Să-L urmăm pe Isus: să fim împăciuitori
Împăciuitorii nu sunt pasivi; ei sunt convingători în felul Salvatorului.
Dragi frați și surori, în timp ce trăim zile de cumpănă în care avem parte de agitație, ceartă și, în cazul multora, de suferință profundă, inima noastră este plină de recunoștință puternică față de Salvator și pentru binecuvântările eterne ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. Îl iubim și avem încredere în El și ne rugăm ca noi să-L urmăm pentru totdeauna.
Încercarea reprezentată de rețelele de socializare
Puternicul impact al Internetului este atât o binecuvântare, cât și o încercare, unice timpului nostru.
Într-o lume a rețelelor de socializare și a platformelor de informații super rapide, glasul unei singure persoane poate fi amplificat exponențial. Acel glas, fie că este adevărat sau fals, fie că este corect sau prejudiciabil, fie că este amabil sau aspru, se aude instantaneu în întreaga lume.
Textele publicate pe rețelele de socializare, pline de considerație și bunătate, sunt adesea prea puțin observate, în timp ce cuvintele pline de dispreț și mânie ne bubuie frecvent în urechi, fie că este vorba despre filosofie politică, oameni care fac obiectul știrilor sau opinii despre pandemie. Nimeni sau niciun subiect, inclusiv Salvatorul și Evanghelia Sa restaurată, nu este imun în fața acestui fenomen social al glasurilor polarizate.
Să devenim împăciuitori
Cuvântarea de pe munte este un mesaj pentru toți, dar a fost rostită în mod special ucenicilor Salvatorului, celor care au ales să-L urmeze.
Domnul ne-a învățat cum să trăim, atunci și acum, într-o lume plină de dispreț. „Ferice de cei împăciuitori”, a declarat El, „căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu”1.
Cu ajutorul scutului credinței noastre în Isus Hristos, devenim împăciuitori stingând – în sensul de a liniști, răci sau înăbuși – toate săgețile arzătoare ale dușmanului.2
Pe măsură ce ne facem partea, avem promisiunea Sa că vom fi chemați „[fiii] lui Dumnezeu”. Fiecare persoană de pe pământ este „din neamul”3 lui Dumnezeu, dar a fi chemați „[fiii] lui Dumnezeu” înseamnă mult mai mult. Pe măsură ce venim la Isus Hristos și facem legăminte cu El, devenim „seminția Lui” și „moștenitorii împărăției”4, „copiii lui Hristos, fiii și fiicele Lui”5.
Cum liniștește și răcește împăciuitorul săgețile arzătoare? Cu siguranță, nu retrăgându-ne din fața celor care ne denigrează. Ci, rămânând încrezători în credința noastră, împărtășindu-ne crezurile cu convingere, dar mereu fără mânie sau răutate.6
Recent, după ce a văzut o opinie puternic articulată și critică la adresa Bisericii, reverendul Amos C. Brown, conducător pentru apărarea drepturilor civile la nivel național și pastor al celei de-a Treia Biserici Baptiste din San Francisco, a răspuns:
„Eu respect experiența și perspectiva celui care a scris acele cuvinte. Cu siguranță, nu văd lucrurile așa cum le vede el.
Faptul că-i cunosc pe acești conducători [ai Bisericii] este una dintre cele mai mari bucurii ale vieții mele, inclusiv pe președintele Russell M. Nelson. Dumnealor sunt, după părerea mea, întruchiparea celei mai bune conduceri pe care țara noastră o poate oferi”.
Apoi, dumnealui a adăugat: „Putem să ne cramponăm de modul în care au stat lucrurile. Putem refuza să recunoaștem toate lucrurile bune care se întâmplă acum… Dar aceste abordări nu vor vindeca divizarea noastră națională… Așa cum ne-a învățat Isus, nu eradicăm răul cu și mai mult rău. Iubim cu generozitate și trăim plini de milă, chiar și față de cei care credem că ne sunt dușmani”7.
