Credinţa în Isus Hristos
Lungul meu drum de a deveni medic a fost doar începutul. După aceea, au urmat anii de muncă în spital, de cercetare, de pregătire de specialitate şi cei ai examenelor de acreditare. Apoi, au urmat mulţi ani de predare, de slujire şi de provocări datorate noului domeniu de dezvoltare al operaţiilor pe cord deschis, ani care mi-au dezvoltat un respect profund faţă de structura şi funcţionarea corpului omenesc. M-am convins de faptul că este o creaţie divină.
Uimitorul corp omenesc
Să ne gândim la originea corpului omenesc. Începe cu unirea a două celule de reproducere – una de la mamă şi una de la tată. Împreună, aceste celule conţin toată informaţia ereditară a noului individ, înmagazinate într-un spaţiu atât de mic încât nu poate fi văzut cu ochiul liber. Douăzeci şi trei de cromozomi de la fiecare părinte sunt uniţi într-o singură celulă nouă. Aceşti cromozomi conţin mii de gene care determină trăsăturile fizice ale persoanei nenăscute. După aproximativ 22 de zile de la unirea acestor celule, o inimă mică începe să bată. După 26 de zile, sângele începe să circule. Celulele se înmulţesc şi se divid. Unele devin ochi care văd; altele devin urechi care aud sau degete care simt lucrurile noastre minunate.
Fiecare organ este o creaţie uimitoare. Ochiul are o lentilă care se focalizează singură. Nervii şi muşchii permit celor doi ochi să creeze o singură imagine tridimensională. Urechea converteşte undele sonore în tonuri ce pot fi auzite, care sunt percepute de creier.
Inima are patru valve delicate care controlează direcţia de circulaţie a sângelui. Ele se deschid şi se închid de peste 100.000 de ori pe zi – de 36 de milioane de ori pe an. Cu excepţia cazului în care sunt afectate de boală, acestea pot să reziste acestei sarcini aproape până la infinit. Niciun material făcut de om nu poate să fie îndoit atât de des şi atât de mult timp fără să se rupă. Zilnic, inima unui adult pompează suficient lichid pentru a umple un rezervor de 7.570 de litri. În partea superioară a inimii se află o sursă de electricitate care transmite energie prin nişte canale speciale şi care face ca mii de fibre musculare să conlucreze.
Să ne gândim la sistemele de rezervă ale corpului. Fiecare organ pereche beneficiază de ajutor imediat din partea celuilalt organ pereche. Organele individuale, cum ar fi creierul, inima şi ficatul, sunt îngrijite prin intermediul a două vene de alimentare cu sânge. Acest lucru protejează organul în cazul în care circulaţia sângelui trebuie blocată pe una dintre aceste vene.
Să ne gândim la capacitatea corpului de a se autoapăra. Pentru a se proteja de rău, corpul percepe durerea. Ca reacţie la infecţie, acesta generează anticorpi. Aceştia nu numai că ajută la combaterea imediată a problemei, ci şi continuă să întărească rezistenţa împotriva unei viitoare infecţii.
Să ne gândim la modul în care corpul se vindecă singur. Oasele rupte se vindecă şi devin din nou tari. Rănile adânci se vindecă singure. O tăietură a venei se poate vindeca singură. Corpul îşi reînnoieşte celulele moarte.
Corpul îşi potriveşte propriile ingrediente vitale. Nivelul elementelor şi componentelor esenţiale sunt ajustate în mod continuu. Şi indiferent de fluctuaţiile mari ale temperaturii din mediul înconjurător, temperatura corpului este controlată cu grijă în cadrul unor limite restrânse.
De-a lungul anilor de experienţă, am învăţat că vindecarea se produce numai atunci când ne supunem tuturor legilor pe care este bazată acea binecuvântare.1 Structura şi funcţionarea corpului sunt guvernate prin lege. Un verset din scriptură spune astfel: „Şi fiecărei împărăţii îi este dată o lege; şi, de asemenea, în fiecare lege sunt anumite limite şi condiţii”.2
Oamenii de ştiinţă din multe domenii observă manifestări similare ale legii şi ordinii, fie că pot anticipa mareele, fazele Lunii sau poziţia stelelor pe cer. O astfel de lege şi ordine stă la baza întregii creaţii. Aceste legi pot fi descoperite şi definite. Rezultatele lor pot fi măsurate. Această ordine depune mărturie despre un Creator Suprem.3
Credinţa, pe de altă parte, nu poate fi măsurată. Însă corelaţia credinţei în Dumnezeu cu legea şi ordinea universului este revelată în scriptură:
„[Dumnezeu] a dat o lege pentru toate lucrurile, prin care ele se mişcă în timpurile lor şi în vremea lor;
Şi căile lor sunt fixate, chiar căile cerului şi ale pământului, care includ pământul şi toate planetele…
Iată, toate acestea sunt împărăţii şi orice om, care a văzut una sau pe cea mai mică dintre acestea, L-a văzut pe Dumnezeu mişcându-Se în măreţia şi în puterea Sa”.4
Divinitatea creării
Scripturile spun că cerul, pământul şi toate lucrurile de pe pământ sunt o creaţie divină5. Scripturile ne ajută, de asemenea, să cunoaştem mai mult despre parteneriatul dintre Dumnezeu şi Fiul Său, Isus Hristos, în ceea ce priveşte crearea. Primele cuvinte din Biblie declară: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul”6 şi „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său… parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”7. Cartea lui Avraam ne învaţă că: „Dumnezeii au coborât pentru a-l organiza pe om după chipul Lor, pentru a-l forma după chipul Dumnezeilor, pentru a forma bărbatul şi femeia”8.
