Natura noastră divină și destinul nostru etern
Vă invit să vă concentrați viața asupra lui Isus Hristos și să vă aduceți aminte de adevărurile fundamentale cuprinse în crezul Tinerelor Fete.
Dragi surori, vă mulțumim că sunteți aici. Sunt onorat să particip la această sesiune a femeilor din cadrul conferinței generale. Cu diferite ocazii, am fost, de asemenea, privilegiat să particip la clase ale Tinerelor Fete. Dar permiteți-mi să subliniez ceea ce este evident – nu sunt tânăr și nu sunt femeie! Cu toate acestea, am aflat că mă simt mai puțin nelalocul meu dacă pot recita crezul Tinerelor Fete alături de tinerele fete. Doctrina profundă predată în crezul Tinerelor Fete1 este importantă pentru tinerele fete, dar este valabilă pentru toți, inclusiv pentru aceia dintre noi care nu suntem tinere fete.
Crezul Tinerelor Fete începe astfel: „Sunt o fiică preaiubită a unor Părinți Cerești și am o natură divină și un destin etern”2. Această declarație cuprinde patru adevăruri importante. Primul, sunteți o fiică preaiubită. Nimic din ce faceți – sau nu faceți – nu poate schimba aceasta. Dumnezeu vă iubește pentru că sunteți fiica Sa de spirit. Uneori, este posibil să nu simțim dragostea Sa, dar ea este întotdeauna acolo. Dragostea lui Dumnezeu este perfectă.3 Capacitatea noastră de a simți acea dragoste nu este.
Spiritul are un rol esențial în comunicarea dragostei lui Dumnezeu către noi.4 Cu toate acestea, influența Duhului Sfânt poate fi estompată „de emoții puternice, cum ar fi mânie, ură… [sau] teamă… ca și cum ai încerca să savurezi aroma delicată a strugurelui în timp ce mănânci un ardei jalapeño… [O aromă] o acoperă complet pe cealaltă”5. Tot așa, comportamentele care ne îndepărtează de Duhul Sfânt, inclusiv păcatul6, fac să fie dificil să percepem dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
În mod asemănător, perceperea de către noi a dragostei lui Dumnezeu poate fi diminuată de circumstanțe pline de încercări sau de boli fizice sau mintale, printre alte lucruri. În toate aceste cazuri, sfatul conducătorilor de încredere sau al specialiștilor poate fi, deseori, de folos. Noi putem, de asemenea, să încercăm să ne îmbunătățim receptivitatea față de dragostea lui Dumnezeu adresându-ne întrebarea: „Este dragostea mea față de Dumnezeu constantă sau Îl iubesc când am zile bune, dar nu atât de mult când am zile rele?”.
Al doilea adevăr este că avem Părinți Cerești, un Tată și o Mamă.7 Doctrina despre o Mamă Cerească este primită prin revelație și este un crez distinctiv al sfinților din zilele din urmă. Președintele Dallin H. Oaks a explicat importanța acestui adevăr: „Teologia noastră începe cu Părinții Cerești. Cea mai înaltă aspirație a noastră este să fim ca Ei”8.
Foarte puțin a fost revelat despre Mama din Cer, dar ceea ce știm este rezumat în Eseuri despre subiecte din Evanghelie, care se găsesc în aplicația noastră Biblioteca Evangheliei.9 Odată ce ați citit ce este acolo, veți ști tot ce știu și eu despre acest subiect. Aș fi vrut să știu mai mult. Este posibil ca și dumneavoastră să mai aveți întrebări și să doriți să aflați mai multe răspunsuri. A căuta mai multă înțelegere este o parte importantă a dezvoltării noastre spirituale, dar, vă rog, fiți prudenți. Rațiunea nu poate înlocui revelația.
Speculația nu va duce la mai multă cunoaștere spirituală, dar ne poate duce la înșelăciune sau ne poate distrage atenția de la ceea ce a fost revelat.10 De exemplu, Salvatorul i-a învățat pe ucenicii Săi: „Voi trebuie întotdeauna să vă rugați la Tatăl în Numele Meu”11. Noi urmăm acest tipar și Îl preaslăvim pe Tatăl nostru Ceresc, în numele lui Isus Hristos și nu ne rugăm Mamei Cerești.12
Încă de când Dumnezeu a desemnat profeți, ei au fost autorizați să vorbească în numele Său. Dar ei nu rostesc principii doctrinare născocite „din capul [lor]”13 sau nu ne învață ce nu a fost revelat. Gândiți-vă la cuvintele profetului Balaam din Vechiul Testament, căruia i s-a oferit mită pentru a-i blestema pe israeliți spre beneficiul Moabului. Balaam, a spus: „Să-mi dea [împăratul Moabului] chiar și casa lui plină de argint și de aur, și tot n-aș putea să fac niciun lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu”14. Profeții din zilele din urmă sunt supuși unor restricții asemănătoare. Faptul de a cere revelație de la Dumnezeu este atât arogant, cât și neproductiv. În schimb, noi așteptăm ca Domnul, la timpul ales de El, să ne dezvăluie adevărurile Sale prin mijloacele pe care El le-a stabilit.15
Al treilea adevăr care se află în paragraful de deschidere al crezului Tinerelor Fete este că noi avem „o natură divină”. Aceasta este o trăsătură intrinsecă a noastră. Este una ce ține de „genetica” spirituală, moștenită de la Părinții noștri Cerești16 și nu necesită efort din partea noastră. Este identitatea noastră cea mai importantă, indiferent cum altfel alegem să ne identificăm. Înțelegerea acestui adevăr profund este importantă pentru toată lumea, dar mai ales pentru persoanele care aparțin grupurilor care au fost marginalizate, oprimate sau subjugate pe parcursul istoriei. Aduceți-vă aminte că identitatea dumneavoastră cea mai importantă este cea care ține de natura divină de copil al lui Dumnezeu.
Al patrulea adevăr este că avem „un destin etern”. Un astfel de destin nu ne va fi impus. După moarte, vom primi ce merităm și „[ne vom bucura doar] de ceea ce [suntem] doritori să [primim]”17. Să înțelegem că destinul nostru etern depinde de alegerile noastre. Aceasta necesită ca noi să facem și să ținem legăminte sacre. Această cărare a legămintelor este calea pe care venim la Hristos și se bazează pe adevărul absolut și pe legea eternă, neschimbătoare. Nu ne putem crea propria cărare și să așteptăm rezultatele promise de Dumnezeu. A aștepta binecuvântările Sale în timp ce nu urmăm legile eterne pe care se bazează acestea18 înseamnă că ne inducem singuri în eroare, ca și cum am crede că putem atinge un aragaz fierbinte și să „hotărâm” să nu ne ardem.
Probabil știți că am tratat pacienți cu insuficiență cardiacă. Cele mai bune rezultate ale lor erau obținute urmând planurile de tratament consacrate, bazate pe dovezi. Deși știau aceasta, unii pacienți au încercat să negocieze un plan diferit de tratament. Ei au spus: „Nu doresc să iau atât de multe medicamente” sau „Nu doresc să trec prin atât de multe analize de verificare”. Desigur, pacienții erau liberi să ia propriile hotărâri, dar dacă deviau de la planurile de tratament optime, rezultatele lor aveau de suferit. Pacienții cu insuficiență cardiacă nu pot alege un plan de tratament inferior și, apoi, să-l învinuiască pe cardiolog pentru rezultate inferioare.
Același lucru este valabil și pentru noi. Calea recomandată de Tatăl Ceresc duce la cele mai bune rezultate eterne. Noi suntem liberi să alegem, dar nu putem alege consecințele faptului de a nu urma calea revelată.19 Domnul a spus: „Ceea ce încalcă legea și nu se supune legii, ci caută să facă propria lege… nu poate fi sfințit prin lege, nici prin îndurare, nici prin justiție, nici prin judecată”20. Nu putem devia de la calea Tatălui Ceresc și, apoi, să-L învinuim pe El pentru rezultatele inferioare.
Al doilea paragraf din crezul Tinerelor Fete spune: „În calitate de ucenică a lui Isus Hristos, mă străduiesc să devin ca El. Caut să primesc revelație personală și acționez potrivit acesteia și le slujesc altora în numele Său sfânt”. Putem dezvolta o mărturie despre Isus Hristos dacă acționăm cu credință.21 Putem cere darul spiritual de „[a ști] că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că El a fost răstignit pentru păcatele lumii”. Sau putem primi darul de a crede în cuvintele celor care știu22, până când vom ști noi înșine. Putem urma învățăturile Salvatorului și putem să-i ajutăm pe alții să vină la El. În acest mod, ne alăturăm Lui în lucrarea Sa.23
Crezul Tinerelor Fete continuă: „Voi fi o martoră a lui Dumnezeu în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile”. Este nevoie ca toți membrii Bisericii să fie martori ai lui Dumnezeu24, chiar dacă apostolii și Cei Șaptezeci sunt însărcinați să fie martori speciali ai numelui lui Hristos.25 Imaginați-vă un meci de fotbal în care doar portarul apără poarta. Fără ajutorul celorlalți jucători ai echipei, portarul nu va putea să apere poarta în mod corespunzător și echipa va pierde întotdeauna. Tot așa, este nevoie de toți în echipa Domnului.26
Paragraful final din crezul Tinerelor Fete începe astfel: „Pe măsură ce mă străduiesc să fiu demnă de exaltare, prețuiesc darul pocăinței și caut să progresez în fiecare zi”. Datorită sacrificiului ispășitor al Salvatorului, putem să ne pocăim, să învățăm din greșelile noastre și să nu fim condamnați din cauza lor. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Prea mulți oameni consideră pocăința ca fiind o pedeapsă… Însă acest sentiment de pedepsire vine de la Satana. El încearcă să ne oprească să ne întoarcem către Isus Hristos, care stă cu brațele deschise sperând și dorind să ne vindece, să ne ierte, să ne curețe, să ne întărească, să ne purifice și să ne sfințească”27.
Când ne pocăim în mod sincer, nu rămâne nicio cicatrice spirituală, indiferent ce am făcut, cât de grav a fost sau de câte ori am repetat acel lucru.28 Ori de câte ori ne pocăim și căutăm iertare cu intenție adevărată, putem fi iertați.29 Ce dar remarcabil din partea Salvatorului nostru, Isus Hristos!30 Duhul Sfânt ne poate confirma că am fost iertați. Pe măsură ce simțim bucurie și pace31, vina este ștearsă32 și nu mai suntem chinuiți de păcatul nostru33.
Totuși, chiar și după ce ne-am pocăit în mod sincer, ne putem împiedica. Dacă ne împiedicăm nu înseamnă că pocăința a fost neadecvată, ci poate arăta, pur și simplu, slăbiciunea umană. Ce alinare ne aduce faptul de a ști că „Domnul vede slăbiciunea diferit de modul în care vede răzvrătirea”. Nu trebuie să ne îndoim de capacitatea Salvatorului de a ne ajuta în privința slăbiciunilor noastre, deoarece „când Domnul vorbește despre slăbiciune, o face mereu cu milă”34.
Crezul Tinerelor Fete se încheie astfel: „Cu credință, îmi voi întări căminul și familia, voi face și voi ține legăminte sacre și voi primi rânduielile și binecuvântările templului sfânt”. Întărirea căminului și a familiei poate însemna făurirea primei zale dintr-un lanț de credință, continuarea unei moșteniri de credință sau restaurarea acesteia.35 Indiferent care este cazul, tăria vine prin credința în Isus Hristos și prin facerea de legăminte sacre.
În templu, noi învățăm cine suntem și unde am fost. Filosoful roman Cicero a spus: „Dacă ești ignorant cu privire la ce s-a întâmplat înainte să te fi născut, înseamnă că trebuie să trăiești pentru totdeauna ca un copil”36. El se referea, desigur, la istoria seculară, dar observația sa perspicace poate fi extinsă. Noi trăim ca niște copii toată viața dacă suntem ignoranți în ceea ce privește perspectiva eternă pe care o dobândim în templu. Acolo, noi progresăm în Domnul, primim „o plenitudine a Duhului Sfânt”37 și devenim mai devotați în calitate de ucenici ai Salvatorului.38 Pe măsură ce ne ținem legămintele, noi primim puterea lui Dumnezeu în viața noastră.39
Vă invit să vă concentrați viața asupra lui Isus Hristos și să vă aduceți aminte de adevărurile fundamentale cuprinse în crezul Tinerelor Fete. Dacă doriți acest lucru, Duhul Sfânt vă va îndruma. Tatăl nostru Ceresc dorește ca dumneavoastră să deveniți moștenitoarele Sale și să primiți tot ce are El.40 El nu vă poate oferi mai mult. El nu vă poate promite mai mult. El vă iubește mai mult decât știți și dorește să fiți fericite în această viață și în viața care va veni. În numele lui Isus Hristos, amin.