Să predăm despre bizuirea pe forțele proprii copiilor și tinerilor
Să-L urmăm pe Salvatorul nostru Isus Hristos și Evanghelia Sa devenind persoane care se bizuie pe forțele proprii pe tot parcursul vieții noastre și învățându-i acest lucru pe copiii și tinerii noștri.
Voi vorbi despre bizuirea pe forțele proprii și cum poate fi predată copiilor și tinerilor. Bizuirea pe forțele proprii poate fi percepută ca fiind un subiect pentru adulți. Am ajuns să știu că adulții pot fi cel mai bine pe calea către bizuire pe forțele proprii atunci când au fost învățați Evanghelia lui Isus Hristos și au trăit potrivit doctrinei și principiilor acesteia încă din copilărie și din tinerețe în cadrul căminului.
Cea mai bună ilustrare este un exemplu minunat din viața reală. Wilfried Vanie, cei șapte frați și surori ai lui și mama lui s-au alăturat Bisericii din Abidjan, Coasta de Fildeș, când el avea șase ani. A fost botezat la vârsta de opt ani. Tatăl lui, principalul susținător al familiei, a murit când Wilfried avea unsprezece ani.
Deși întristat din pricina situației familiale, Wilfried a hotărât să continue școala având încurajarea mamei lui și sprijinul Bisericii. A absolvit liceul și a slujit în misiune cu timp deplin în Misiunea Cape Coast, Ghana, unde a învățat limba engleză. După misiune, a mers la universitate și a obținut o diplomă în contabilitate și finanțe. Deși a fost greu să găsească un loc de muncă în acest domeniu, a găsit un loc de muncă în industria turismului și a ospitalității.
A început ca ospătar la un hotel de cinci stele, dar dorința lui de a se perfecționa l-a împins să învețe mai mult, până când a devenit recepționer bilingv. Când s-a deschis un hotel nou, a fost angajat ca auditor de noapte. Ulterior, s-a înscris la BYU-Pathway Worldwide și, în prezent, studiază pentru a obține un certificat în domeniul managementului turismului și ospitalității. Dorința lui este de a deveni, într-o zi, directorul unui hotel prestigios. Wilfried poate asigura cele necesare partenerei lui eterne și celor doi copii, precum și să-și ajute mama, frații și surorile. În prezent, el slujește în Biserică în calitate de membru al înaltului consiliu al țărușului.
Bizuirea pe forțele proprii este definită drept „capacitatea, angajamentul și efortul de a împlini nevoile spirituale și materiale ale dumneavoastră și ale familiei”1. Faptul de a ne strădui să ne bizuim pe forțele proprii face parte din munca noastră necesară pentru a înainta pe cărarea legămintelor, care ne duce înapoi la Tatăl Ceresc și la Fiul Său, Isus Hristos. Ne va întări credința în Isus Hristos și ne leagă cu bucurie de El prin legămintele și rânduielile salvării și exaltării. Bizuirea pe forțele proprii este un principiu doctrinar al Evangheliei lui Isus Hristos, nu un program. Este un proces care durează o viață întreagă, nu un eveniment.
Ajungem să ne bizuim pe forțele proprii de-a lungul vieții noastre mărindu-ne puterea spirituală, îmbunătățindu-ne sănătatea fizică și emoțională, continuâdu-ne studiile, având un loc de muncă și fiind pregătiți din punct de vedere temporal.2 Se încheie vreodată această însărcinare în timpul vieții noastre? Nu, este un proces care implică învățare, creștere și muncă pe tot parcursul vieții. Nu se termină niciodată; este un proces continuu, zilnic.
Cum putem preda copiilor și tinerilor noștri doctrina și principiile bizuirii pe forțele proprii? O modalitate importantă este să punem în practică cu regularitate principiile programului Copiii și tinerii. Părinții și copiii învață Evanghelia lui Isus Hristos, slujesc, participă la activități și lucrează împreună la patru aspecte privind dezvoltarea personală care sunt unice pentru fiecare copil. Nu mai este recomandat același program pentru toți.
În Îndrumarul pentru copii este menționat: „Când Isus a fost de vârsta ta, El a învățat și a progresat. Și tu înveți și progresezi. În scripturi, citim: «Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor» (Luca 2:52)”3. Acest verset se referă la creștere și învățare în ceea ce privește aspectul spiritual, plăcut înaintea lui Dumnezeu; aspectul social, plăcut înaintea oamenilor; aspectul fizic, statură; și aspectul intelectual, înțelepciune. Aceste aspecte privind dezvoltarea sunt valabile pentru noi, toți, indiferent de vârstă. Când trebuie să le predăm? În Deuteronomul 6:6-7, citim:
„Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta.
Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula”.
