MESAJUL PRIMEI PREŞEDINŢII
Noi mărturisim despre Isus Hristos
Cu puţin peste 2.000 de ani în urmă, Mântuitorul omenirii a fost născut în Betleemul Iudeii. Deşi era încă un copil, El a fost dus la templul din Ierusalim. Acolo, Maria şi Iosif au auzit profeţiile minunate rostite de Simeon şi de Ana despre copilaşul care avea să devină Salvatorul lumii.
Şi-a petrecut o mare parte a copilăriei în Nazaretul Galileii, iar la vârsta de 12 ani a fost dus din nou la templu. Maria şi Iosif L-au găsit vorbind cu învăţătorii „şi ei Îl ascultau şi Îi puneau întrebări” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Luca 2:46).
Isus a devenit un tânăr bărbat şi „[a crescut] în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Luca 2:52). A fost botezat de Ioan în râul Iordan „[pentru a împlini] tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15). A postit timp de 40 de zile şi 40 de nopţi şi a îndurat ispitele lui Satana înainte de a-Şi începe slujirea pe pământ. Atunci, El a mers printre oameni şi a predicat, a vindecat şi a binecuvântat.
Marele Iehova
Isus este cu adevărat marele Iehova al Vechiului Testament, care a părăsit curţile regale din înalturi ale Tatălui Său şi a binevoit să vină pe pământ ca un copil născut în cele mai umile condiţii. Naşterea Sa a fost prezisă cu secole înainte de către Isaia, care a profeţit: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6).
Acest Isus Hristos, despre care noi mărturism în mod solemn, este, aşa cum Ioan revelatorul a declarat: „martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!”. El „[ne-a iubit], ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor” (Apocalipsa 1:5-6).
Salvatorul lumii
El a fost şi este Fiul Celui Atotputernic. El a fost singurul om perfect care a trăit vreodată pe pământ. El i-a vindecat pe cei bolnavi şi a făcut ca şchiopii să meargă, orbii să vadă, surzii să audă. I-a readus la viaţă pe cei morţi. Şi totuşi, El a acceptat să-Şi dea viaţa în folosul ispăşirii, a cărei însemnătate este peste puterea noastră de înţelegere.
Luca a consemnat faptul că această agonie a fost atât de intensă încât „sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ” (Luca 22:44), manifestare fizică ce este confirmată atât în Cartea lui Mormon, cât şi în Doctrină şi legăminte (vezi Mosia 3:7; D&L 19:18). Suferinţa din Ghetsimani şi de pe crucea de pe Golgota, loc aflat la doar câteva sute de metri depărtare de Ghetsimani, a cuprins „ispite,… dureri,… foame, sete şi oboseală, chiar mai mult decât poate să sufere un om”, atât fizice cât şi spirituale, „în afară de moarte” după cum a spus regele Beniamin (Mosia 3:7).
După agonia din Ghetsimani a urmat arestarea, judecarea şi condamnarea Sa, iar apoi durerea teribilă a morţii Sale pe cruce, urmată de înmormântarea Sa în mormântul lui Iosif şi de învierea triumfătoare. El, copilul modest din Betleem care în urmă cu două milenii mergea pe drumurile prăfuite ale Ţării Sfinte, a devenit Domnul Atotputernic, Împăratul împăraţilor, Sursa salvării tuturor. Nimeni nu poate înţelege în totalitate splendoarea vieţii Sale, măreţia morţii Sale, universalitatea darului Său către omenire. Declarăm fără echivoc acelaşi lucru pe care l-a declarat acel sutaş la moartea Sa: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 15:39).
