Unitatea 2: ziua 1

1 Nefi 1

Introducere

Cartea lui Mormon începe cu relatarea lui Nefi despre tatăl său, Lehi, care îşi îndeplineşte cu credinţă rolurile de profet şi de conducător al preoţiei pentru familia sa. Faptul de a înţelege slujirea lui Lehi vă poate ajuta să înţelegeţi mai bine rolul profeţilor în zilele noastre. El a fost unul dintre „[mulţii] profeţi… [care au profeţit iudeilor] că… trebuie să se pocăiască” (1 Nefi 1:4). Pentru că Lehi s-a supus lui Dumnezeu şi a profeţit despre distrugerea Ierusalimului, oamenii l-au batjocorit şi au vrut să-l omoare. Cu toate acestea, Lehi s-a bucurat de mila şi puterea de eliberare a Domnului. În timp ce studiaţi 1 Nefi 1, gândiţi-vă cum pot fi observate, în viaţa voastră, mila lui Dumnezeu şi implicarea Sa personală.

1 Nefi 1:1–3

Nefi îşi începe cronica.

Citiţi 1 Nefi 1:1 şi identificaţi cuvintele şi expresiile cheie care dezvăluie cum era viaţa lui Nefi.

1. Conform celor citite în versetul 1, scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor despre cel puţin un mod prin care credeţi că viaţa voastră se aseamănă cu cea a lui Nefi.

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Cum credeţi că a fost posibil ca Nefi „[să vadă] multe suferinţe” şi totuşi „[să fie] foarte plăcut Domnului în toate zilele [sale]”?

Binecuvântări rezultate ca urmare a studiului scripturilor

Una dintre ocaziile pe care le veţi avea în acest an în calitate de cursanţi la seminar este aceea de a citi Cartea lui Mormon. Citirea scripturilor vă întăreşte relaţia cu Domnul. Preşedintele Spencer W. Kimball ne-a învăţat: „Am observat că, atunci când ajung să nu acord atenţia cuvenită relaţiei mele cu Divinitatea şi când pare că nicio ureche divină nu ascultă şi niciun glas divin nu vorbeşte, înseamnă că m-am îndepărtat foarte, foarte mult. Dacă mă cufund în scripturi, distanţa se micşorează şi spiritualitatea revine” (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 67).

1 Nefi 1:4–20

Lehi primeşte o viziune şi-i avertizează pe oameni că Ierusalimul va fi distrus.

Gândiţi-vă la un moment în care părinţii voştri sau conducătorii Bisericii v-au avertizat cu privire la ceva periculos. Ce motiv au avut să vă avertizeze?

Tatăl nostru Ceresc ne iubeşte şi doreşte ca noi să stăm departe de păcat, care ne face rău. Un mod prin care Dumnezeu Îşi avertizează copiii este prin intermediul profeţilor. Profeţii avertizează împotriva păcatului şi propovăduiesc faptul că salvarea vine prin Isus Hristos. În timp ce studiaţi 1 Nefi 1, căutaţi dovezi referitoare la acest principiu. Nefi şi-a început cronica spunându-ne că mulţi profeţi le-au propovăduit oamenilor şi i-au avertizat despre ceea ce avea să se întâmple dacă nu se pocăiau (vezi 1 Nefi 1:4). Citiţi 1 Nefi 1:5–7 şi marcaţi în scripturile voastre cum s-a rugat Lehi şi pentru cine s-a rugat. Rugăciunea lui Lehi adresată Domnului indică faptul că el a crezut ceea ce au spus profeţii.

Citiţi 1 Nefi 1:8–10 şi încercuiţi mai jos tot ceea ce Lehi a văzut în viziune.

• Dumnezeu

• Isus Hristos

• Îngeri

• Alţi doisprezece

Citiţi 1 Nefi 1:11–12 şi fiţi atenţi la ce i s-a întâmplat lui Lehi în timp ce citea cartea ce îi fusese dată. Prin intermediul acestei viziuni, Domnul a continuat să-l pregătească pe Lehi în vederea slujirii pe care urma s-o facă printre oamenii din Ierusalim. Citiţi 1 Nefi 1:13 şi fiţi atenţi la ceea ce Lehi a fost învăţat cu privire la Ierusalim. Când citiţi, puneţi-vă în locul lui Lehi şi imaginaţi-vă cum v-aţi fi simţi dacă Domnul v-ar fi spus că aceste lucruri ar urma să se întâmple în căminul şi în oraşul vostru.

