Vârstnicul Larry Y. Wilson

din Cei Şaptezeci

Echilibrarea cerinţelor muncii, ale Bisericii şi responsabilităţile în familie a fost o încercare pentru vârstnicul Larry Young Wilsin, dar dânsul s-a asigurat că membrii familiei ştiu cât de importanţi sunt ei pentru dânsul.

„Experienţa cu cel mai mare impact pe care am avut-o este aceea de a fi soţ şi tată”, spune vârstnicul Wilson. „Rareori am lipsit de la un desfăşurarea unui eveniment din viaţa copiilor, fie în atletism, muzică sau de altă natură. Le-am citit poveşti de adormit copiii şi am spus rugăciuni cu ei înainte de a-i înveli în pat noaptea. Este foarte important să fii acolo.”

Vârstnicul Wilson cunoaşte bine toate obligaţiile pe care le are rolul de conducător în toate aspectele vieţii. Dânsul s-a născut în decembrie 1949, în oraşul Salt Lake, Utah, SUA, în familia lui George şi Ida Wilson şi a crescut în Pocatello, Idaho, SUA. A obţinut o diplomă în literatura engleză şi americană de la Universitatea Harward şi mai târziu un masterat în administrarea afacerilor de la Şcoala de afaceri Standford.

În cariera sa, vârstnicul Wilson a fost consultant şi director în industria ocrotirii sănătăţii. Deşi cariera dânsului a solicitat mult efort, vârstnicul Wilson s-a asigurat ca aceasta să nu pună stăpânire niciodată pe viaţa dânsului.

„Trebuie să stabiliţi limite muncii în viaţa dumneavoastră”, spune dânsul. „Altfel, ea vă va copleşi cu totul. Vorbind în mod practic, timpul acordat muncii, Bisericii şi familiei trebuie pus pe rând, pe primul loc. Rugaţi-vă pentru a fi îndrumaţi şi veţi cunoaşte ce anume are prioritate în fiecare zi.”

Înainte de a fi chemat în cel de-al Doilea Cvorum al celor Şaptezeci, vârstnicul Wilson a slujit cu sârguinţă ca misionar în Misiunea Brazilia Centrală şi ca episcop, preşedinte de ţăruş şi autoritate a zonei-Cei Şaptezeci.

În tot timpul slujirii sale, vârstnicul Wilson a fost ajutat să găsească acel echilibru important de către soţia dânsului, Lynda Ackey Wilson, cu care s-a căsătorit la 10 iulie 1974, în Templul Logan, Utah. Familia Wilson a crescut patru copii.

„Ori de câte ori plecam la adunările Bisericii, ea spunea, «La revedere iubitule. Mergi, slujeşte-L pe Domnul»”, spune vârstnicul Wilson. „Ea îi învăţa pe copiii noştri despre importanţa profundă a slujirii mele. În scurtă vreme, ei aveau să spună: «La revedere, tati. Mergi, slujeşte-L pe Domnul!»”