Apărătoarele virtuţii
Pregătiţi-vă acum, astfel încât să îndepliniţi condiţiile pentru a primi toate binecuvântările care vă aşteaptă în templul sfânt al Domnului.
Există momente în care nu putem exprima în cuvinte ceea ce simţim. Mă rog ca Spiritul să depună mărturie inimilor voastre despre identitatea voastră divină şi despre responsabilitatea voastră eternă. Voi sunteţi speranţa lui Israel. Voi sunteţi fiice alese şi cu descendenţă regală ale Tatălui nostru Ceresc iubitor.
Luna trecută, am avut prilejul să particip la căsătoria în templu a unei tinere fete pe care o cunosc de când s-a născut. În timp ce stăteam pe un scaun în camera de pecetluire şi priveam frumosul candelabru ce strălucea în lumina templului, mi-am amintit ziua în care am ţinut-o prima oară în braţe.. Mama ei o îmbrăcase într-o rochiţă albă şi mă gândeam că era unul dintre cei mai frumoşi bebeluşi pe care îi văzusem vreodată. Apoi, această tânără a intrat pe uşă îmbrăcată din nou în alb. Radia de fericire. În timp ce intra în încăpere, mi-am dorit, din toată inima, ca fiecare tânără fată să-şi poată imagina acest moment şi să se străduiască să fie întotdeauna demnă să facă şi să ţină legămintele sacre şi să primească rânduielile din templu pregătindu-se să se bucure de binecuvântările exaltării.
Stând în genunchi la altarul sacru, tinerii au primit promisiuni ce depăşesc capacitatea de înţelegere a muritorilor, care îi vor binecuvânta, întări şi ajuta în călătoria prin viaţa muritoare. A fost unul dintre acele momente în care lumea era liniştită şi întregul cer se bucura. În timp ce cuplul proaspăt căsătorit privea în oglinzile mari ale încăperii, mirele a fost întrebat ce vedea. El a spus: „Pe toţi cei care au trăit înainte de mine”. Apoi, cuplul a privit în oglinda mare de pe peretele opus şi mireasa a spus cu lacrimi în ochi: „Îi văd pe toţi aceia care vor veni după noi”. Ea şi-a văzut familia viitoare – pe urmaşii ei. Ştiu că ea a înţeles, din nou, în acel moment, cât de important este să crezi în a fi castă şi virtuoasă. Nu există privelişte mai frumoasă decât cea a unui cuplu pregătit aşa cum se cuvine să îngenuncheze împreună la altarul din templu.
Anii petrecuţi în cadrul organizaţiei Tinerelor Fete vă vor pregăti pentru templu. Acolo veţi primi binecuvântările la care aveţi dreptul în calitate de fiice preţioase ale lui Dumnezeu. Tatăl vostru Ceresc vă iubeşte şi doreşte să fiţi fericite. Modul de a realiza acest lucru este să „[umblaţi] pe cărările virtuţii”1 şi să „[vă lipiţi] de legămintele pe care [le-aţi] făcut”2.
Dragi tinere fete, într-o lume în care poluarea morală, toleranţa faţă de rău, exploatarea femeilor şi denaturarea rolurilor sunt în continuă creştere, trebuie să vă apăraţi pe voi, să apăraţi familia voastră şi pe toţi aceia cu care vă asociaţi. Trebuie să fiţi apărătoarele virtuţii.
Ce este virtutea şi cine este cea care o apărătoare? „Virtutea este un model de gândire şi comportament bazat pe standarde morale înalte. Ea include castitatea şi puritatea [morală]”3. Şi ce este o apărătoare? O apărătoare este cineva care protejează, sprijină şi ocroteşte.4 Astfel, ca apărătoare a virtuţii, veţi proteja, sprijini şi ocroti puritatea morală pentru că puterea de a crea viaţă muritoare este o putere sacră şi glorificată şi trebuie să fie protejată până la căsătorie. Virtutea este o condiţie pentru a avea parte de compania şi îndrumarea Duhului Sfânt. Veţi avea nevoie de această îndrumare pentru a naviga cu succes prin lumea în care trăiţi. A fi virtuoasă este o condiţie pentru a intra în templu. Şi este o condiţie pentru a fi demne să staţi în prezenţa Salvatorului. Acum este timpul în care vă pregătiţi pentru acea vreme. Progresul personal şi standardele care se găsesc în broşura Pentru întărirea tineretului sunt importante. Realizarea lucrurilor prezentate în fiecare broşură vă va întări şi ajuta să deveniţi „mai [demne]… de-mpărăţie”5.
Vara trecută, tinere fete din Alpine, Utah, au hotărât să devină „mai [demne]… de-mpărăţie”. Ele au hotărât să-şi concentreze atenţia asupra templului mergând pe jos de la Templul Draper, Utah, la Templul Salt Lake, parcurgând în total 35 de kilometri, aşa cum a făcut unul dintre pionieri, John Roe Moyle. Fratele Moyle a fost un cioplitor în piatră care a fost chemat de profetul Brigham Young să lucreze la Templul Salt Lake. În fiecare săptămână, el parcurgea distanţa de 35 de km de la casa lui la templu. Una dintre responsabilităţile sale era să cioplească, pe partea de est a Templului Salt Lake, cuvintele „Sfinţenie Domnului”. Nu era uşor şi avea multe obstacole de depăşit. La un moment dat, el a fost lovit în picior de una dintre vacile lui. Pentru că rana nu se vindeca, piciorul i-a fost amputat. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să-şi îndeplinească promisiunea făcută profetului şi să lucreze la templu. El şi-a confecţionat un picior de lemn şi, după multe săptămâni, el a parcurs din nou distanţa de 35 de kilometri pentru a face lucrarea pe care promisese s-o facă6.
Tinerele fete din episcopia Şase, Cedar Hills, au hotărât să parcurgă pe jos aceeaşi distanţă pentru un strămoş şi, de asemenea, pentru cineva care le-a inspirat să rămână demne de a intra în templu Ele s-au pregătit în fiecare săptămână în cadrul activităţilor comune ale TF şi TB şi, în timp ce parcurgeau distanţa, ele şi-au împărtăşit ce au învăţat şi au simţit despre temple.
Ele şi-au început drumul către templu dimineaţa devreme cu o rugăciune. Când au pornit, am fost impresionată de încrederea lor. Ele se pregătiseră bine şi ştiau că erau pregătite. Ochii le erau aţintiţi asupra obiectivului lor. Fiecare pas pe care l-au făcut a fost un simbol pentru fiecare dintre voi pentru că şi voi vă pregătiţi acum pentru a intra în templu. Pregătirea voastră personală a început cu rugăciunea personală zilnică, citirea zilnică din Cartea lui Mormon şi lucrul la Progresul personal.
În timp ce aceste tinere fete mergeau, au existat, pe parcurs, lucruri care le puteau distrage atenţia, dar ele au continuat să se concentreze asupra obiectivului lor. Unele au început să simtă că li se formau băşici la picioare, iar altele au simţit că le lasă genunchii, dar au continuat să meargă. Pentru fiecare dintre voi, există multe lucruri care vă distrag atenţia, vă rănesc şi sunt obstacole de-a lungul căii spre templu, dar şi voi sunteţi hotărâte şi vă continuaţi drumul. Itinerarul urmat de aceste tinere fete a fost întocmit de conducătoarele lor, care îl parcurseseră pe jos şi cu maşina şi stabiliseră că acesta era cel mai sigur şi mai direct drum pe care se putea merge. La fel, itinerarul vostru este marcat şi puteţi fi sigure că Salvatorul nu numai că l-a parcurs, dar îl va străbate din nou alături de voi – fiecare pas de pe acest drum.
De-a lungul acestei călătorii către templu, au fost taţi, mame, membri ai familiei şi conducători ai preoţiei care au acţionat ca apărători. Misiunea lor era să se asigure că toată lumea era în siguranţă şi protejată împotriva pericolelor. Ei s-au asigurat că fiecare tânără fată era bine hidratată şi consuma alimente hrănitoare care să le menţină rezistenţa. Conducătorii preoţiei au organizat puncte de asistenţă în care se puteau odihni şi bea apă. Dragi tinere fete, taţii voştri, episcopii voştri şi atât de mulţi alţii vor fi apărătorii voştri în timp ce veţi străbate drumul vostru către templu. Ei vă vor avertiza asupra pericolelor şi vă vor îndruma iar, dacă vă veţi răni sau vă veţi rătăci de la cale, ei vă vor ajuta.
Am fost impresionată de faptul că, pe parcursul ultimilor kilometri ai drumului lor, fraţii lor şi alţi tineri băieţi şi prieteni au venit să le sprijine pe aceste tinere fete hotărâte şi să le încurajeze. Un frate şi-a ridicat sora care avea băşici mari la picioare şi a dus-o în spate pe ultimii metri până la templu. Când aceste tinere fete incredibile şi-au atins obiectivul, au fost vărsate lacrimi în timp ce fiecare atingea templul şi făcea în tăcere promisiunea de a fi întotdeauna demnă să intre în templu.
Parcurgerea pe jos a drumului la templu este o metaforă a vieţii. Părinţii şi conducătorii preoţiei au stat de veghe de-a lungul drumului. Ei au asigurat ajutor şi susţinere. Tinerele fete s-au apărat şi încurajat una pe cealaltă. Tinerii băieţi au admirat tăria, dedicarea şi rezistenţa tinerelor fete. Fraţii le-au purtat în braţe pe surorile care s-au rănit. Familiile s-au bucurat împreună cu fiicele lor când ele au încheiat parcurgerea pe jos a drumului la templu şi le-au dus acasă în siguranţă.
Pentru a rămâne pe calea care duce la templu, trebuie să vă apăraţi virtutea personală şi virtutea celor cu care vă asociaţi. De ce? În Cartea lui Mormon, Mormon ne-a învăţat că virtutea şi castitatea reprezintă tot ce este „mai drag şi mai preţios deasupra tuturor lucrurilor”7.
Ce poate face fiecare dintre voi pentru a fi apărătoarea virtuţii? Să înceapă prin a crede că poate aduce o schimbare în bine. Să înceapă prin a-şi lua un angajament. Pe când eram tânără fată, am învăţat că unele hotărâri trebuie luate o singură dată. Într-un carneţel, am făcut o listă cu lucrurile pe care trebuia să le fac întotdeauna şi cu lucrurile pe care nu trebuia să le fac niciodată. Printre ele se aflau respectarea Cuvântului de înţelepciune, rugăciunea zilnică, plata zeciuielii şi angajamentul de a nu lipsi niciodată de la biserică. Am luat acele hotărâri o dată şi, apoi, în momentul în care a fost necesar să iau o hotărâre, am ştiut exact ce trebuia să fac pentru că hotărâsem dinainte. Când prietenii mei din liceu mi-au spus: „Un strop de alcool nu-ţi va face rău”, am râs şi le-am spus: „Când aveam 12 ani, am hotărât să nu fac acest lucru”. Luarea dinainte a hotărârilor vă va ajuta să fiţi apărătoare ale virtuţii. Sper ca fiecare dintre voi să scrie o listă cu lucruri pe care le va face întotdeauna şi lucruri pe care nu le va face niciodată. Apoi, trăiţi potrivit listei voastre.
A fi apărătoare ale virtuţii înseamnă, de asemenea, că veţi fi întotdeauna decente nu numai în îmbrăcăminte, ci şi în vorbire, în fapte şi folosirea mijloacelor de interacţiune. A fi apărătoare ale virtuţii înseamnă că nu veţi trimite niciodată tinerilor băieţi, pe telefonul mobil, cuvinte sau imagini care i-ar putea determina să piardă Spiritul, să-şi piardă puterea preoţiei sau virtutea. Înseamnă că înţelegeţi importanţa castităţii, pentru că înţelegeţi, de asemenea, că trupul vostru este un templu şi că puterile sacre ale procreării nu trebuie să fie folosite înainte de căsătorie. Înţelegeţi că posedaţi o putere sacră care implică responsabilitatea sfântă a aducerii altor spirite pe pământ pentru a primi un trup în care să se adăpostească spiritul lor etern. Această putere implică un alt suflet sacru. Voi sunteţi apărătoarele a ceva „mai de preţ decât mărgăritarele”8. Fiţi credincioase. Fiţi supuse. Pregătiţi-vă acum, astfel încât să îndepliniţi condiţiile pentru a primi toate binecuvântările care vă aşteaptă în templele sfinte ale Domnului.
