Vârstnicul W. Christopher Waddell

din Cei Şaptezeci

Un principiu nescris care a îndrumat familia vârstnicului Wayne Christopher Waddell a fost întotdeauna, „Încrede-te în Domnul”.

„Când te încrezi în Domnul, nu trebuie să te îngrijoreze schimbările majore”, spune vârstnicul Waddell despre neaşteptatele cotituri şi schimbări ale vieţii. „Noi ştim că El are drept motivaţie interesele noastre cele mai bune şi că vom fi binecuvântaţi.”

Vârstnicul Waddell s-a născut în iunie 1959 în Manhattan Beach, California, SUA, şi este fiul lui Wayne şi Joann Waddell. El a obţinut diploma în istorie de la Universitatea San Diego, unde a jucat, de asemenea volei. A avut mai multe funcţii într-o firmă de servicii de investiţii globale.

Vârstnicul Waddell s-a căsătorit cu Carol Stansel la 7 iunie 1084, în Templul Los Angeles California. Ei au patru copii. Unitatea este extrem de importantă în familia Waddell. Ei consideră că această unitate este determinată de străduinţa de a urma principiile Evangheliei Salvatorului în căminul lor. Activităţile în familie au fost, de asemenea, importante – petrecerea timpului împreună pe plaja de lângă casa lor şi participarea la evenimente sportive.

Înainte de chemarea sa în primul Cvorum al celor Şaptezeci, vârstnicul Waddell a slujit ca misionar cu timp deplin în Spania, ca episcop, înalt consilier, consilier al preşedintelui de misiune, preşedinte de ţăruş, preşedinte al Misiunii Barcelona Spania şi ca autoritate a zonei-Cei Şaptzeci.

Vârstnicul Waddell spune că fiecare experienţă s-a bazat pe experienţa anterioară şi fiecare experienţă continuă să adauge la „comoara mărturiei” pe care dânsul se bazează pentru a face faţă încercărilor din timpul vieţii.

Când vorbeşte despre pregătirea pentru noua sa chemare, vârstnicul Waddell vorbeşte despre templu.

„Ce anume ne-a pregătit pentru aceasta?”. Când am fost la templu pentru prima dată şi am făcut legăminte, am promis solemn să fim doritori să facem orice ne-ar fi cerut Domnul, chiar dacă nu era uşor de făcut”, spune dânsul. „Să mergem la templu, să slujim în misiune, să facem legăminte şi, apoi, să vedem mâna Sa şi cum conduce El lucrarea – este tot ce ai nevoie. Noi nu facem nimic neobişnuit; noi ţinem legămintele pe care le-am făcut, exact la fel cum face oricine.”