Introducere la Iacov
De ce studiem această carte?
Studiind Cartea lui Iacov, putem învăţa lecţii importante de la un bărbat care a avut o credinţă fermă în Isus Hristos. Iacov a depus mărturie în mod repetat despre Salvator şi şi-a invitat poporul şi pe cei care îi citesc cuvintele să se pocăiască. El a propovăduit şi a dovedit importanţa îndeplinirii într-un mod sârguincios a chemărilor oferite de Domnul. Şi-a avertizat poporul împotriva pericolelor mândriei, bogăţiei şi imoralităţii. De asemenea, Iacov a citat şi a comentat pilda lui Zenos despre măslini, care ilustrează eforturile neobosite ale Salvatorului de a aduce salvarea tuturor copiilor lui Dumnezeu. În disputa sa cu Şerem, un antihrist, Iacov a arătat cum să reacţionezi în mod neprihănit faţă de cei care pun la îndoială sau critică credinţa noastră.
Cine a scris această carte?
Iacov, al cincilea fiu al Sariei şi al lui Lehi, a scris această carte. El s-a născut în pustiu, în timpul călătoriei familiei sale către ţara făgăduinţei. În tinereţea sa, Iacov a „suferit multe necazuri şi multă întristare din cauza grosolăniei fraţilor [săi]” (2 Nefi 2:1). Totuşi, Lehi i-a promis că Dumnezeu „va sfinţi suferinţele [lui Iacov] spre binele [său]” şi că el îşi va petrece zilele „în slujba Dumnezeului [său]” (2 Nefi 2:2–3). În tinereţea sa, Iacov a văzut slava Salvatorului (vezi 2 Nefi 2:3–4). Nefi l-a uns pe Iacov să fie preot şi învăţător al nefiţilor (vezi 2 Nefi 5:26) şi, mai târziu, i-a încredinţat plăcile mici ale lui Nefi (vezi Iacov 1:1–4). Fiind un conducător al preoţiei şi un învăţător credincios, Iacov a lucrat cu sârguinţă pentru a-şi convinge poporul să creadă în Hristos (vezi Iacov 1:7). El a primit revelaţii legate de Salvator, a avut parte de slujirea îngerilor, a auzit glasul Domnului (vezi Iacov 7:5) şi L-a văzut pe Mântuitorul său (vezi 2 Nefi 11:2–3). Iacov a fost tatăl lui Enos, căruia i-a încredinţat plăcile înainte de a muri.
Când şi unde a fost scrisă?
Cartea lui Iacov începe în jurul anului 544 î.H., când Nefi i-a încredinţat lui Iacov plăcile mici. Se termină aproape de sfârşitul vieţii lui Iacov, când el i-a dat plăcile fiului său, Enos. Iacov a scris această cronică atunci când locuia în ţara lui Nefi.