3 Nefi 18

Introducere

Spre sfârşitul primei zile în care Isus Hristos a slujit printre nefiţi, El a administrat împărtăşania şi le-a poruncit oamenilor să se roage întotdeauna Tatălui şi să fie prietenoşi cu toţi oamenii. Salvatorul a promis mari binecuvântări celor care se supun acestor porunci. Apoi, El le-a dat celor doisprezece ucenici nefiţi instrucţiuni legate de slujirea lor în Biserică. Înainte de a Se înălţa la cer, El le-a dat puterea de a oferi darul Duhului Sfânt.

3 Nefi 18:1–14

Isus Hristos le administrează nefiţilor împărtăşania.

Citiţi următoarea povestire scrisă de vârstnicul Gerald N. Lund, care a slujit în calitate de membru al Celor Şaptezeci şi imaginaţi-vă cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost în locul bărbatului din această povestire:

„În urmă cu ceva timp, a fost un articol interesant despre alpinism [care conţinea] o povestire ce oferă un răspuns minunat la întrebarea: «Ce putem face noi, slujitori netrebnici, pentru a-L răsplăti pe Hristos pentru ceea ce a făcut pentru noi?»

Articolul era despre un bărbat pe nume Czenkusch care avea o şcoală de alpinism… Czenkusch îi descria reporterului sistemul de siguranţă în alpinism. Acesta este sistemul prin care alpiniştii se protejează împotriva căderilor. Un alpinist ajunge într-o poziţie sigură şi fixează coarda pentru următorul alpinist, de regulă, în jurul trupului său. «Eşti în siguranţă» înseamnă «Coarda ta este în siguranţă. Dacă se întâmplă ceva, voi opri căderea ta» . Aceasta este o parte importantă a alpinismului. Acum, fiţi atenţi cum a continuat articolul: «Acest sistem de siguranţă din alpinism i-a adus lui Czenkusch cele mai bune şi cele mai rele momente din alpinism. Odată, Czenkusch a căzut de pe o stâncă înaltă smulgând trei suporturi mecanice şi scoţând din stâncă ancora care-i asigura împiedicarea căderii. A fost oprit, cu capul în jos, la doar trei metri de sol, când [Don], cel care-l însoţea, a oprit căderea prinzând coarda cu mâna. «Don mi-a salvat viaţa» , spune Czenkusch. Ce ai face pentru un astfel de om? Îi o coardă uzată pentru alpinism sub forma unui cadou de Crăciun? Nu, îţi vei aminti de el. Îţi vei aminti mereu de el [Eric G. Anderson, „The Vertical Wilderness”, Private Practice, nov. 1979, p. 21; caractere cursive adăugate]” („The Grace and Mercy of Jesus Christ”, în Jesus Christ: Son of God, Savior, ed. Paul H. Peterson, Gary L. Hatch şi Laura D. Card [2002], p. 48).

Citiţi 3 Nefi 18:1–11 şi observaţi ce le-a cerut Isus Hristos oamenilor să facă pentru a-şi aduce aminte de El. Puteţi însemna cuvintele în amintirea şi să vă aduceţi aminte din versetele 7 şi 11. De ce credeţi că este important să vă amintiţi întotdeauna de sacrificiul ispăşitor pe care Salvatorul l-a făcut pentru voi? Ce faceţi diferit atunci când vă amintiţi de Salvator?

Porunca Salvatorului de a ne aduce întotdeauna aminte de trupul şi sângele lui a fost foarte importantă pentru oameni deoarece ei tocmai simţiseră rănile din trupul Său cu puţin timp înainte. Deşi voi nu aţi văzut rănile din trupul Salvatorului precum oamenii din Cartea lui Mormon, vă puteţi aminti de sacrificiul Său ispăşitor atunci când luaţi din împărtăşanie.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: În ce mod faptul de a vă aminti de sacrificiul Salvatorului în timpul împărtăşaniei v-a ajutat să simţiţi recunoştinţă faţă de El?

Cuvintele lui Isus Hristos consemnate în 3 Nefi 18:7–11 predau următoarele principii: Când luăm din împărtăşanie, mărturisim Tatălui că suntem dornici să facem tot ceea ce El ne-a poruncit. Când luăm din împărtăşanie, mărturisim Tatălui că ne vom aminti întotdeauna de Isus Hristos. Recapitulaţi 3 Nefi 18:7–11 şi marcaţi expresii sau cuvinte care predau aceste principii. Când citiţi versetul 11, gândiţi-vă cum v-aţi simţi dacă Salvatorul v-ar adresa vouă aceste cuvinte.

Alegeţi două întrebări şi răspundeţi la ele în jurnalul pentru studiul scripturilor:
1. Care sunt câteva aspecte ale vieţii şi slujirii Salvatorului de care v-aţi putea aminti în timpul rânduielii împărtăşaniei?
2. Ce puteţi face pentru a vă aminti întotdeauna de Salvator în celelalte zile ale săptămânii?
3. Dacă vă străduiţi, cu sinceritate, să vă aduceţi aminte de Salvator în timpul împărtăşaniei, cum vă influenţează acest lucru în timpul săptămânii care urmează?

