Nu vă temeți: credeți numai!
Începeți să vă căutați fericirea acceptând abundența pe care am primit-o deja de la Dătătorul fiecărui dar bun.
Îmi îndrept cuvintele de astăzi către tinerii Bisericii, adică tuturor celor de vârsta președintelui Russell M. Nelson sau mai tineri. Rareori folosesc materiale vizuale, dar nu pot să nu-l împărtășesc pe acesta.
Acest cri de cœuer vine de la prietena mea, Marin Arnold, în vârstă de opt ani, scris când ea avea șapte ani. Vă voi traduce egipteana ei reformată.
Dragă episcop,
conferinta generală
a fost Plictisitoare de ce
tlebuie s-o
facem? spune-mi de ce
Cu sinteritate, Marin
Arnold.1
Ei bine, Marin, cuvântarea pe care urmează s-o rostesc te va dezamăgi, fără îndoială, din nou. Dar, când îi vei scrie episcopului tău pentru a te plânge, este important să-i spui că numele meu este „Kearon. Vârstnicul Patrick Kearon”.
Timp de aproape doi ani, o pandemie de proporții biblice ne-a învăluit planeta și, deși acea urgie a oprit aproape totul din punct de vedere social, în mod evident nu a oprit brutalitatea, violența și agresiunile nemiloase din punct de vedere politic – la nivel național sau internațional. De parcă acest lucru nu ar fi fost îndeajuns, ne confruntăm în continuare cu încercări sociale și culturale de lungă durată, de la lipsurile economice, profanarea mediului înconjurător și până la inegalitatea rasială și multe altele.
Astfel de vânturi puternice și de zile întunecate pot fi descurajatoare pentru tinerii dintre noi, cei către care ne uităm pentru optimism și entuziasm în ce privește viitorul vieții noastre. S-a spus că „puterea tinerilor reprezintă bogăția comună a întregii lumi. Tinerii… sunt chipurile viitorului… nostru”2. Mai mult, copiii noștri sunt mandatarii în mâinile cărora va fi pus destinul acestei Biserici.
Având în vedere vremurile noastre actuale, este de înțeles dacă idealismul tinerilor scade puțin. Dr. Laurie Santos, profesoară la Universitatea Yale, a creat recent un curs intitulat Psihologia și viața bună. „În primul an în care cursul a fost pus la dispoziție, s-a înscris aproape [un sfert] din [întregul] grup de studenți”3. Peste 64 de milioane de persoane au accesat, de atunci, podcast-ul dumneaei. Scriind despre acest fenomen, un jurnalist a remarcat cât de dureros este să vezi atât de mulți studenți tineri și inteligenți – dar și adulți – „căutând cu disperare ceva ce au pierdut” sau, mai rău, să tânjească după ceva ce nu au avut niciodată.4
Rugămintea mea, astăzi, adresată tinerilor noștri și dumneavoastră, părinți și adulți care îi sfătuiți, este să începeți să vă căutați fericirea acceptând abundența pe care am primit-o deja de la Dătătorul fiecărui dar bun.5 Exact în momentul în care mulți oameni din lume adresează întrebări profunde ale sufletului, noi trebuie să răspundem cu „vestea cea bună”6 a Evangheliei lui Isus Hristos. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, care consideră atât de importante misiunea și mesajul Salvatorului lumii, oferă cel mai important mod, din punct de vedere al eternității, de a găsi binele și de a face bine într-un moment în care este atât de necesar.
Președintele Russell M. Nelson a spus că această generație de tineri are capacitatea de a avea „mai multă influență [în bine] asupra lumii decât oricare altă generație anterioară”7. Noi, dintre toți oamenii, trebuie să „cântăm cântecul iubirii mântuitoare”8, dar acest lucru necesită disciplină – „disciplinare”, dacă doriți – ceea ce ne păzește împotriva atitudinilor negative și obiceiurilor distructive care ne-ar scoate din tonalitate când încercăm să cântăm acel cântec al salvării eterne.
Chiar dacă stăm „pe partea însorită a străzii”9, dăm, din când în când, peste acel seamăn care este hotărât să găsească ceva deprimant și întunecat în orice lucru. Știți motto-ul său: „Întotdeauna este cel mai întuneric chiar înainte de a se face întuneric beznă”. Ce viziune nesănătoasă și ce existență mizerabilă! Da, poate că uneori dorim să fugim de unde suntem, dar, cu siguranță, nu trebuie să fugim niciodată de cine suntem – copii ai Dumnezeului celui Viu care ne iubește, care este mereu pregătit să ne ierte și care nu ne va părăsi vreodată, niciodată. Dumneavoastră sunteți cea mai prețioasă posesiune a Sa. Dumneavoastră sunteți copilul Său, căruia El i-a dat profeți și promisiuni, daruri spirituale și revelații, miracole și mesaje și îngeri de ambele părți ale vălului.10
El v-a dat, de asemenea, o biserică ce întărește familia în timpul vieții muritoare și îi leagă pe membrii ei pentru eternitate. Ea pune la dispoziție peste 31.000 de episcopii și ramuri în care oamenii se adună, și cântă, și postesc, și se roagă unii pentru alții și dau săracilor din ceea ce au. Acesta este locul în care fiecare persoană este chemată pe nume, în care se răspunde pentru fiecare persoană, în care se slujește fiecărei persoane și în care prieteni și vecini neremunerați își slujesc reciproc în chemări care variază de la munca de funcționar la îndatorirea de custode. Tinerii adulți – dar și cupluri de persoane în vârstă – slujesc cu miile în misiuni, pe cheltuiala lor, fără să aleagă unde să slujească, iar membrii, tineri și în vârstă, se duc la temple pentru a înfăptui rânduieli sacre necesare pentru a lega familia umană laolaltă – o activitate îndrăzneață într-o lume atât de divizată, dar una care declară că o astfel de divizare este doar temporară. Acestea sunt câteva dintre motivele pe care le oferim pentru „nădejdea care este în [noi]”11.
Desigur, în zilele noastre, orice ucenic al lui Isus Hristos se confruntă cu probleme extrem de dificile. Conducătorii acestei Biserici își dau viața pentru a căuta îndrumarea Domnului în rezolvarea acestor încercări. Dacă unele nu sunt rezolvate spre mulțumirea tuturor, probabil că ele constituie o parte a crucii pe care Isus a spus că va trebui s-o luăm pentru a-L urma.12 Tocmai pentru că vor fi zile întunecate și probleme dificile a promis Dumnezeu că, din nor ziua și dintr-un stâlp de foc noaptea, îi va îndruma pe profeți, va da o bară de fier, va deschide o poartă strâmtă care duce la o cale dreaptă și, mai presus de toate, ne va oferi tuturor puterea de a termina călătoria!13
Așadar, vă rog, vă rog să rămâneți pentru tot ospățul, chiar dacă nu vă place broccoli. Încălziți-vă la lumina Sa și împrumutați cauzei candela dumneavoastră.14 Ei au dreptate la Societatea Primară: Isus chiar „[vă vrea] ca raza de soare”15.
Când Iair, conducătorul iudeu, L-a implorat pe Isus să-i vindece fiica în vârstă de 12 ani care era pe moarte acasă, mulțimea din jur L-a ținut ocupat atât de mult pe Salvator, încât un slujitor a venit în scurt timp și i-a spus acestui tată neliniștit: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul”.
„Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: «Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită»”16.
Și, ea a fost. Și, la fel și dumneavoastră. „Nu te teme; crede numai.”
Pentru că fiecare dintre cei prezenți în acest auditoriu este prețios pentru Dumnezeu și pentru această Biserică, închei cu următoarea declarație apostolică specială. Înainte să fi primit darul Duhului Sfânt, ați avut lumina lui Hristos sădită în suflet17, acea „[lumină] care este în toate lucrurile, care dă viață tuturor lucrurilor”18 și care este influența în bine din inima tuturor oamenilor care au trăit vreodată sau care vor trăi vreodată. Acea lumină a fost dată pentru a vă proteja și a vă învăța. Unul dintre mesajele ei principale este că viața este cel mai prețios dintre toate darurile, un dar care este obținut pentru eternitate numai prin ispășirea Domnului Isus Hristos. Fiind lumina și viața lumii19, Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu a venit pentru a ne da viață biruind moartea.
Trebuie să ne dedicăm pe deplin acelui dar al vieții și să fugim în ajutorul celor care riscă să renunțe la acest dar sacru. Conducători, sfătuitori, prieteni, membri ai familiei – fiți atenți la semnele depresiei, disperării sau la orice altceva care indică auto-vătămare! Oferiți-vă ajutorul! Ascultați! Interveniți în vreun fel, după cum este potrivit.
Tuturor tinerilor noștri care întâmpină greutăți, indiferent care ar fi îngrijorările sau greutățile voastre, vă spun că moartea prin sinucidere nu este, în mod evident, răspunsul. Nu va alina durerea pe care o simțiți sau pe care credeți că o cauzați. Într-o lume care are atâta nevoie de toată lumina pe care o poate primi, vă rog să nu minimalizați lumina eternă pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul vostru înainte ca această lume să existe. Vorbiți cu cineva. Cereți ajutor. Nu distrugeți o viață pentru care Hristos Și-a dat viața pentru a o păstra. Puteți să purtați greutățile acestei vieți muritoare deoarece noi vă vom ajuta să le purtați. Sunteți mai puternici decât credeți. Vă este pus la dispoziție ajutor din partea altora și, mai ales, din partea lui Dumnezeu. Sunteți iubiți, apreciați și este nevoie de voi! Avem nevoie de voi! „Nu te teme; crede numai.”
Cineva care s-a confruntat cu circumstanțe mult mai disperate decât ne vom confrunta vreodată, voi și cu mine, a strigat odată: „Mergeți înainte [preaiubiții mei prieteni tineri]. Curaj… și înainte, înainte, spre victorie! Inima voastră să se bucure și să fie foarte veselă”20. Avem atât de multe lucruri pentru care trebuie să fim bucuroși. Ne avem unul pe altul și Îl avem pe El. Nu ne refuzați ocazia de a vă avea, vă implor, în numele sacru și sfânt al Domnului Isus Hristos, Învățătorul nostru, amin.