Vârstnicul O. Vincent Haleck

din Cei Şaptezeci

De la o vârstă fragedă, vârstnicul Otto Vincent Haleck a plătit zeciuiala, a postit şi a studiat scripturile – şi, apoi, el s-a întâlnit cu misionarii şi a fost botezat.

Mama vârstnicului Haleck era membră a Bisericii, dar nu mai frecventa adunările Bisericii de ani de zile. Tatăl dânsului nu era membru al Bisericii. Cu toate acestea, familia plătea zeciuiala, postea săptămânal, citea Biblia în fiecare zi şi dădeau din ce aveau celor nevoiaşi. Vârstnicul Haleck a avut o moştenire de credinţă.

Vârstnicul Haleck s-a născut în ianuarie 1949 în Samoa Americană. Părinţii săi, Otto şi Dorothy Haleck l-au trimis la şcoală în California, SUA. La vârsta de 17 ani, el a observat că unii prieteni, din comitetul elevilor erau diferiţi de ceilalţi (elevi). „Ei m-au invitat la adunări ale Tinerilor Băieţi şi Tinerelor Fete ţinute în comun şi ce s-a întâmplat după aceea reprezintă istoria mea”, spune vârstnicul Haleck.

Vârstnicul Haleck a primit o diplomă în publicitate şi marketing de la Universitatea Brigham Young. Dânsul este proprietarul unui număr de firme de afaceri în Samoa Americană şi este participant în acţiuni filantropice. Vârstnicul Haleck şi soţia sa, Peggy Ann Cameron, s-au căsătorit la 29 iunie 1972, în Templul Provo, Utah. Ei au trei copii.

În cele din urmă, întreaga familie a vârstnicului Haleck a găsit Evanghelia. Vârstnicul Haleck a avut privilegiul de a-l boteza pe tatăl său în vârstă de 80 de ani şi de a vedea cum mama dânsului a redevenit activă după 50 de ani de căsătorie.

Înainte de a primi chemarea sa în cel de-al Doilea Cvorum al celor Şaptezeci, vârstnicul Haleck a slujit ca misionar cu timp deplin în Misiunea Apia, Samoa, episcop, înalt consilier la nivel de ţăruş, patriarh, preşedinte de ţăruş şi cel mai recent, ca preşedinte al Misiunii Apia, Samoa.

Vârstnicul Haleck crede că toate experienţele din viaţa sa, l-au condus către ceea ce este acum. „Privesc în urmă la viaţa mea şi pot spune că pot vedea mâna Domnului”, spune vârstnicul Haleck. „Sunt recunoscător şi onorat de încrederea pe care Domnul a avut-o în mine. Îl iubesc pe Domnul şi sper să fiu un instrument bun. Ştiu că Domnul mă va ajuta.”