Reverendul Brown este un împăciuitor. Dumnealui a răcit, cu calm și respect, săgețile arzătoare. Împăciuitorii nu sunt pasivi; ei sunt convingători în felul Salvatorului.8
Ce ne oferă tăria lăuntrică de a răci, liniști și stinge săgețile arzătoare îndreptate către adevărurile pe care le îndrăgim? Tăria rezultă din credința noastră în Isus Hristos și din credința noastră în cuvintele Sale.
„Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî… și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră…
Pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii, cari au fost înainte de voi”9.
Importanța libertății de a alege
Două principii importante ne călăuzesc dorința de a fi împăciuitori.
Primul, Tatăl nostru Ceresc a dat fiecărei persoane libertatea sa morală de a alege, cu capacitatea de a-și alege propria cale.10 Această libertate de a alege este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu.
Al doilea, cu această libertate de a alege, Tatăl nostru Ceresc a permis să existe „opoziție în toate lucrurile”11. Noi „[gustăm] amarul pentru a învăța cum să [prețuim] binele.”12 Opoziția nu ar trebui să ne surprindă. Învățăm să distingem binele de rău.
Ne bucurăm de binecuvântarea libertății de a alege înțelegând că vor fi mulți care nu cred ce credem noi. De fapt, puțini dintre cei din zilele din urmă vor alege să pună credința lor în Isus Hristos în centrul a tot ce gândesc și a tot ce fac.13
Din cauza platformelor rețelelor de socializare, un glas al necredinței poate părea a fi o mulțime de glasuri pesimiste14, dar, chiar și dacă ar fi o mulțime de glasuri, noi alegem calea împăciuitorilor.
Conducătorii Domnului
Unii consideră că Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli ar avea motive lumești, asemenea conducătorilor politici, de afaceri și culturali.
Spre deosebire de ei, nouă ne sunt încredințate responsabilitățile într-un mod foarte diferit. Noi nu suntem aleși prin vot sau selectați din cereri de angajare. Neavând o pregătire profesională în domeniu, suntem chemați și rânduiți să depunem mărturie despre numele lui Isus Hristos în întreaga lume până la ultima noastră suflare. Ne străduim să binecuvântăm pe cei bolnavi, pe cei singuri, pe cei deprimați și pe cei săraci și să întărim împărăția lui Dumnezeu. Căutăm să cunoaștem voia Domnului și s-o proclamăm, mai ales celor care caută viața eternă.15
Deși dorința noastră umilă este ca învățăturile Salvatorului să fie onorate de toți, cuvintele Domnului prin profeții Săi sunt adesea contrare gândirii și tendințelor lumii. Mereu a fost așa.16
Salvatorul le-a spus apostolilor Săi:
„Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră…
Dar vă vor face toate aceste lucruri… pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis”17.
Să ne îngrijim de toți
Noi ne iubim și ne îngrijim, în mod sincer, toți semenii, indiferent dacă ei cred ceea ce credem noi. Isus ne-a învățat, în pilda bunului samaritean, că cei care au crezuri diferite trebuie să-și întindă brațele cu sinceritate pentru a-i ajuta pe cei aflați la nevoie, să fie împăciuitori, să urmeze cauze bune și nobile.
În luna februarie, un titlu din Arizona Republic afirma: „Un proiect de lege bipartit susținut de sfinții din zilele din urmă va proteja homosexualii și persoanele transgen din Arizona”18.
Noi, în calitate de sfinți din zilele din urmă, suntem „bucuroși să facem parte dintr-o coaliție formată din conducători religioși, ai oamenilor de afaceri, ai persoanelor LGBTQ și ai comunității care au lucrat împreună în spiritul încrederii și respectului reciproc”19.
Odată, președintele Russell M. Nelson a întrebat cu multă considerație: „Nu pot exista linii de demarcație fără ca ele să devină linii pe câmpul de luptă?”20.
Ne străduim să-L „[urmăm] în pace pe Hristos”21.