Identificaţi încă un principiu predat în 3 Nefi 18:7, 11 completând următoarea afirmaţie cu o expresie care explică ce le-a promis Salvatorul celor care iau din împărtăşanie şi îşi aduc aminte de El. Când luăm din împărtăşanie şi ne aducem întotdeauna aminte de Salvator, vom.

Comparaţi 3 Nefi 18:12–14 şi Helaman 5:12. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum vă ajută faptul de a lua săptămânal din împărtăşanie să vă clădiţi viaţa pe temelia lui Isus Hristos.
Pentru a vă aduce aminte mai mult de Salvator, consemnaţi în jurnalul pentru studiul scripturilor în fiecare zi a săptămânii viitoare ce aţi făcut pentru a vă aduce aminte de Salvator în acea zi. Puteţi scrie la ce lucruri v-aţi gândit în timpul adunării de împărtăşanie şi în ce fel faptul de a vă aminti de Salvator v-a influenţat gândurile, vorbele şi faptele.

3 Nefi 18:15–25

Isus i-a învăţat pe nefiţi să se roage întotdeauna la Tatăl şi să se adune des.

După ce Isus Hristos le-a administrat împărtăşania nefiţilor, i-a învăţat principii importante despre rugăciune. Unul dintre acestea este: Dacă vom veghea şi ne vom ruga întotdeauna la Tatăl, vom putea rezista ispitelor lui Satana. Când veghem, suntem alerţi din punct de vedere spiritual, vigilenţi sau pregătiţi.

Citiţi 3 Nefi 18:15–21 şi marcaţi expresii sau cuvinte care predau principiul de mai sus. De ce credeţi că a veghea şi a ne ruga sunt lucruri esenţiale în a rezista ispitei?

Observaţi că 3 Nefi 18:15, 20–21 sunt scripturi de bază. Marcaţi aceste versete în scripturile voastre.

Citiţi şi gândiţi-vă la următoarele întrebări, apoi, scrieţi răspunsurile la două sau mai multe întrebări în jurnalul pentru studiul scripturilor:
1. Cum v-a ajutat rugăciunea să rezistaţi ispitelor lui Satana?
2. Ce puteţi face pentru a vă îmbunătăţi rugăciunile personale?
3. Ce binecuvântări aţi primit pentru că v-aţi rugat împreună în familie? (vezi 3 Nefi 18:21).
4. Ce puteţi face pentru a vă ajuta familia să se roage împreună în mod consecvent şi cu intenţie adevărată?

Pe măsură ce ne rugăm Tatălui Ceresc şi ne apropiem de Salvatorul nostru, Isus Hristos, deseori dorim să-i ajutăm şi pe alţii să se apropie de El. Gândiţi-vă la cineva pe care aţi dori să-l ajutaţi sau să o ajutaţi să se apropie de Salvator. Citiţi 3 Nefi 18:22–24 şi căutaţi în aceste versete următorul principiu: Când slujim altora, îi putem ajuta să vină la Hristos.

După cum este consemnat în 3 Nefi 18:24, Salvatorul a propovăduit că noi trebuie să ţinem sus lumina noastră pentru ca aceasta să lumineze lumea. El a spus, de asemenea, că El este lumina pe care trebuie să o ţinem sus. Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că ţinem sus lumina Salvatorului când ţinem poruncile Lui şi urmăm exemplul Lui:

„Trebuie să fim asemenea Salvatorului, după cum ne-a îndemnat: «Urmaţi-mă!» Nu-i aşa că Salvatorul ar fi foarte mulţumit dacă am putea lăsa lumina noastră să lumineze în aşa fel încât cei care ne urmează să-L poată urma pe Salvator? Există oameni care caută lumina [care] ar trece cu bucurie prin poarta botezului spre cărarea dreaptă şi îngustă care duce la viaţa veşnică (vezi 2 Nefi 31). Veţi fi voi acea lumină care să-i conducă în port, unde sunt în siguranţă? …

V-aţi gândit vreodată că, poate, voi sunteţi lumina trimisă de Tatăl Ceresc pentru a conduce o altă persoană în siguranţă acasă sau pentru a fi un far călăuzitor care, de la distanţă, arată calea de întoarcere pe cărarea strâmtă şi îngustă care duce la viaţa veşnică? Lumina voastră este un far şi nu trebuie niciodată să se oprească din luminat sau să-i îndrume greşit pe cei care caută drumul spre casă…

Isus Hristos este lumina care ne-a fost dată ca noi să o urmăm şi să ştim unde să mergem. [Mă rog] ca fiecare dintre noi să aleagă ce este drept [ca să poată] să-i ridice şi să-i întărească pe cei din jurul nostru” („That Ye May Be Children of Light”, [seară la gura sobei pentru tinerii adulţi, organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 3 nov. 1996], p. 6–7).

