Legămintele făcute cu Dumnezeu ne întăresc, ne protejează și ne pregătesc pentru gloria eternă
Când alegem să facem legăminte și să le ținem, noi suntem binecuvântați cu mai multă fericire în această viață și în viața eternă glorioasă care va veni.
Surori, ce bucurie să fim împreună într-o adunare a surorilor din întreaga lume! În calitate de femei care fac legăminte cu Dumnezeu și le țin, noi împărtășim legături spirituale care ne ajută să facem față încercărilor zilelor noastre și să ne pregătim pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos. Iar ținerea acelor legăminte ne permite să fim femei cu influență, care îi pot aduce pe alții la Salvator.
Cei care au fost botezați au făcut legământ, în acea zi de neuitat, să ia numele lui Isus Hristos asupra lor, să-și amintească totdeauna de El, să țină poruncile Sale și să-I slujească până la sfârșit. Când facem aceste lucruri, Tatăl Ceresc promite să ne ierte păcatele și să ne dea însoțirea Duhului Sfânt. Cu aceste binecuvântări începem să pășim pe cărarea care, dacă vom continua să înaintăm și să îndurăm până la sfârșit, ne va permite să trăim alături de El și de Fiul Său, în împărăția celestială. Fiecare persoană botezată are promisiunea acestor privilegii dacă ține legământul pe care l-a făcut în acea zi specială.
Cei care fac și alte legăminte în templu primesc promisiuni puternice, condiționate de credința personală. Noi promitem solemn să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu, să trăim potrivit Evangheliei lui Isus Hristos, să fim puri din punct de vedere moral și să dedicăm Domnului timpul și talentele noastre. În schimb, Dumnezeu promite binecuvântări în această viață și ocazia de a ne întoarce la El.1 În acest proces, ni se oferă sau suntem înzestrați cu puterea de a discerne între adevăr și eroare, între bine și rău, în mulțimea de glasuri care aduc confuzie și negativism și care ne bombardează din toate părțile. Ce dar puternic!
Ca pregătire pentru prima mea călătorie la templu, mama mea și surorile cu experiență de la Societatea de Alinare m-au ajutat să aleg obiectele de care aveam nevoie, inclusiv frumoasele haine de ceremonie. Dar cea mai importantă pregătire a avut loc chiar înainte de a ști ce să port. După ce m-a intervievat pentru a stabili dacă eram demnă, episcopul meu mi-a explicat legămintele pe care aveam să le fac. Explicația sa atentă mi-a oferit ocazia de a mă gândi la acele legăminte și de a fi pregătită să le fac.
Când a sosit ziua, am participat având un sentiment de recunoștință și pace. Deși nu am înțeles întreaga semnificație a legămintelor pe care le-am făcut, am știut că eram legată de Dumnezeu prin acele legăminte și, dacă le țineam, mi s-au promis binecuvântări, pe care cu greu le puteam înțelege. De la acea primă experiență, am fost continuu asigurată că ținerea legămintelor pe care le facem cu Dumnezeu ne permite să ne bizuim pe puterea Salvatorului, care ne întărește în încercările noastre inevitabile, ne oferă protecție împotriva influenței dușmanului și ne pregătește pentru gloria eternă.
Experiențele vieții pot fi de la cele amuzante la cele care sfâșie inima, de la cele cumplite la cele glorioase. Fiecare experiență ne ajută să înțelegem mai multe despre dragostea atotcuprinzătoare a Tatălui nostru și capacitatea noastră de a ne schimba prin darul harului Salvatorului. Ținerea legămintelor pe care le facem permite puterii Salvatorului să ne curețe pe măsură ce învățăm prin experiențe – fie că sunt judecăți greșite minore, ori eșecuri majore. Mântuitorul nostru este acolo să ne prindă când cădem, dacă noi ne întoarcem către el.
Ați stat vreodată pe o stâncă înaltă, cu degetele de la picioare pe marginea ei și cu spatele spre abisul de dedesubt? Când cobori în rapel, chiar dacă știi că ești legat în siguranță de un sistem de coarde puternice și echipament care te poate duce spre locul în care vei fi în siguranță, să stai pe marginea stâncii, este, totuși, o experiență care îți face inima să bată cu putere. Pășirea cu spatele de pe stâncă și balansarea în aer implică încredere într-o ancoră, care a fost bine prinsă de un obiect de neclintit. Este nevoie de încredere în persoana care va întinde coarda în timp ce cobori. Și, deși echipamentul îți oferă posibilitatea să controlezi, într-o anumită măsură, ritmul coborârii, trebuie să ai încredere că partenerul tău nu-ți va permite să cazi.
Îmi amintesc clar coborârea în rapel cu un grup de tinere fete. Eram prima din grup care avea să coboare. Când am pășit cu spatele de pe stâncă, am început brusc să cad fără control. Din fericire, coarda s-a oprit cu o smucitură și coborârea mea prea rapidă a fost oprită. În timp ce atârnam la jumătatea versantului colțuros al stâncii, m-am rugat cu ardoare pentru oricine sau orice mă ținea să nu cad pe pietrele de dedesubt.
Mai târziu, am aflat că pitonul de ancorare nu fusese fixat bine și, de îndată ce am pășit în gol, cel care mă susținea a fost trântit pe spate și tras către marginea stâncii. Cumva, el și-a proptit picioarele în niște pietre. Fixat în acea poziție, a putut cu dificultate, mână după mână, să mă coboare cu acea coardă. Deși nu-l puteam vedea, știam că lucra cu toată puterea sa pentru a mă salva. Un alt prieten se afla la baza stâncii, pregătit să mă prindă dacă acea coardă ceda. Când am ajuns aproape de el, mi-a prins hamul și m-a coborât până la pământ.
Avându-L pe Isus Hristos ca ancoră și partener perfect, suntem asigurați de tăria Sa plină de dragoste în momente de încercare și, în cele din urmă, de eliberare prin El. Așa cum ne-a învățat președintele M. Russell Ballard: „Credința în Dumnezeu și în Fiul Său, Domnul Isus Hristos, este… ancora pe care trebuie s-o avem în viața noastră pentru a ne ține fermi în vremuri de turbulență socială și ticăloșie… Credința noastră… trebuie să fie concentrată asupra lui Isus Hristos, asupra vieții Sale și ispășirii Sale și asupra restaurării Evangheliei Sale”2.
Echipamentul spiritual care ne împiedică să fim sfărâmați de stâncile adversității sunt mărturiile noastre despre Isus Hristos și legămintele pe care le facem. Ne putem bizui pe aceste mijloace de susținere care ne îndrumă și duc spre siguranță. În calitate de partener de bunăvoie al nostru, Salvatorul nu va permite să cădem până acolo unde nu ne poate ajuta. Chiar și în momentele noastre de suferință și tristețe, El este acolo pentru a ne înălța și încuraja. Puterea Sa ne ajută, de asemenea, să ne revenim după impactul deseori devastator al alegerilor altora. Totuși, fiecare dintre noi trebuie să-și pună hamul și să se asigure că nodurile sunt bine legate. Trebuie să alegem să fim ancorați la Salvator, să fim legați de El prin legămintele noastre.3
Cum întărim noi această ancorare? Ne rugăm cu o inimă umilă, studiem scripturile și medităm asupra lor, luăm din împărtășanie în fiecare săptămână având un spirit de pocăință și pioșenie, ne străduim să ținem poruncile și urmăm sfatul profetului. Și, pe măsură ce ne îndeplinim sarcinile de zi cu zi în moduri „mai bune și mai sfinte”4, ne legăm mai puternic de Salvator și, în același timp, îi ajutăm pe alții să vină la El.
Cum arată acel mod „mai bun și mai sfânt”? Noi încercăm să trăim potrivit Evangheliei în toate interacțiunile noastre cu alții. Ne îngrijim de cei nevoiași slujind cu adevărat, exprimându-ne dragostea printr-o slujire simplă. Împărtășim vestea bună a Evangheliei celor care au nevoie de pace și tărie și „nu știu unde [s-o] găsească”5. Lucrăm pentru a uni familiile pentru eternitate de ambele părți ale vălului. Și, în cazul celor care fac legăminte în casa Domnului, așa cum a explicat președintele Russell M. Nelson: „Fiecare membru adult va purta veșmântul sacru al preoției… [care] ne amintește… să pășim pe cărarea legămintelor în fiecare zi într-un mod mai bun și mai sfânt”6. Aceste fapte nu sunt doar o plăcere ocazională, ci sunt esențiale pentru fericirea noastră zilnică – și pentru bucuria noastră eternă.
Nu există nimic mai important pentru progresul nostru etern decât ținerea legămintelor pe care le-am făcut cu Dumnezeu. Când legămintele noastre din templu sunt în vigoare, ne putem încrede într-o reuniune plină de bucurie cu cei dragi aflați de cealaltă parte a vălului. Acel copil, părinte sau soț/soție care a părăsit deja viața muritoare speră din toată inima sa că veți fi fideli legămintelor care vă unesc pentru totdeauna. Dacă desconsiderăm sau tratăm cu ușurință legămintele pe care le-am făcut cu Dumnezeu, punem acele legături eterne în pericol. Acum este momentul să ne pocăim, să reparăm și să încercăm din nou.
Fericirea este seacă dacă schimbăm binecuvântările bucuriei eterne cu confortul de moment. Oricare ar fi vârsta noastră, acesta este adevărul absolut: cheia fericirii de durată este să trăim potrivit Evangheliei lui Isus Hristos și să ținem legămintele pe care le-am făcut. Profetul nostru, președintele Nelson, a afirmat că „siguranța noastră supremă și singura noastră fericire trainică constau în faptul de a ne ține de bara de fier a Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, care este completă cu legămintele și rânduielile ei. Când facem acest lucru, putem naviga în siguranță pe ape agitate, deoarece avem acces la puterea lui Dumnezeu”7.
Multe dintre noi avem parte de ape agitate. În timp ce suntem lovite de valurile adversității și, uneori, suntem orbite de torente de lacrimi care ne năpădesc în aceste greutăți, poate că nu știm în ce direcție să vâslim barca vieții noastre. Poate chiar nu credem că avem tăria să ajungem la mal. Faptul de a vă aduce aminte cine sunteți – un copil preaiubit al lui Dumnezeu – de ce sunteți pe pământ și obiectivul dumneavoastră de a trăi alături de Dumnezeu și de cei dragi dumneavoastră vă poate face mai clară viziunea și vă poate îndrepta în direcția bună. Chiar și în mijlocul furtunii, există o lumină strălucitoare care ne arată calea. „Eu sunt lumina care strălucește în întuneric”, a declarat Isus.8 Suntem asigurați că suntem în siguranță când privim către lumina Sa și menținem integritatea legămintelor noastre.
A fost un privilegiu să întâlnesc femei de toate vârstele, care trăiesc într-o mare diversitate de circumstanțe și care își țin legămintele. În fiecare zi, ele se uită către Domnul și profetul Său pentru a primi îndrumare și nu către popularele mijloace de informare. În pofida provocărilor lor individuale și a filosofiilor negative ale lumii care încearcă să le convingă să nu-și țină legămintele, ele sunt hotărâte să rămână pe cărarea legămintelor. Ele se bizuie pe promisiunea de a primi „tot ceea ce are Tatăl”9. Și, oricare ar fi vârsta dumneavoastră, fiecare dintre dumneavoastră, femei care ați făcut legăminte cu Dumnezeu, aveți capacitatea de a ține sus lumina Domnului și de a-i conduce pe alții la El.10 Prin ținerea legămintelor pe care le-ați făcut, El vă va binecuvânta cu puterea preoției Sale și vă va da puterea să aveți o influență profundă asupra tuturor celor cu care interacționați. Așa cum a declarat președintele Nelson, dumneavoastră sunteți femeile care vor împlini profețiile care au fost rostite!11
Dragi surori, mai presus de orice, rămâneți pe cărarea legămintelor care duce la Isus Hristos! Am fost binecuvântate să venim pe pământ într-o perioadă în care templele sunt pretutindeni pe glob. Fiecare membru demn al Bisericii poate să facă legăminte în templu și să le țină. Tinere adulte, nu este nevoie să așteptați până la căsătorie sau misiune pentru a face acele legăminte sacre. Ca tânără fată, vă puteți pregăti să primiți protecția și tăria pe care le oferă legămintele din templu imediat după împlinirea vârstei de 18 ani, când sunteți pregătite și simțiți dorința de a cinsti acele legăminte din templu.12 Dumneavoastră, cele care ați primit deja binecuvântările din templu, nu lăsați ca detractorii sau distragerile să vă îndepărteze de adevărurile eterne. Studiați și solicitați surse de încredere pentru a dobândi o mai mare înțelegere privind semnificația sacră a legămintelor pe care le-ați făcut. Mergeți la templu cât de des puteți și ascultați Spiritul. Veți simți asigurarea dulce că vă aflați pe cărarea Domnului. Veți găsi curajul de a continua și de a-i aduce și pe alții cu dumneavoastră.
Depun mărturie că, pe măsură ce alegem să facem legăminte cu Tatăl Ceresc și să accesăm puterea Salvatorului pentru a le ține, vom fi binecuvântate în această viață cu mai multă fericire decât ne putem imagina acum și cu o viață eternă glorioasă care va veni.13 În numele lui Isus Hristos, amin.