„Deci eu îmi spun mie: «Bunătatea începe cu mine»”
Bunăvoinţa poate aduce bucurie şi unitate în căminul, clasa, episcopia şi şcoala voastră.
În urma cu câteva săptămâni, am învăţat o lecţie importantă de la o tânără fată din grupa de vârstă laur care era vorbitoarea din partea tinerilor în episcopia mea. Am fost mişcată când, cu încredere, ea a vorbit şi a mărturisit despre Isus Hristos. Ea şi-a încheiat cuvântarea cu următoarea afirmaţie: „Când Îl pun pe Isus Hristos în centrul vieţii mele, ziua îmi merge mai bine, sunt mai bună cu cei dragi mie şi sunt foarte bucuroasă”.
Am observat-o de la distanţă pe această tânără fată în ultimele câteva luni. Ea îi salută pe toţi cu ochi strălucitori şi un zâmbet plăcut. Am văzut bucuria ei faţă de succesul altor tineri. Două tinere fete din grupa de vârstă trandafir mi-au spus de curând despre decizia acestei tinere fete de a-şi anula biletul la un film când şi-a dat seama că nu urma să fie o experienţă „virtuoasă şi vrednică de iubit”1. Ea este iubitoare, bună şi supusă. Ea provine dintr-o familie cu un singur părinte, iar viaţa ei nu a fost lipsită de încercări, aşa că mă întrebam cum îşi menţine spiritul fericit şi bun. Când această tânără fată a mărturisit: „Îl pun pe Isus Hristos în centrul vieţii mele”, mi-am primit răspunsul.
„Noi credem că trebuie să fim cinstiţi, fideli, puri, binevoitori, virtuoşi şi că trebuie să facem bine tuturor oamenilor.” Această listă minunată de trăsături asemănătoare cu ale lui Hristos din al treisprezecelea Articol de credinţă, ne va pregăti pentru binecuvântările din templu şi pentru viaţa veşnică.
Aş dori să mă concentrez doar asupra unuia dintre aceste cuvinte – binevoitor. Binevoitor este un cuvânt drăguţ pe care nu-l auzim prea des. Rădăcinile lui sunt din limba latină şi înseamnă „a dori cuiva binele”2. A fi binevoitor înseamnă a fi bun, bine intenţionat şi mărinimos. Multe dintre voi aţi învăţat despre cum să fiţi binevoitoare când eraţi la Societatea Primară şi aţi memorat acest cântec:
Salvatorul nostru ne-a învăţat ce înseamnă să fii binevoitor, iar El a trăit o astfel de viaţă. Isus i-a iubit pe toţi şi El le-a slujit tuturor. Punerea lui Isus Hristos în centrul vieţii noastre ne va ajuta să dobândim această trăsătură de a fi binevoitori. Pentru a ne putea dezvolta aceste trăsături asemănătoare cu ale lui Hristos, noi trebuie să învăţăm despre Salvator şi să „umblăm în căile Lui”4.
Din pilda despre bunul samaritean învăţăm că noi ar trebui să-i iubim pe toţi. Povestea începe în capitolul 10 din Luca, când un învăţător al Legii L-a întrebat pe Salvator: „Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”.
Răspunsul: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Atunci, învăţătorul Legii a întrebat: „Cine este aproapele meu?”. Întrebarea adresată de învăţătorul Legii era foarte interesantă, din moment ce iudeii îi aveau ca vecini la nord pe samariteni, pe care îi displăceau atât de mult, încât atunci când călătoreau de la Ierusalim la Galilea, mai bine o luau pe drumul mai lung prin valea Iordanului decât să călătorească prin Samaria.
Isus a răspuns la întrebarea învăţătorului Legii spunând pilda despre bunul samaritean. După cum spune pilda:
„Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort …
Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: «Ai grijă de el şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere».”5
În comparaţie cu preotul iudeu şi cu levitul care au trecut pe lângă omul rănit, acesta fiind unul de-al lor, samariteanul a fost bun fără să mai ţină cont de diferenţele dintre ei. El a demonstrat că este binevoitor, trăsătură asemănătoare cu a lui Hristos. Isus ne-a învăţat prin această povestire că fiecare om este aproapele nostru.
Un consilier din cadrul unui episcopat a împărtăşit de curând o experienţă care ne învaţă cât de important este fiecare om care este aproapele nostru. Uitându-se înspre congregaţie, a văzut un copil cu o cutie mare, plină cu creioane de diferite culori. Uitându-se la numărul mare de membri din episcopia sa, şi-a amintit că, asemenea creioanelor, ei erau asemănători, dar, în acelaşi timp, fiecare persoană era şi unică.
El a spus: „Culoarea pe care membrii episcopiei o aduc în episcopie şi în lume este numai a lor… Ei aveau fiecare puteri şi slăbiciuni, dorinţe proprii şi vise personale. Însă, împreună, ei formau un cerc colorat de unitate spirituală …
Unitatea este o calitate spirituală. Reprezintă cele mai plăcute sentimente de pace şi împlinire ce provin datorită apartenenţei la o familie… Înseamnă să doreşti tot ce-i mai bun pentru alţii, la fel de mult cât îţi doreşti pentru tine… Înseamnă să ştii că nimeni nu îţi va face rău. [Înseamnă că nu veţi fi singure niciodată.]”6
Noi clădim acea unitate şi împărtăşim culorile noastre unice prin intermediul bunăvoinţei: fapte de bunătate făcute personal.
V-aţi simţit vreodată singure? Îi observaţi pe cei care sunt singuri, care trăiesc într-o lume alb-negru? Dragi tinere fete, am observat modul în care aduceţi propria voastră culoare unică în viaţa altora prin zâmbetele, cuvintele voastre frumoase sau prin intermediul unui bilet de încurajare.
Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat cum să interacţionăm cu colegele noastre şi cu toţi cei pe care îi întâlnim, atunci când a spus tinerelor fete ale Bisericii: „Preţioasele mele tinere surori, vă rog să aveţi curajul să vă abţineţi de la a-i judeca şi critica pe cei din jurul vostru, precum şi curajul de a avea grijă ca fiecare persoană să fie inclusă şi să se simtă iubită şi apreciată”7.
Putem urma exemplul bunului samaritean şi să „schimbăm lumea” măcar a unei singure persoane, fiind binevoitoare8. Aş dori să vă invit pe fiecare să faceţi cel puţin o faptă asemănătoare cu cea a samariteanului în săptămâna următoare. Poate va fi nevoie să găsiţi pe altcineva, în afară de prietenii voştri obişnuiţi, sau să vă învingeţi timiditatea. Puteţi alege, dând dovadă de curaj, să slujiţi cuiva care nu se poartă frumos cu voi. Vă promit că, dacă nu veţi face doar ceea ce este uşor, vă veţi simţi atât de bine în interior, încât bunătatea va începe să devină o parte din viaţa voastră de zi cu zi. Veţi observa că bunăvoinţa poate aduce bucurie şi unitate în căminul, clasa, episcopia şi şcoala voastră. „Deci eu îmi spun mie: «Bunătatea începe cu mine».”
Salvatorul nu numai că i-a iubit pe toţi, El le-a slujit tuturor. Fiţi bune cu mulţi oameni. Tineri sau bătrâni, pot fi foarte binecuvântaţi datorită slujirii voastre bune. Preşedintele Monson, încă de când era tânăr băiat, a avut mereu un loc special în inima sa pentru cei în vârstă. El recunoaşte cât de valoroasă este o vizită scurtă, un zâmbet plăcut sau strângerea unei mâini îmbătrânite, ridate. Astfel de fapte simple de caritate aduc culoare în viaţa cuiva care, uneori, este alcătuită din zile lungi, stinghere şi cenuşii. Vă invit pe fiecare să fiţi grijulii cu bunicii voştri şi cu cei în vârstă. Uitaţi-vă de jur împrejur, mâine, la Biserică şi identificaţi-i pe cei care ar putea folosi nuanţa voastră de culoare în viaţa lor. Nu durează prea mult: salutaţi-i spunându-le numele, purtaţi o scurtă conversaţie şi fiţi gata să-i ajutaţi. Aţi putea deschide o uşă sau v-aţi putea oferi ajutorul la treburi casnice sau în grădină? O treabă simplă pentru voi la o vârstă fragedă poate fi un lucru copleşitor pentru o persoană mai în vârstă. „Deci eu îmi spun mie: «Bunătatea începe cu mine»”.