Domnul nostru în viaţă
Aceasta este mărturia testamentului Lumii Vechi, Sfânta Biblie. Există încă un glas, acela al testamentului Lumii Noi, Cartea lui Mormon. În aceasta, Tatăl Îl prezintă pe Fiul Său înviat, declarând: „Iată-L pe Fiul Meu Preaiubit, de Care Eu sunt foarte mulţumit, în Care Eu mi-am slăvit numele” (3 Nefi 11:7). Această prezentare divină începe relatarea slujirii Salvatorului nostru printre unele dintre „[celelalte] oi” (Ioan 10:16) ale Sale, după înălţarea Sa din Ierusalim. Întregul mesaj al Cărţii lui Mormon este despre divinitatea lui Isus Hristos şi despre binecuvântările veşnice care pot veni la toţi fiii şi la toate fiicele lui Dumnezeu prin intermediul dragostei Sale ispăşitoare. După cum spun cuvintele unuia dintre profeţii din Cartea Lui Mormon:
„Căci noi lucrăm cu sârguinţă ca să scriem, ca să-i convingem pe copiii noştri, precum şi pe fraţii noştri să creadă în Hristos şi să se împace cu Dumnezeu; căci noi ştim că, după ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvaţi…
Şi noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos şi scriem după profeţiile noastre pentru ca să ştie copiii noştri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor” (2 Nefi 25:23, 26).
Pe lângă aceste cuvinte, avem declaraţia profeţilor moderni: „Şi acum, după numeroasele mărturii care au fost date despre El, aceasta este mărturia, ultima dintre toate, pe care o dăm despre El: Că El trăieşte!” (D&L 76:22). În Doctrină şi legăminte, El mărturiseşte în mod clar despre propriul Său rol divin: „Eu sunt Alfa şi Omega, Hristos Domnul; da, chiar Eu sunt, începutul şi sfârşitul, Mântuitorul lumii” (D&L 19:1).
În El Îl vedem nu doar pe Învăţătorul şi pe bunul nostru Păstor, ci şi pe marele nostru exemplu, care ne invită: „Dacă vrei să fii desăvârşit… vino şi urmează-Mă” (Matei 19:21).
Piatra din capul unghiului
El este piatra din capul unghiului a Bisericii care Îi poartă numele, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Nu există niciun alt nume dat oamenilor prin care să putem fi salvaţi (vezi Faptele Apostolilor 4:12). El este Urzitorul salvării noastre, Cel care oferă viaţă veşnică (vezi Evrei 5:9). Nu există nimeni care să-L egaleze. Niciodată nu a fost. Niciodată nu va fi. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darul Preaiubitului Său Fiu, care Şi-a dat viaţa pentru ca noi să putem trăi şi care este piatra din capul unghiului neclintită a credinţei noastre şi a Bisericii Sale.
Obiectivul credinţei noastre
Nu ştim tot ceea ce urmează să ni se întâmple în viaţă. Trăim într-o lume a incertitudinii. Unii vor avea parte de mari realizări. Alţii vor avea parte de dezamăgiri. Unii vor avea parte de multă bucurie şi fericire, de sănătate şi de o viaţă bună. Alţii, poate, vor avea parte de boli şi de o porţie de necazuri. Nu ştim. Însă un lucru îl ştim cu siguranţă. Asemenea Stelei Polare de pe cer, indiferent de ceea ce ne rezervă viitorul, Îl avem pe Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, ferm şi sigur ca ancoră a vieţii noastre nemuritoare. El este stânca mântuirii noastre, tăria noastră, alinarea noastră şi obiectivul principal al credinţei noastre.
În momentele prielnice şi în cele neprielnice ne uităm către El şi El este acolo pentru a ne linişti şi a ne zâmbi.
El este obiectivul principal al preaslăvirii noastre. El este Fiul Dumnezeului cel Viu, Primul Născut al Tatălui, Singurul Născut în trup. El este „înviat din morţi, pârga celor adormiţi” (1 Corinteni 15:20). El este Domnul care va veni din nou „[pentru a domni] pe pământ peste oamenii Săi” (D&L 76:63; vezi, de asemenea, Mica 4:7; Apocalipsa 11:15).
Nicio persoană aşa de minunată nu a trăit vreodată pe pământ. Nimeni altcineva nu a făcut o jertfă asemănătoare şi nici nu a oferit o binecuvântare ce poate fi comparată. El este Salvatorul şi Mântuitorul lumii. Eu cred în El. Declar divinitatea Sa fără echivoc sau compromisuri. Îl iubesc. Rostesc numele lui Isus Hristos cu pioşenie şi cu admiraţie. El este Regele nostru, Domnul nostru, Învăţătorul nostru, Hristosul cel Viu, care stă la dreapta Tatălui Său. El trăieşte! El trăieşte, plin de strălucire şi minunat, Fiul cel Viu al Dumnezeului cel Viu.