NEMĂRGINITA DRAGOSTE
Ca urmare a unui mic accident, trebuie să folosesc un baston şi să merg încet. Îmi este foarte greu să merg pe scări. La Biserică mi-a fost întotdeauna teamă că o să cad pe scări – până în acea duminică în care am auzit un glas liniştit şi am simţit o mânuţă care mă ţinea de mână: „Haideţi. Cobor cu dumneavoastră”.
Am privit în jos şi am văzut zâmbetul plin de încredere al lui Gabriel, un băieţel în vârstă de nouă ani.
„Foarte bine!”, am spus. „De acum încolo, tu eşti ajutorul meu. Să mergem!”.
Nimeni nu-l trimisese pe Gabriel. El văzuse o bunicuţă care avea nevoie de ajutor şi s-a oferit singur s-o ajute.
Acum, în fiecare duminică, Gabriel şi cu mine coborăm scările fără teamă.
Mai târziu, le-am spus părinţilor lui Gabriel: „Nu forţa fizică este cea care mă face să nu-mi fie teamă. Ci nemărginita dragoste pe care el mi-o oferă în fiecare duminică. Gabriel este de o bunătate rară!”.