Câteva moduri prin care putem sluji altora sunt să ne rugăm pentru alţii, să-i invităm să participe la adunările Bisericii şi să fim un exemplu asemănător lui Isus Hristos. Meditaţi asupra modului în care v-aţi simţit când aţi urmat exemplul lui Isus Hristos şi aţi ajutat pe altcineva să se apropie de Salvator. Ce veţi face astăzi sau în această săptămână pentru a lăsa lumina voastră să lumineze astfel încât cei care vă urmează să-L urmeze, de asemenea, pe Salvator?

3 Nefi 18:26–39

Salvatorul îi învaţă pe ucenicii Lui să fie prieteni cu toţi oamenii.

După ce Salvatorul a pus bazele împărtăşaniei şi i-a învăţat pe nefiţi despre rugăciune, El s-a concentrat asupra celor doisprezece ucenici pe care îi alesese şi i-a instruit cu privire la modul de a conduce şi administra treburile Bisericii (vezi 3 Nefi 18:26–39). Observaţi în 3 Nefi 18:26 că Salvatorul nu a mai vorbit mulţimii şi s-a concentrat asupra conducătorilor „pe care El îi alesese”. Mesajul Lui din versetele 28–29 a fost avertisment pentru acei conducători ai Bisericii cu privire la faptul că nu trebuiau să permită celor nedemni să ia din împărtăşanie.

Membrii Bisericii trebuie să se concentreze pe propria lor demnitate atunci când iau din împărtăşanie şi să lase responsabilitatea de a determina demnitatea celorlalţi de a lua din împărtăşanie celor pe care Domnul i-a chemat să stabilească acest lucru, precum episcopul sau preşedintele de ţăruş. Citiţi 3 Nefi 18:32 pentru a afla în ce mod i-a învăţat Salvatorul pe ucenici să se îngrijească de cei care s-au îndepărtat de credinţă. Gândiţi-vă la cum aţi putea să „continuaţi… să slujiţi” unui prieten, membru al familiei sau unei persoane din episcopia sau ramura voastră care s-a îndepărtat de credinţă.

Scriptură de bază – 3 Nefi 18:15, 20–21

Planificaţi să petreceţi câteva minute memorând 3 Nefi 18:15, 20–21. Scrieţi cele trei versete pe o foaie de hârtie şi, apoi, citiţi-le de mai multe ori. După ce le citiţi de câteva ori, începeţi să ştergeţi sau să tăiaţi diferite părţi din versete în timp ce continuaţi să le rostiţi cu voce tare. Puteţi repeta acest proces până când aţi şters sau tăiat toate cuvintele.

În timp ce memoraţi aceste versete, gândiţi-vă la ceea ce Salvatorul propovăduia. După cum este consemnat în 3 Nefi 18:15, Isus Hristos i-a învăţat pe nefiţi cum să se împotrivească ispitelor diavolului. Observaţi puterea rugăciunii. Prin rugăciune, ni se dă putere de a rezista ispitei.

După cum este consemnat în 3 Nefi 18:20–21, Isus Hristos a propovăduit că, atunci când ne rugăm având credinţă, Tatăl răspunde întotdeauna rugăciunilor noastre, dar El răspunde potrivit planului Său pentru copiii Săi şi cunoaşterii Sale cu privire la ceea ce este bine pentru noi. Repetaţi, cu glas tare, versetul 20: „Si orice veţi cere voi de la Tatăl în Numele Meu, care este drept, crezând ca voi veţi primi, iată, lucrul acesta vă va fi dat vouă”. Ce credeţi că înseamnă „care este drept” în acest pasaj? (Puteţi să vă inspiraţi din Iacov 4:3. )

Preşedintele Gordon B. Hinckley şi-a împărtăşit mărturia: „Dumnezeu, Tatăl nostru etern, trăieşte. El este Creatorul şi Conducătorul Universului şi, în acelaşi timp, El este Tatăl nostru. El este Cel Atotputernic şi mai presus de orice. Putem ajunge la El prin rugăciune… Aude El rugăciunea unui copil? Sigur că o aude. Răspunde la ea? Sigur că răspunde. Nu răspunde întotdeauna aşa cum ne dorim, dar răspunde. Aude şi răspunde” (Teachings of Gordon B. Hinckley [1997], p. 468).

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „[În 3 Nefi 18:20], Salvatorul ne aduce aminte că, oricât de puternică ar fi credinţa, nu se poate ajunge la un rezultat contrar voinţei Celui care deţine puterea. Exercitarea credinţei în Domnul Isus Hristos este întotdeauna subordonată ordinii din cer, bunătăţii, voinţei, înţelepciunii şi timpului stabilit de Domnul. De aceea, nu putem avea credinţă adevărată în Domnul fără să avem, de asemenea, încredere deplină în voinţa Domnului şi în timpul stabilit de Domnul” („Faith in the Lord Jesus Christ”, Ensign, mai 1994, p. 100).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat 3 Nefi 18 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: