Cărarea legămintelor: drumul spre viața eternă

Vârstnicul Adeyinka A. Ojediran

din Cei Șaptezeci

Calea către perfecțiune este cărarea legămintelor și Isus Hristos este în centrul tuturor rânduielilor și legămintelor.

Un împărat puternic dorea ca fiul său să domnească asupra unuia dintre regatele sale. Prințul a trebuit să învețe și să crească în înțelepciune pentru a urca pe tron. Într-o zi, împăratul s-a întâlnit cu prințul și i-a împărtășit planul său. Ei au fost de acord ca prințul să meargă într-o altă cetate și să dobândească experiență. Acolo, el avea să se confrunte cu încercări, dar avea, de asemenea, să se bucure de multe lucruri bune. Apoi, împăratul l-a trimis în acea cetate, unde era de așteptat ca prințul să-și dovedească credincioșia față de împărat și să demonstreze că era potrivit să primească privilegiile și responsabilitățile pe care împăratul le avea rezervate pentru el. Prințului i s-a dat libertatea să aleagă să primească sau nu aceste privilegii și responsabilități, în funcție de dorințele sale și credincioșia sa. Sunt sigur că doriți să știți ce s-a întâmplat cu prințul. S-a întors el să moștenească împărăția?

Dragi frați și surori, fiecare dintre noi este un prinț sau o prințesă. Am fost trimiși în viața muritoare de către un Tată Ceresc iubitor pentru a ne bucura de binecuvântarea de a avea un trup care urma să devină nemuritor prin ispășirea și învierea lui Isus Hristos. Se așteaptă ca noi să ne pregătim să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu dovedind că vom „face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul [nostru], [ni] le va porunci” (Avraam 3:25).

Pentru a ne ajuta, Salvatorul a venit să ne mântuiască și să ne arate calea de a ne întoarce la Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu sunt invitați să vină la Salvator și să fie perfecționați în El. În scripturi, găsim invitația de a veni la Domnul repetată de peste 90 de ori și mai mult de jumătate dintre acestea sunt invitații personale de la Domnul Însuși. Acceptarea invitației Salvatorului înseamnă să participăm la rânduielile Sale și să ținem legămintele pe care le-am făcut cu El. Isus Hristos este „calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6) și ne invită pe „toți să [venim] la El și să [luăm] parte la bunătatea Sa; și El nu respinge pe nimeni dintre cei care vin la El” (2 Nefi 26:33).

Învățarea și predarea noastră din Evanghelie ne consolidează convertirea la Tatăl Ceresc și la Isus Hristos și ne ajută să devenim mai asemănători Lor. Deși nu au fost revelate toate lucrurile cu privire la „timpul și modul exacte în care binecuvântările exaltării [vor] fi oferite”, noi putem fi, totuși, asigurați de acestea (M. Russell Ballard, “Speranță în Hristos”, Liahona, mai 2021, p. 55).

Alma, înaltul preot, propovăduind în ținutul Zarahemla, a relatat o invitație profundă, făcută de Isus Hristos:

„Iată, El trimite o chemare către toți oamenii, pentru că brațele milosteniei sunt întinse către ei; și El spune: Pocăiți-vă și Eu vă voi primi.

Da, El spune: Veniți la Mine și vă veți împărtăși din fructul copacului vieții” (Alma 5:33-34).

Salvatorul Însuși ne invită să venim la El și să luăm jugul Său asupra noastră ca noi să putem avea odihnă în această lume tumultuoasă (vedeți Matei 11:28-29). Să venim la Hristos înseamnă „să ne exercităm credința în [El], să ne pocăim zilnic, să facem legăminte cu Dumnezeu când primim rânduielile necesare salvării și exaltării și să îndurăm până la sfârșit ținând aceste legăminte” (Manual general – Slujirea în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, 1.2.1, ChurchofJesusChrist.org). Calea către perfecțiune este cărarea legămintelor și Isus Hristos este în centrul tuturor rânduielilor și legămintelor.

Regele Beniamin ne-a învățat că, datorită legămintelor pe care le facem, noi devenim fii și fiice ale lui Hristos, Care ne-a născut spiritual și sub a Cărui conducere suntem făcuți liberi, pentru că „nu este niciun alt nume dat prin care vine salvarea” (vedeți Mosia 5:7-8). Noi suntem salvați dacă îndurăm până la sfârșit „urmând exemplul Fiului Dumnezeului celui Viu” (2 Nefi 31:16). Nefi ne-a sfătuit că nimic nu este făcut dacă doar intrăm pe cărarea cea strâmtă și îngustă; „trebuie să [înaintăm] cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranței și o iubire de Dumnezeu și de toți oamenii” (2 Nefi 31:19-20).