Se poate observa că lui Lehi i-a fost greu după ce a fost avertizat cu privire la distrugerea poporului şi oraşului său. Cu toate acestea, citiţi 1 Nefi 1:14–15 şi descoperiţi de ce s-a bucurat Lehi deşi văzuse că Ierusalimul urma să fie distrus.

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi-vă gândurile cu privire la întrebarea următoare: Cum ar fi putut experienţa de care a avut parte Lehi în 1 Nefi 1:5–15 să-i influenţeze dorinţa de a le predica oamenilor şi de a-i invita să se pocăiască?

După ce a fost avertizat cu privire la distrugerea Ierusalimului, Lehi le-a împărtăşit oamenilor din Ierusalim ceea ce a aflat. El i-a avertizat că urmau să fie distruşi dacă nu se pocăiau. Citiţi 1 Nefi 1:18–20 şi vedeţi cum au reacţionat oamenii din Ierusalim. Imaginaţi-vă că sunteţi redactor la un ziar şi că trebuie să scrieţi un titlu de articol pentru 1 Nefi 1:18–20. Care ar fi titlul vostru?

Cugetaţi asupra următoarei declaraţii:

„Asemenea profeţilor din vechime, profeţii de astăzi depun mărturie despre Isus Hristos şi predau Evanghelia Sa. Ei fac cunoscută voinţa şi caracterul adevărat al lui Dumnezeu. Ei vorbesc cu mult curaj şi clar, demascând păcatul şi avertizând despre consecinţele acestuia. Din când în când, ei ar putea fi inspiraţi să profeţească despre evenimente viitoare spre binele nostru” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 142).

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi, cu propriile cuvinte, o frază care să descrie responsabilitatea pe care o are un profet în pofida opoziţiei de care poate avea parte.

În timp ce Nefi scria despre experienţele tatălui său în Ierusalim, el a introdus un mesaj pentru cititor, la sfârşitul lui 1 Nefi 1:20, începând cu: „Dar, iată, eu, Nefi, vă voi arăta…”. Acest verset introduce un subiect pe care Nefi l-a accentuat în scrierile sale. Subliniaţi acest subiect în 1 Nefi 1:20, iar apoi citiţi Moroni 10:3 căutând un subiect similar. (Moroni a fost ultimul dintre profeţii din Cartea lui Mormon. Între Nefi şi Moroni a existat o perioadă de aproximativ 1.000 de ani.)

Remarcaţi că Nefi a declarat în primul capitol al Cărţii lui Mormon că el urma să ne arate „îndurarea blândă a Domnului” în scrierile sale (1 Nefi 1:20). În ultimul capitol al Cărţii lui Mormon, Moroni ne-a spus să ne aducem aminte „cât de bun a fost Domnul” (Moroni 10:3).

Nefi a dorit ca noi să înţelegem chiar de la începutul cronicii sale că îndurarea blândă a Domnului este oferită tuturor celor care exercită credinţă în El. Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat ce înseamnă îndurarea blândă a Domnului în viaţa noastră. Încercuiţi cuvintele şi expresiile pe care vârstnicul Bednar le-a folosit pentru a descrie ce înseamnă „îndurarea blândă a Domnului” în timp ce citiţi explicaţia sa:

„Îndurarea blândă a Domnului înseamnă binecuvântări foarte personale şi individualizate, întărire, putere, protecţie, asigurare, îndrumare, amabilitate iubitoare, consolare, sprijin şi daruri spirituale pe care le primim de la Domnul Isus Hristos, datorită Lui şi prin El…

Îndurarea blândă a Domnului nu apare întâmplător sau pur şi simplu prin coincidenţă. Credinţa, supunerea şi umilinţa invită îndurarea blândă în vieţile noastre şi deseori aceasta se întâmplă exact în momentul [în care] Domnul ne arată cum să recunoaştem şi să preţuim aceste binecuvântări importante” („Îndurarea blândă a Domnului”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 99–100).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Ce exemple ale îndurării blânde a Domnului aţi văzut în vieţile voastre sau ale persoanelor pe care le cunoaşteţi?

Începeţi sau continuaţi să căutaţi şi să consemnaţi în jurnalul personal situaţii în care aţi avut parte de îndurarea blândă a Domnului în viaţa voastră. Când veţi face aceasta, veţi vedea mai repede binecuvântările pe care Dumnezeu vi le-a oferit.

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat 1 Nefi 1 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: