„Atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice”
Pe măsură ce ne umilim și ne exercităm credința în Isus Hristos, harul lui Hristos și infinitul Său sacrificiu ispășitor fac posibil să ne schimbăm.
Președintele Thomas S. Monson a împărtășit odată povestea directorului de închisoare Clinton Duffy. „În timpul anilor 1940 și 1950, [Warden Duffy] era bine cunoscut pentru eforturile sale de reabilitare a bărbaților din închisoarea sa. Unul dintre criticii săi i-a spus: «Ar trebui să știți că lupul nu-și schimbă năravul!».
Directorul Duffy i-a răspuns: «Ar trebui să știți că eu nu lucrez cu lupi. Eu lucrez cu oameni, iar oamenii se schimbă în fiecare zi»”1.
Una dintre cele mai mari minciuni ale lui Satana este aceea că bărbații și femeile nu se pot schimba. Acest neadevăr este spus și respus în multe moduri diferite în timp ce lumea spune că noi, pur și simplu, nu ne putem schimba – sau, și mai rău, că nu ar trebui să ne schimbăm. Suntem învățați că circumstanțele noastre ne definesc. Ar trebui „să acceptăm cine suntem cu adevărat”, spune lumea, „și să ne arătăm adevărata personalitate”.
Noi ne putem schimba
În timp ce este, într-adevăr, bine să fim autentici, ar trebui să ne arătăm personalitatea reală, adevărată, de fii și fiice ai lui Dumnezeu, cu o natură divină și destinul de a deveni ca El.2 Dacă obiectivul nostru este să fim autentici în ceea ce privește această natură divină și acest destin divin, atunci noi, toți, va trebui să ne schimbăm. Cuvântul folosit în scripturi pentru schimbare este pocăință. „Prea mulți oameni”, ne învață președintele Russell M. Nelson, „consideră pocăința ca fiind o pedeapsă – ceva ce trebuie evitat, în afară de situațiile cele mai grave… Când Isus ne cere, dumneavoastră și mie, să ne «pocăim», El ne invită să ne schimbăm”3.
Condițiile lui Dumnezeu
Creatorii de programe de calculator folosesc expresii condiționale pentru a spune calculatoarelor ce să facă. Acestea sunt uneori numite afirmații de tip dacă-atunci. Ca în cazul, dacă x este adevărat, atunci fă y.
Domnul lucrează, de asemenea, prin condiții: condiții de credință, condiții de neprihănire, condiții de pocăință. Există multe exemple de expresii condiționale de la Dumnezeu, cum ar fi cele care urmează.
„Dacă ții poruncile Mele și înduri până la sfârșit, [atunci] vei avea viață veșnică, care este cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu.”4
Sau „dacă voi veți întreba cu inima sinceră, cu intenție adevărată, având credință în Hristos, [atunci] El vă va arăta adevărul prin puterea Duhului Sfânt”5.
Chiar dragostea lui Dumnezeu, cu toate că este infinită și perfectă, este, totuși, supusă condițiilor.6 De exemplu:
„Dacă păziți poruncile Mele, [atunci] veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui”7.
Vârstnicul D. Todd Christofferson a explicat mai amănunțit acest principiu al Evangheliei, când ne-a învățat: „Unii sunt obișnuiți să spună: «Salvatorul mă iubește așa cum sunt»; și acest lucru este, cu siguranță, adevărat. Dar El nu ne poate lua pe niciunul dintre noi în împărăția Sa întocmai cum suntem, pentru că «niciun lucru care nu este curat nu poate locui acolo sau nu poate locui în prezența Sa» [Moise 6:57]… Întâi, trebuie ca păcatele noastre să fie rezolvate”8.
Lucruri slabe pot deveni puternice
Binecuvântarea de a primi puterea lui Dumnezeu pentru a ne ajuta să ne schimbăm este, de asemenea, condiționată. Salvatorul, vorbind prin profetul Moroni din Cartea lui Mormon, ne-a învățat: „Dacă oamenii vin la Mine, Eu le voi arăta slăbiciunea lor. Eu le dau oamenilor slăbiciune pentru ca ei să fie umili; iar harul Meu este destul pentru toți oamenii care se umilesc în fața Mea; căci dacă ei se umilesc în fața Mea și au credință în Mine, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei”9.
Analizând mai atent ceea ce ne învață Domnul aici, înțelegem că El spune, mai întâi, că El le dă bărbaților și femeilor slăbiciune, la singular, ceea ce face parte din experiența pe care o trăim în viața muritoare, în calitate de ființe decăzute sau carnale. Noi am devenit bărbați și femei firești, din pricina căderii lui Adam. Dar, prin ispășirea lui Isus Hristos, noi putem birui slăbiciunea noastră sau natura noastră decăzută.
Apoi, El spune că harul Său este de ajuns și că, dacă noi ne vom umili și vom avea credință în El, atunci El va „face ca lucrurile slabe [plural] să devină puternice pentru [noi]”. Cu alte cuvinte, dacă ne schimbăm mai întâi natura noastră decăzută, slăbiciunea noastră, atunci El va putea să schimbe comportamentele noastre, slăbiciunile noastre.
Cerințe pentru schimbare
Haideți să recapitulăm cerințele necesare schimbării, potrivit tiparului Domnului.
În primul rând, noi trebuie să ne umilim. Condiția Domnului pentru schimbare este umilința. „Dacă ei se umilesc în fața Mea”10, a spus El. Opusul umilinței este mândria. Mândria există când noi credem că știm mai bine – când ceea ce noi gândim sau simțim are prioritate față de ceea ce gândește sau simte Dumnezeu.
Regele Beniamin ne-a învățat că „omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu… și va fi în vecii vecilor, dacă el nu… înlătură omul firesc și devine un sfânt prin ispășirea lui Hristos Domnul și devine ca un copil, ascultător, blând [și] umil”11.
Pentru a ne schimba, noi trebuie să înlăturăm omul firesc și să devenim umili și blânzi. Trebuie să fim suficient de umili pentru a urma un profet din zilele noastre. Suficient de umili pentru a face și a ține legăminte din templu. Suficient de umili pentru a ne pocăi zilnic. Trebuie să fim suficient de umili pentru a dori să ne schimbăm, să „[ne supunem inima lui] Dumnezeu”12.
În al doilea rând, trebuie să avem credință în Isus Hristos. Din nou, cuvintele Salvatorului: „Dacă ei se umilesc în fața Mea și au credință în Mine”13, atunci El ne va da puterea să ne biruim slăbiciunile. Umilința, la care se adaugă credința în Isus Hristos, ne va permite să avem acces la puterea care întărește a harului Său și la plenitudinea binecuvântărilor făcute disponibile datorită ispășirii Sale.
Președintele Nelson ne-a învățat că „pocăința adevărată începe cu credința că Isus Hristos are puterea de a ne curăța, vindeca și întări… Credința noastră este cea care aduce puterea lui Dumnezeu în viețile noastre”14.
În al treilea rând, prin harul Său, El poate face ca lucruri slabe să devină puternice. Dacă noi ne umilim și avem credință în Isus Hristos, atunci harul Său ne va face capabili să ne schimbăm. Cu alte cuvinte, El ne va da puterea să ne schimbăm. Acest lucru este posibil deoarece, așa cum a spus El, „harul Meu este destul pentru toți oamenii”15. Harul Său care întărește, care ne face capabili, ne dă puterea să biruim toate obstacolele, toate încercările și toate slăbiciunile pe măsură ce căutăm să ne schimbăm.
Cele mai mari slăbiciuni ale noastre pot deveni cele mai mari puncte forte ale noastre. Noi putem fi schimbați și putem „[deveni] ființe noi”16. Lucruri slabe pot deveni literalmente „puternice pentru [noi]”17.
Salvatorul a gândit ispășirea Sa infinită și eternă, astfel încât noi să putem, de fapt, să ne schimbăm, să ne pocăim și să devenim mai buni. Putem, cu adevărat, să ne naștem din nou. Putem birui obiceiuri, dependențe și chiar „[înclinarea] să facem rău”18. În calitate de fii și fiice ai unui Tată iubitor din Cer, noi avem în noi puterea de a ne schimba.
Exemple de schimbare
Scripturile sunt pline de exemple de bărbați și femei care s-au schimbat.
Saul, un fariseu și persecutor activ al Bisericii creștine din perioada de început19, a devenit Pavel, un apostol al Domnului Isus Hristos.
Alma a fost preot la curtea regelui ticălos Noe. El a auzit cuvintele lui Abinadi, s-a pocăit complet și a devenit unul dintre cei mai mari misionari din Cartea lui Mormon.
Fiul său Alma și-a petrecut tinerețea încercând să distrugă Biserica. El a fost printre „cei mai răi dintre păcătoși”20, până când a trăit o schimbare în inimă și a devenit un misionar puternic prin eforturile proprii.
Moise a fost adoptat în familia faraonului și a fost crescut în lux, ca un prinț egiptean. Dar, când a ajuns să înțeleagă cine era cu adevărat și a aflat despre destinul său divin, el s-a schimbat și a devenit marele profet legiuitor din Vechiul Testament.21
Bunicul soției mele James B. Keysor m-a impresionat întotdeauna cu marea sa schimbare în inimă.22 Născut în familia unor strămoși pionieri credincioși sfinți din zilele din urmă, în valea Salt Lake, în anul 1906, el și-a pierdut mama la o vârstă fragedă și a întâmpinat greutăți toată tinerețea lui. Anii săi de adolescent și tânăr adult au fost petrecuți departe de Biserică; timp în care a dobândit un număr de obiceiuri proaste. Cu toate acestea, el a cunoscut și s-a căsătorit cu o femeie credincioasă și au crescut împreună cinci copii.
În anul 1943, după anii grei ai Marii crize economice și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Bud, așa cum era numit de prieteni și familie, a plecat din Utah și s-a mutat în Los Angeles, California, pentru a căuta o slujbă. În acest timp în care era departe de casă, el a locuit cu sora sa și soțul ei, care slujea în calitate de episcop al episcopiei lor.
Cu ajutorul dragostei și influenței surorii sale și cumnatului său, el a început să-și reînvie interesul pentru Biserică și a început să citească din Cartea lui Mormon în fiecare seară, înainte de a merge la culcare.
Într-o seară, pe când citea în Alma, capitolul 34, inima sa a fost atinsă în timp ce a citit următoarele cuvinte:
„Da, aș dori ca voi să mergeți înainte și să nu vă mai împietriți inimile…
Căci, iată, această viață este pentru oameni timpul în care să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu; da, iată, ziua acestei vieți este ziua în care oamenii trebuie să-și facă muncile lor”23.
În timp ce citea aceste versete, a avut un sentiment puternic și a știut că trebuia să se schimbe, să se pocăiască și a știut ce trebuia să facă. S-a ridicat din pat, a îngenuncheat și a început să se roage, implorându-L pe Domnul să-l ierte și să-i dea tăria de care avea nevoie pentru a face schimbări în viața sa. Rugăciunea lui a primit răspuns și, din acel moment, el nu a mai privit niciodată înapoi. Mai departe, Bud a slujit în cadrul Bisericii și a rămas un sfânt din zilele din urmă credincios, devotat, până la sfârșitul vieții sale. El a fost schimbat în toate modurile. Mintea sa, inima sa, faptele sale, însăși ființa sa au fost schimbate.
Dragi frați și surori, destinul nostru divin și scopul nostru divin sunt să devenim, în cele din urmă, ca Tatăl nostru Ceresc și ca Salvatorul, Isus Hristos. Realizăm acest lucru pe măsură ce ne schimbăm sau ne pocăim. Noi „[primim imaginea Salvatorului] in înfățișarea [noastră]”24. Devenim ființe noi, curate, diferite și continuăm, pur și simplu, să lucrăm la aceasta în fiecare zi. Uneori, putem simți că facem doi pași înainte și unul înapoi, dar continuăm, cu umilință, să mergem înainte în credință.
Pe măsură ce ne umilim și ne exercităm credința în Isus Hristos, harul lui Hristos și infinitul Său sacrificiu ispășitor fac posibil să ne schimbăm.
Confirm și depun mărturie că Isus Hristos este, cu adevărat, Salvatorul și Mântuitorul nostru. Harul Său este, într-adevăr, de ajuns. Eu declar că El este „calea, adevărul și viața”25. În numele lui Isus Hristos, amin.