Momentele în care să nu răspundem
Unele dintre atacurile asupra Salvatorului au fost atât de răutăcioase, încât El nu a spus nimic. „Preoții cei mai de seamă și cărturarii… [Îl] pârau cu înfierbântare… se purtau cu El cu dispreț” dar Isus „nu [le-a] răspuns nimic”22. Sunt momente în care a fi împăciuitori înseamnă să ne împotrivim impulsului de a răspunde și, în schimb, cu demnitate, să rămânem tăcuți.23
Este sfâșietor pentru noi toți când cuvinte aspre sau disprețuitoare despre Salvator, ucenicii Săi și Biserica Sa sunt rostite sau publicate de cei care, odată, au stat alături de noi, au luat din împărtășanie cu noi și au depus mărturie despre misiunea divină a lui Isus Hristos.24
Aceasta s-a întâmplat și în timpul slujirii Salvatorului.
Unii dintre ucenicii lui Isus care au fost cu El în timpul celor mai mărețe miracole ale Sale au hotărât să „[nu mai umble] cu El”25. Din nefericire, nu toți vor rămâne fermi în dragostea lor față de Salvator și în hotărârea lor de a ține poruncile Sale.26
Isus ne-a învățat să ne retragem din cercul mâniei și al certei. Într-un exemplu, după ce fariseii L-au înfruntat pe Isus și s-au sfătuit cum să-L distrugă, scripturile ne spun că Isus S-a retras dintre ei27 și miracole au avut loc în timp ce „după El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toți bolnavii”28.
Să binecuvântăm viața celorlalți
Și noi putem să ne îndepărtăm de ceartă și să binecuvântăm viața celorlalți29, în timp ce nu ne izolăm în colțul nostru.
La început, în Mbuji-Mayi, Republica Democrată Congo, unii criticau Biserica neînțelegându-ne crezurile sau necunoscându-i pe membrii noștri.
Cu ceva timp în urmă, Kathy și cu mine am participat la o adunare foarte specială a Bisericii în Mbuji-Mayi. Copiii erau îmbrăcați în haine imaculate și aveau ochi strălucitori și zâmbete largi. Am sperat să le pot vorbi despre educația lor, dar am aflat că mulți dintre ei nu se duceau la școală. Conducătorii noștri, cu fonduri umanitare nominale, au găsit un mod de a ajuta.30 Acum, peste 400 de cursanți – fete și băieți, atât membri, cât cei care nu fac parte din religia noastră – sunt bineveniți și învățați de 16 învățători care sunt membri ai Bisericii lui Isus Hristos.
Kalanga Muya, în vârstă de paisprezece ani, a spus: „[Având puțini bani], au fost patru ani în care nu m-am dus la școală… Sunt foarte recunoscătoare pentru ce a făcut Biserica… Acum, pot să citesc, să scriu și să vorbesc în limba franceză”31. Vorbind despre această inițiativă, primarul orașului Mbuji-Mayi a spus: „Sunt inspirat de Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pentru că, în timp ce [alte] biserici sunt împărțite fiecare în colțul ei… [dumneavoastră lucrați] cu [alții] pentru a ajuta comunitatea aflată la nevoie”32.
Să vă iubiți unii pe alții
De fiecare dată când citesc Ioan, capitolul 13, îmi aduc aminte exemplul perfect al Salvatorului în calitate de împăciuitor. Isus a spălat, cu dragoste, picioarele apostolilor. Apoi, citim că „S-a tulburat în duhul Lui”33 când S-a gândit la unul pe care-l iubea și care se pregătea să-L trădeze. Am încercat să-mi imaginez gândurile și sentimentele avute de Salvator când a plecat Iuda. În mod interesant, în acel moment de cumpănă, Isus nu a mai vorbit despre sentimentele Sale „[tulburătoare]” sau despre trădare. În schimb, El le-a vorbit apostolilor Săi despre dragoste, cuvintele Sale având mare influență de-a lungul secolelor:
„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu…
Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”34.
Fie ca noi să-L iubim și să ne iubim unii pe alții! Mă rog ca noi să fim împăciuitori, pentru a putea fi chemați „[fiii] lui Dumnezeu”, în numele lui Isus Hristos, amin!