Mamelor care ne ascultă în această seară le spun: „Dumneavoastră sunteţi cel mai important exemplu de decenţă şi virtute pentru fiicele dumneavoastră – vă mulţumesc”. Nu ezitaţi niciodată să le învăţaţi că sunt fiice cu descendenţă regală ale lui Dumnezeu şi că valoarea lor nu se bazează pe senzualitatea lor. Şi lăsaţi-le să vă vadă credinţa modelată corect şi consecvent în propria atitudine şi înfăţişare9. Dumneavoastră sunteţi, de asemenea, apărătoare ale virtuţii.
Săptămâna aceasta, am urcat din nou pe Vârful Ensign. Era dimineaţa devreme şi, când am privit în jos de pe acel munte la muntele Casei Domnului – Templul Salt Lake – importanţa templului a fost din nou foarte clară. Pionierii au dat tot ce aveau pentru a ajunge pe vârfurile munţilor pentru ca voi şi cu mine să avem binecuvântările templului şi să fim pecetluite veşnic ca familii. Patruzeci de ani de sacrificii, muncă asiduă şi parcurgerea pe jos a drumului de la Alpine la templu – de ce? Deoarece, ca şi voi, ei au crezut! Ei au crezut într-un profet. Ei au crezut că el Îi văzuse şi vorbise cu Dumnezeu şi Fiul Său Preaiubit. Ei au crezut în Salvator. Ei au crezut în Cartea lui Mormon. De aceea ei au putut spune: „Credem toate lucrurile, sperăm toate lucrurile, noi am îndurat multe lucruri şi sperăm să putem îndura toate lucrurile”10. Ei au îndurat multe lucruri şi noi putem face la fel. Al treisprezecelea articol de credinţă arată ce credem pentru că acelea sunt lucrurile care ne fac demni să intrăm în templu şi să stăm, într-o zi, în prezenţa Tatălui nostru Ceresc – încercaţi, puri şi pecetluiţi. Pentru aceasta va fi nevoie să fiţi „[mai demne]… de-mpărăţie” şi să vă pregătiţi acum şi să dobândiţi încrederea că puteţi face lucruri grele.
Dragi tinere fete, participaţi la o lucrare măreaţă! Şi nu sunteţi singure! Când vă veţi apăra virtutea şi puritatea, vi se va da tărie. Când vă veţi ţine legămintele pe care le-aţi făcut, Duhul Sfânt vă va îndruma şi vă va apăra. Veţi fi înconjurate de oşti cereşti de îngeri. Preşedintele Thomas S. Monson ne reaminteşte: „Aduceţi-vă aminte că nu alergăm singuri în această măreaţă cursă a vieţii; avem dreptul la ajutorul Domnului”11. Pregătiţi-vă pentru ziua în care veţi veni la templul Domnului demne şi pregătite să faceţi legămintele sacre. Ca apărătoare ale virtuţii, veţi dori să-L căutaţi pe Salvator în casa Sa sfântă.
Eu depun mărturie că Dumnezeu trăieşte şi că Fiul Său Preaiubit, Mântuitorul nostru, Isus Hristos, trăieşte şi, datorită puterii mântuitoare a ispăşirii Sale infinite, fiecare dintre voi va fi îndrumată şi apărată pe calea către templu şi înapoi în prezenţa Lor. Mă rog ca fiecare dintre voi să fie întărită pentru acea muncă ce va fi cea mai desăvârşită lucrare a voastră. Trăiţi pentru acea zi minunată despre care se vorbeşte în Apocalipsa, când voi „[veţi] umbla [îmbrăcate] în alb, fiindcă [sunteţi vrednice]”12. În numele lui Isus Hristos, amin.