Scriptura ne vorbeşte despre sentimentele Tatălui nostru Ceresc faţă de Preaiubitul Său Fiu şi faţă de fiecare fiinţă omenească: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.9
Evanghelia după Ioan începe cu următoarea afirmaţie:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”.10
Aceste versete ne spun că Isus Hristos este Cuvântul11 lui Dumnezeu – reprezentantul personal al lui Dumnezeu la guvernarea acestui univers şi Creatorul întregii vieţi.
Acest lucru i-a fost declarat lui Moise de către Tatăl nostru Ceresc, care a spus:
„Şi le-am creat prin cuvântul puterii Mele, care este Singurul Meu Fiu Născut, care este plin de har şi de adevăr.
Şi lumi fără număr am creat; şi, de asemenea, le-am creat pentru scopul Meu propriu; şi le-am creat prin Fiul, care este Singurul Meu Născut”.12
Multe alte scripturi confirmă faptul că, sub îndrumarea Tatălui, Isus Hristos este Creatorul13. Una dintre cele mai convingătoare este propria Sa mărturie: „Iată, Eu sunt Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Eu am făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile care sunt în ele. Eu am fost împreună cu Tatăl de la început”.14
Procesul schimbării şi creşterii credinţei în Isus Hristos
Pentru ca cineva să accepte acest concept are nevoie de o credinţă care progresează în mod continuu. Credinţa este temelia mărturiei personale. Primele principii ale Evangheliei încep cu credinţa în Domnul Isus Hristos15. Pavel a spus că: „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”.16 El s-a rugat ca: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe… şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos”.17 Pavel ne-a implorat să: „[ajungem] toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”.18
Din Cartea lui Mormon învăţăm că: „suntem făcuţi vii prin Hristos datorită credinţei noastre… Şi noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profeţim despre Hristos şi scriem după profeţiile noastre pentru ca să ştie copiii noştri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor”.19
Binecuvântările pe care le primim datorită credinţei în El sunt revelate, de asemenea, în Cartea lui Mormon. Acolo citim: „Trebuie să înaintaţi cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranţei şi o iubire de Dumnezeu şi de toţi oamenii. Prin urmare, dacă înaintaţi ospătându-vă din cuvântul lui Hristos şi înduraţi până la sfârşit, iată, astfel a spus Tatăl: Voi veţi avea viaţă veşnică”.20 Acesta este „cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu”.21
Credinţa dinamică în Domnul conduce la convertirea completă şi la un angajament total faţă de lucrarea Sa sfântă. Devenim copii ai legământului; devenim copiii Săi. Scriptura confirmă acest lucru: „Şi acum, datorită legământului pe care l-aţi făcut, veţi fi numiţi copiii lui Hristos, fiii şi fiicele Lui; căci, iată, în ziua aceasta El v-a născut pe voi spiritual; căci voi spuneţi că inimile voastre sunt schimbate prin credinţă în numele Lui; de aceea, voi v-aţi născut din El şi aţi devenit fiii şi fiicele Lui”.22
Credinţa dinamică în Domnul conduce la convertire, la o mare schimbare în inimă23, la o schimbare a mentalităţii de la modurile lumeşti la cele ale Dumnezeirii. Face ca oamenii să se pocăiască „din toată inima”.24 Alma a adăugat: „Predică-le lor pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus Hristos; învaţă-i pe ei să se umilească şi să fie blajini şi umili în inimile lor; învaţă-i pe ei să reziste la orice ispită a diavolului, cu credinţă în Domnul Isus Hristos”.25
Cartea lui Mormon există, într-o oarecare măsură, pentru convingerea iudeilor şi a neamurilor că Isus este Hristosul, Dumnezeul Veşnic.26 Cei care citesc Cartea lui Mormon şi întreabă cu credinţă dacă această carte este adevărată dobândesc o mărturie a adevărului ei. De asemenea, ei „vor ajunge să cunoască faptul că… Isus Hristos este Salvatorul lumii [şi] că Joseph Smith este revelatorul şi profetul Său din aceste ultime zile”.27
Credinţa în Isus Hristos: esenţială salvării şi exaltării
Credinţa în Isus Hristos nu numai că aduce binecuvântări în această viaţă, dar este şi esenţială pentru salvarea şi exaltarea noastră veşnică. Scripturile declară: „Toţi oamenii trebuie să se pocăiască şi să creadă în numele lui Isus Hristos şi să-L preaslăvească pe Tatăl în numele Lui şi să îndure în credinţă, în numele Lui, până la sfârşit, altfel ei nu pot fi salvaţi în împărăţia lui Dumnezeu”.28 De asemenea, Domnul îi face responsabili pe părinţi de a-şi învăţa copiii să aibă „[credinţă] în Hristos, Fiul Dumnezeului cel Viu”.29
Eu mărturisesc că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu. El este Creatorul, Salvatorul şi Mântuitorul nostru30, Avocatul nostru la Tatăl31, Izbăvitorul32 şi Iehova din Vechiul Testament33. El este Emanuel34 cel promis, Mesia cel uns35 şi marele nostru Exemplu36. Într-o zi, El se va întoarce pentru a conduce şi a domni ca Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor.37 În cele din urmă, vom sta fiecare în faţa Sa în ziua judecăţii.38 Mă rog pentru fiecare dintre noi să avem credinţă în El care să-I fie pe plac.