O MARE SCHIMBARE ÎN INIMĂ
După creşă, am mers la muncă la secţia de terapie intensivă a unui spital de copii. Îmi doream să învăţ şi să dobândesc experienţă, pentru a arăta ce pot. Totuşi, nu mi-am imaginat că va fi aşa de greu – atât fizic, cât şi mental. Nu puteam să înţeleg de ce lumea este atât de rea încât până şi părinţii îşi pot răni atât de grav copiii. Nu înţelegeam nici de ce Dumnezeu permite ca să moară copiii. După un an de muncă în spital, sufletul meu era epuizat.
Atunci am aflat că membrii familiei mele aveau lecţii cu misionari sfinţi din zilele din urmă. Lucram în schimburi prelungite şi nu puteam fi acasă în timpul acelor discuţii. Curând, sora şi mama mea au fost botezate. Am simţit ca şi cum aş fi fost lăsată singură cu întrebările şi problemele mele nerezolvate. Deşi familia mea a încercat să-mi aranjeze o întâlnire cu misionarii, nu am dorit să-i văd. Însă, odată în timp ce surorile Johnson şi Marchuk se aflau în vizită, m-am alăturat discuţiei. Data ce a urmat, ele mi-au predat o lecţie spirituală şi am putut să găsesc răspunsuri la întrebările care m-au chinuit mult timp. Curând după aceea, am fost botezată şi confirmată.
De când am devenit membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, m-am simţit ajutată de credinţa mea în Isus Hristos. Am trăit din nou şi din nou puterea rugăciunii şi simt că am ieşit din întuneric la lumină. Cei şase ani în Biserică m-au convins că Isus Hristos este Salvatorul meu. Şi datorită lui Isus Hristos, am acum ocazia de a mă apropia mai mult de Tatăl meu Ceresc.