat. La urma urmei, a încercat să fie un om bun toată viaţa sa. Nu a comis niciun păcat grav. A fost botezat pe când era copil, într-o altă biserică. Apoi, două lucruri i-au venit în minte. Unul a fost acela că Salvatorul a fost botezat doar pentru că S-a supus, fără să fi păcătuit vreodată. Celălalt este acela că a dorit să facă legământul cu Salvatorul prin autoritatea adevăratei preoţii, exact la fel cum Salvatorul a mers la Ioan pentru a fi botezat.
Un alt tânăr băiat pe care noi l-am învăţat a ales să fie botezat datorită unei inimi frânte de tristeţea pe care a simţit-o faţă de păcatele sale. În timp ce ieşea din apele botezului, şi-a pus braţele în jurul gâtului meu şi, cu lacrimi curgându-i pe obraji, mi-a spus la ureche: „Sunt curat. Sunt curat”.
Alegerile lor de a face legământul botezului au rezultat dintr-un crez comun. Ei au ştiut că dacă ţineau legământul de a se supune poruncilor Salvatorului, El Îşi va ţine legământul făcut cu ei de a-i conduce către viaţa veşnică. Ei au fost pregătiţi să vină la El pentru ca să poată fi schimbaţi şi conduşi de către El şi, în timp, să devină mai asemănători Lui.
Să ne străduim să devenim mai asemănători Lui
Aceasta conduce la cel de-al treilea lucru pe care l-am văzut în viaţa celor care vin într-adevăr la El. Ei se străduiesc să devină mai asemănători Lui. Ei încep să încerce să facă altora ceea ce ştiu că ar face El. Dumneavoastră şi cu mine am văzut acest lucru la oamenii credincioşi la scurt timp după botezul lor şi după primirea Duhului Sfânt. Odată, am mers cu colegul meu misionar să vizităm o familie căreia îi predasem şi pe care o botezasem cu doar câteva săptămâni înainte. Părinţii ne-au dus în pivniţă pentru a ne arăta o cameră. Era dormitorul uneia dintre cele două fiice ale lor. Însă, acum, ea se mutase în camera sorei ei. Dormitorul pe care-l eliberase era plin cu tot ce ar avea nevoie familia în caz de urgenţă.
Noi nu-i învăţasem nimic despre pregătirea pentru situaţii de urgenţă. Când i-am întrebat de ce făcuseră ceva atât de dificil atât de repede, răspunsul a fost că au citit într-o revistă a Bisericii faptul că Domnul doreşte ca familiile să fie pregătite pentru a se îngriji de ele însele, precum şi de alţii. Au spus: „Nu este aceasta ceea ce fac sfinţii din zilele din urmă?”.
Acea credinţă simplă s-a extins la tot ceea ce ei au simţit că Salvatorul ar dori ca ei să facă. Şi dorinţa lor de a-L urma a durat mult. Şi i-a schimbat. Ei au fost întotdeauna amabili, încercând să-i ajute pe ceilalţi. Însă acea caracteristică de a da dovadă de caritate s-a dezvoltat. Şi acesta a fost tiparul pentru toţi cei pe care i-am cunoscut şi care au continuat să vină la El pe toată durata vieţii.
Câteodată, noi vorbim despre reţinerea membrilor ca şi cum nu i-am lăsa să plece. Putem şi trebuie să le fim prieteni celor care au ales să vină la El. Ei se pot descuraja atunci când vin încercările, şi încercările vin întotdeauna. Totuşi, trebuie să ne amintim că cei mai buni şi cei mai siguri prieteni pe care-i au sunt Salvatorul şi Tatăl Său, care este şi Tatăl lor. Dacă se vor supune cu umilinţă, Tatăl Ceresc şi Salvatorul Îl vor trimite pe Duhul Sfânt la ei pentru a-i alina şi pentru a le confirma credinţa. Deci, de exemplu, când vă faceţi vizitele ca învăţători de acasă sau ca învăţătoare vizitatoare la un membru nou sau la o membră nouă, dacă le daţi ocazia să se roage, să predea sau să stabilească întâlnirea, îi puteţi întări mult mai mult decât arătându-vă doar dragostea. Acest lucru va coborî puterile cerului. Şi acestea îi vor ridica în perioadele de încercare şi-i vor proteja împotriva mândriei, atunci când vor începe să primească binecuvântări, şi binecuvântările vor veni.
O schimbare în inimă
Încă un lucru minunat se va întâmpla. Când puneţi suflet în faptul de a invita oameni să vină la Hristos, inima dumneavoastră se va schimba. Veţi face lucrarea Sa pentru El. Veţi afla că El Îşi ţine promisiunea de a fi una cu dumneavoastră în slujirea dumneavoastră. Veţi ajunge să-L cunoaşteţi. Şi, în timp, veţi ajunge să deveniţi mai asemănători Lui şi „[să vă perfecţionaţi] pentru El”4. Ajutându-i pe ceilalţi să vină la El, veţi realiza faptul că dumneavoastră înşivă aţi venit la El. Dacă doriţi să fiţi aproape de El, să simţiţi pacea Sa, o puteţi face cel mai bine slujindu-I.
El este Acela care a spus:
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”.5
Mărturisesc faptul că El îşi va respecta promisiunea faţă de cei pe care-i invităm pentru El. Şi El îşi respectă promisiunea faţă de cei care-I slujesc oferind invitaţia.