Noi îi învățăm pe copiii aceste lucruri prin exemplul nostru bun, lucrând și slujind împreună cu ei, studiind din scripturi și urmând învățăturile lui Isus Hristos așa cum au fost propovăduite de profeți.
Am menționat că, în cadrul programului Copiii și tinerii, copiii aleg obiective diferite în fiecare dintre cele patru aspecte privind dezvoltarea. Este important ca ei să-și creeze propriile obiective pentru fiecare aspect. Părinții și conducătorii pot preda, sfătui și sprijini.
De exemplu, nepoata noastră, Miranda, este foarte motivată să crească spiritual prin participarea la clasele zilnice de seminar desfășurate dimineața devreme. A devenit interesată când a auzit comentarii pozitive din partea altor cursanți la seminar din episcopia ei. Mama ei nu trebuie să o trezească pentru lecții. Se trezește singură și se conectează prin videoconferință la ora stabilită, 6:20 dimineața, pentru că și-a format obiceiuri bune care o ajută să facă acest lucru. Părinții mei mi-au spus recent că Miranda vorbește acum mai mult atunci când îi vizitează, deoarece încrederea ei în sine a crescut. Acestea sunt lecții de viață și de creștere cu rezultate vizibile.
Părinții, bunicii, conducătorii și prietenii ajută la creșterea și dezvoltarea copiilor. Surorile și frații care slujesc, pe deplin implicați, împreună cu respectivii conducători ai preoției și ai organizațiilor din cadrul episcopiei oferă sprijin. „Familia: o declarație oficială către lume” declară: „Planul divin pentru tați este de a conduce familiile lor cu dragoste și dreptate și ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viața și protejarea familiilor lor. Mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor. În aceste responsabilități sacre, tații și mamele sunt obligați să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali… Rudele ar trebui să ofere ajutor atunci când este nevoie”4. Ultima frază se referă, printre altele, la bunici.
De când slujim în Africa de Vest, soția mea, Nuria, a făcut un lucru remarcabil slujind membrilor familiei noastre și nepoților de peste ocean și păstrând legătura cu ei. Ea face acest lucru prin utilizarea mijloacelor tehnice. Le citește cărți nepoților mai mici. Le învață pe nepoatele mai mari subiecte precum povestea familiei noastre, știință, istoria insulei Puerto Rico, Articolele de credință și Evanghelia lui Isus Hristos. În zilele noastre, distanțele nu limitează conectarea, sentimentul de apartenență, slujirea și învățarea generației care se ridică a familiilor noastre. De asemenea, când pot, mă alătur Nuriei pentru a-i învăța pe nepoții noștri prețioși, pentru a-i iubi, pentru a-i răsfăța și a-i face să râdă.
Ar trebui să observați asemănările inspirate între programul Copiii și tinerii și clădirea bizuirii pe forțele proprii. În fiecare dintre acestea, cele patru aspecte privind dezvoltarea sunt foarte asemănătoare. Tăria spirituală din bizuirea pe forțele proprii este legată de aspectul spiritual din cadrul programului Copiii și tinerii. Sănătatea fizică și emoțională din bizuirea pe forțele proprii este legată de aspectele fizice și sociale din cadrul programului Copiii și tinerii. Educația, ocuparea unui loc de muncă și pregătirea temporală din cadrul bizuirii pe forțele proprii se aseamănă cu aspectul intelectual din cadrul programului Copiii și tinerii.
În încheiere vă îndemn să-L urmăm pe Salvatorul nostru Isus Hristos și Evanghelia Sa devenind persoane care se bizuie pe forțele proprii pe tot parcursul vieții noastre și învățându-i acest lucru pe copiii și tinerii noștri. Putem face acest lucru cel mai bine:
-
fiind exemple bune de slujire a altora;
-
trăind potrivit doctrinei și principiilor bizuirii pe forțele proprii și predându-le;
-
supunându-ne poruncii de a clădi bizuirea pe forțele proprii ca parte a Evangheliei lui Isus Hristos.
În Doctrină și legăminte 104:15-16, citim:
„Scopul Meu este să am grijă de sfinții Mei, pentru că toate lucrurile sunt ale Mele.
Dar trebuie făcut în felul Meu propriu; și iată, aceasta este calea prin care Eu, Domnul, am hotărât să am grijă de sfinții Mei, pentru ca săracii să fie exaltați în ceea ce bogații sunt umiliți”.
Aceasta este Biserica lui Isus Hristos. Evanghelia Sa binecuvântează familii aici, pe pământ și în eternități. Ea ne călăuzește în viața noastră pe măsură ce ne străduim să devenim familii eterne. Știu că acest lucru este adevărat. În numele lui Isus Hristos, amin.