Îmbrăţişat în braţele dragostei Lui
Când avea doar un an, cel de-al treilea fiu al nostru, Nolan, a suferit o comoţie cerebrală din cauza unor complicaţii provocate de meningită spinală. Acum, când are 14 ani, se luptă cu un şunt datorat presiunii scăzute a sângelui, cu probleme de învăţare şi reţinere, precum şi cu paralizia unei jumătăţi a corpului său.
În pofida drumului său spinos, Nolan ne-a întrecut aşteptările. Cu fiecare progres pe care-l face, el ne aduce multă bucurie. El şi-a dezvoltat o răbdare şi o determinare ce sunt demne de urmat.
Soţul meu, Ryan, şi cu mine, cât şi ceilalţi cinci fii ai noştri, am progresat cu toţii spiritual datorită experienţelor trăite alături de Nolan. Din când în când, suntem descurajaţi şi îngrijoraţi în ceea ce priveşte viitorul lui, însă ne numărăm binecuvântările, înţelegem dragostea şi preocuparea de care Tatăl nostru din Cer şi Fiul Său dau dovadă pentru fiecare dintre noi şi ne aducem aminte de o rugăciune care şi-a primit răspunsul atunci când Nolan avea şase ani.
Într-o seară, când nu eram siguri cum să facem faţă încercărilor lui Nolan, soţul meu şi cu mine am îngenuncheat pentru a ne ruga în legătură cu bunăstarea sa. În timp ce ne rugam Domnului, ne-am exprimat concret preocuparea faţă de comportamentul lui Nolan legat de perceperea valorii propriei sale persoane. Am cerut în mod sincer ca Nolan să simtă dragostea Salvatorului nostru şi să-şi înţeleagă valoarea mare ca şi copil al lui Dumnezeu.
În dimineaţa următoare, Nolan a venit direct la bucătărie, unde eu pregăteam micul dejun. Înainte de micul dejun, el se juca de regulă cu fraţii lui sau se întindea pe canapea. Însă, în timp ce s-a urcat pe scaunul de lângă masa unde se pregătea micul dejun, părea să fie concentrat asupra unui lucru, s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Am avut azi noapte un vis”.
Am remarcat faptul că era foarte serios, aşa că am devenit imediat foarte interesată.
„Serios?”, l-am întrebat. „Ce s-a întâmplat în visul tău?”.
„Isus era acolo”, a răspuns Nolan, „şi mă ţinea în braţe”.
Am mărturia că Tatăl nostru iubitor din Cer ne aude şi ne răspunde la rugăciuni şi că Salvatorul nostru este avocatul nostru la Tatăl. Ei ne cunosc pe fiecare în parte. Ei sunt conştienţi de nevoile şi de potenţialul nostru. Ei ştiu cum să ne ajute.
Moroni ne spune: „Dacă voi veţi întreba cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă în Hristos, El vă va arăta adevărul… Şi prin puterea Duhului Sfânt veţi putea voi cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor” (Moroni 10:4-5). Am învăţat că aceste versete nu se referă doar la obţinerea unei mărturii despre Cartea lui Mormon, ci şi la orice întrebare pentru care căutăm cu sinceritate un răspuns. Când avem parte de provocări, de dureri şi de încercări, inima noastră este foarte sinceră şi intenţia noastră este foarte pură.
Cât de recunoscătoare sunt să fiu membră a Bisericii Salvatorului, unde am învăţat mult despre Evanghelia Sa prin intermediul studierii, slujirii şi al Duhului Sfânt. Cât de recunoscătoare sunt să ştiu că Salvatorul ne va ajuta, ne va alina şi ne va îndruma pe fiecare dintre noi. Ştiu că noi toţi putem fi îmbrăţişaţi „cu braţele dragostei [Sale]” (D&L 6:20) pe măsură ce venim la El.