Uneori, cel mai dificil este să fim binevoitoare cu cei din propria noastră familie. Familiile puternice se întemeiază cu efort. „Fiţi veseli, dispuşi să oferiţi ajutor şi plini de grijă faţă de ceilalţi. Multe probleme din cadrul căminului se datorează faptului că membrii familiei vorbesc şi acţionează în mod egoist sau lipsit de consideraţie. Preocupaţi-vă de nevoile celorlalţi membri ai familiei. Căutaţi să fiţi un împăciuitor, în loc să necăjiţi, să vă certaţi şi să vă implicaţi în dispute”9. „Deci eu îmi spun mie: «Bunătatea începe cu mine»”.
Isus a iubit copiii, i-a luat în braţele Sale şi i-a binecuvântat10. Asemenea Salvatorului, puteţi binecuvânta toţi copiii cu bunătatea voastră, nu numai pe cei din casa voastră.
Poate nu veţi şti ce impact va avea asupra unui copilaş viaţa şi exemplul vostru. Am primit de curând un bilet de la o prietenă care conduce o grădiniţă cu program prelungit din cadrul unui liceu local. Câţiva tineri băieţi şi tinere fete care sunt membri ai Bisericii merg la acel liceu. Ea mi-a împărtăşit următoarea experienţă: „Când merg pe holuri cu cei mici este plăcut să văd că în multe dulapuri sunt lipite ilustraţii cu Isus sau cu temple pe interiorul uşilor. Unul dintre copii a văzut o ilustraţie cu Isus în interiorul unui dulap deschis [al unei tinere fete] şi a spus: «Uite, Isus este la şcoala noastră!». Eleva a izbucnit în lacrimi, în timp ce s-a aplecat şi l-a îmbrăţişat pe copil. I-am mulţumit tinerei fete pentru exemplul bun dat celor din jurul său. Este înălţător să ştii că sunt aşa de mulţi tineri care încearcă să apere adevărul şi neprihănirea şi să-şi facă partea lor de a invita Spiritul în viaţa lor, deşi este dificil uneori din cauza gălăgiei şi a cruzimii din lumea din jurul lor. Avem tineri minunaţi în Biserică”.
Sunt întru totul de acord! Dragi tinere fete, voi schimbaţi lumea punându-L pe Isus Hristos în centrul vieţii voastre şi voi „deveniţi ceea ce El doreşte să fiţi”11.
Vă mulţumesc pentru vieţile voastre trăite în mod binevoitor; pentru că îi includeţi pe cei care sunt diferiţi, pentru că sunteţi bune faţă de colegii voştri, faţă de vârstnici, faţă de familia voastră şi faţă de copilaşi, vă mulţumesc că le sunteţi aproape celor care sunt singuri şi celor care au încercări şi probleme sufleteşti. Datorita faptului că sunteţi binevoitoare, îi „îndrumaţi [pe alţii] spre lumina Salvatorului”12. Vă mulţumesc pentru că vă amintiţi că „bunătatea începe cu mine”.
Ştiu că preşedintele Thomas S. Monson este un profet al lui Dumnezeu a cărui viaţă este un model de bunăvoinţă din care noi putem învăţa. Urmaţi-l pe profetul nostru. Învăţaţi din exemplul său şi ascultaţi-i cuvintele. Eu cred în Evanghelia lui Isus Hristos şi ştiu că prin intermediul lui Joseph Smith preoţia a fost restaurată pe pământ.
Ştiu că Salvatorul nostru trăieşte şi că ne iubeşte pe fiecare dintre noi. El Şi-a dat viaţa pentru toţi. Mă rog ca noi să-L punem pe Isus Hristos în centrul vieţii noastre şi „să umblăm în căile Lui”, iubindu-ne şi slujindu-ne una pe cealaltă13. Făcând astfel, eu ştiu că putem face din această lume un loc mai bun, deoarece „noi credem că trebuie să fim [binevoitoare]”14. Eu mărturisesc astfel, în numele lui Isus Hristos, amin.