Doctrina lui Hristos ne ajută să găsim cărarea legămintelor și să rămânem pe ea și Evanghelia este astfel plănuită, încât binecuvântările promise ale Domnului sunt primite prin rânduieli și legăminte sacre. Profetul lui Dumnezeu, președintele Russell M. Nelson, ne-a îndemnat în data de 16 ianuarie 2018, printr-o cuvântare transmisă la televizor: „[Rămâneți] pe cărarea legămintelor. Angajamentul dumneavoastră de a-L urma pe Salvator făcând legăminte cu El și, apoi, ținând acele legăminte, va deschide ușa pentru fiecare binecuvântare spirituală și privilegiu disponibile bărbaților, femeilor și copiilor de pretutindeni… Obiectivul pentru care fiecare dintre noi se străduiește este de a fi înzestrați cu putere într-o casă a Domnului, pecetluiți ca familii, credincioși față de legămintele făcute într-un templu, ceea ce ne face demni de cel mai mare dar al lui Dumnezeu – acela al vieții eterne” („În timp ce înaintăm împreună”, Liahona, apr. 2018, p. 7).

Dumnezeu nu va abandona relația Sa cu oricine ține cu credință legămintele și nu-i va refuza binecuvântările Sale de viață eternă promise. Și, pe măsură ce onorăm legămintele sacre, noi ne apropiem de Salvator. Vârstnicul David A. Bednar ne-a învățat ieri că legămintele și rânduielile Evangheliei acționează în viața noastră precum o busolă pentru a ne oferi îndrumarea esențială de a veni la Hristos și a deveni mai asemănători Lui.

Legămintele marchează calea înapoi către Dumnezeu. Rânduielile botezului și primirii darului Duhului Sfânt, rânduirea la preoție și împărtășania ne conduc la templul Domnului pentru a participa la rânduielile Sale ale exaltării.

Doresc să menționez două lucruri pe care Salvatorul nostru le-a accentuat pentru a ne ajuta să ținem cu credință legămintele.

Duhul Sfânt ne poate învăța, ne poate aduce aminte învățăturile Salvatorului și poate rămâne cu noi pentru totdeauna (vedeți Ioan 14:16, 26). El poate fi însoțitorul nostru constant pentru a ne îndruma pe cărarea legămintelor. Președintele Russell M. Nelson, ne-a învățat că, „în zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt” („Revelație pentru Biserică, revelație pentru viața noastră”, Liahona, mai 2018, p. 96).
Salvatorul a instituit rânduiala împărtășaniei pentru ca noi să putem să ne amintim întotdeauna de El și să avem Spiritul Său cu noi. Botezul deschide poarta către viața eternă, iar împărtășania ne ajută să înaintăm cu fermitate pe cărarea legămintelor. Faptul de a lua din împărtășanie va fi o mărturie către Tatăl că noi ne aducem întotdeauna aminte de Fiul Său. Și dacă ne vom aduce aminte întotdeauna de El și vom ține poruncile Sale, atunci vom avea Spiritul Său cu noi. Adăugând la această promisiune, Domnul reînnoiește promisiunea iertării păcatelor, dacă noi ne pocăim cu umilință de păcatele noastre.

Rămânând credincioși legămintelor noastre, noi trebuie să ne străduim să avem întotdeauna Spiritul pentru a ne pregăti să luăm, fiind demni, din împărtășanie și, astfel, noi luăm cu regularitate din împărtășanie pentru a avea întotdeauna Spiritul cu noi.

Când fiica noastră avea cinci ani, avea o mașinuță cu baterii și îi plăcea să o conducă prin casă. Într-o seară, ea a venit la mine și a spus: „Tati, mașina mea nu mai merge. Putem să luăm niște benzină din mașina ta și să punem în ea, astfel încât să meargă din nou? Poate are nevoie de benzină ca mașina ta, pentru a merge”.

Mai târziu, am observat că bateria se consumase, așa că am spus că o vom face să meargă în aproximativ o oră. Cu foarte mult entuziasm, ea a spus: „Da! O vom duce la benzinărie”. Pur și simplu am conectat bateria la o sursă electrică pentru a se încărca și, după o oră, ea a putut să conducă mașina, alimentată de bateria încărcată. După aceea, ea a învățat că este important să reîncarce întotdeauna bateria conectând-o la o sursă electrică.

Așa cum fiica noastră a învățat despre relația dintre baterie și puterea de a-și conduce mașina de jucărie, așa și noi învățăm despre Isus Hristos, împărtășanie și Spirit. Noi avem nevoie de Spirit pentru a ne ajuta să navigăm prin viața muritoare în timp ce ținem cu credință legămintele și avem nevoie de împărtășanie pentru a ne energiza ființa spirituală. Reînnoirea legământului făcut la botez și luarea din împărtășanie determină credincioșia față de toate celelalte legăminte. Un sfârșit fericit este asigurat dacă studiem și onorăm, rugându-ne, invitația Salvatorului și ne bucurăm de binecuvântările Sale promise. El a spus: „Și pentru ca să poți să te păstrezi mai neîntinat de lume, du-te la casa de rugăciuni și oferă sacramentele tale în ziua Mea sfântă” (Doctrină și legăminte 59:9).

Depun mărturie că celor care țin legămintele le sunt promise „pace în această lume și viață veșnică în lumea care va veni” (Doctrină și legăminte 59:23). Depun mărturie că, dacă luați cu regularitate din simbolurile Salvatorului prin împărtășanie, veți avea Spiritul Său pentru a vă îndruma pe cărarea legămintelor și a rămâne credincioși legămintelor dumneavoastră. În numele lui Isus Hristos, amin.