Alma 13

Introducere

Alma le-a propovăduit oamenilor răzvrătiţi din Amoniha despre înalţii preoţi din cadrul Preoţiei lui Melhisedec, care sunt rânduiţi pentru a-i ajuta pe oameni să se pocăiască şi să intre în odihna Domnului. A dat exemplul lui Melhisedec, care şi-a ajutat poporul să se pocăiască şi să trăiască în pace. Alma a încercat să-i înveţe pe oamenii din Amoniha să aibă credinţă şi speranţă şi să-i încurajeze să se schimbe pentru a se pregăti să intre în odihna Domnului.

Alma 13:1–12

Alma îi învaţă pe oamenii din Amoniha despre chemarea înalţilor preoţi.

Studiaţi următorul citat şi apoi răspundeţi la întrebări:

„În lumea spiritelor din viaţa premuritoare, Dumnezeu a desemnat anumite spirite să îndeplinească anumite misiuni în viaţa lor muritoare. Aceasta se numeşte prerânduire.

Prerânduirea nu garantează că persoanele vor primi anumite chemări sau responsabilităţi. Astfel de ocazii se ivesc în această viaţă ca urmare a exercitării drepte a libertăţii de a alege, aşa cum prerânduirea este rezultatul neprihănirii din viaţa premuritoare” (Fideli credinţei – referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 140).
1. Care este legătura dintre alegerile făcute în timpul vieţii premuritoare şi prerânduire?
2. În ce fel este afectată prerânduirea de alegerile făcute în viaţa muritoare?

Deşi în Alma 13 se vorbeşte despre deţinătorii preoţiei, preşedintele Spencer W. Kimball ne-a amintit că şi surorilor le-au fost date chemări nobile în existenţa premuritoare: „Amintiţi-vă, în lumea în care am trăit înainte să venim aici, femeilor credincioase li s-au dat anumite sarcini, în timp ce bărbaţii credincioşi au fost prerânduiţi la anumite îndatoriri ale preoţiei” („The Role of Righteous Women”, Ensign, nov. 1979, p. 102).

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „Doctrina despre viaţa premuritoare nu ne dă motiv să ne relaxăm. Fiecare dintre noi are de făcut alegeri, de îndeplinit sarcini neîntrerupte şi dificile, de înfruntat ironii şi adversităţi, de petrecut timp în mod eficient, de folosit în mod corespunzător talente şi daruri. Doar pentru că am fost aleşi «acolo şi atunci», cu siguranţă că nu înseamnă că trebuie să fim indiferenţi «aici şi acum». Fie că este vorba de prerânduire pentru bărbaţi sau de predesemnare pentru femei, cei chemaţi şi pregătiţi trebuie să se dovedească, de asemenea, «aleşi şi credincioşi» (vezi Apocalipsa 17:14; D&L 121:34–36)” („Premortality, a Glorious Reality”, Ensign, nov. 1985, p. 17).

Alma i-a învăţat pe fraţii din Amoniha că mulţi bărbaţi au fost prerânduiţi în viaţa premuritoare pentru a primi preoţia. Citiţi Alma 13:1, 8–9 şi identificaţi despre care preoţie a discutat Alma. V-ar putea ajuta să ştiţi că, în acest capitol, expresia „ordin sfânt” înseamnă Preoţia lui Melhisedec sau „Preoţia Sfântă după Ordinul Fiului lui Dumnezeu” (D&L 107:3). Aveţi în vedere marcarea expresiei „ordin sfânt” în timp ce studiaţi restul capitolului (vezi Alma 13:2, 6–7, 10–11, 16, 18). Vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a declarat: „Nefiţii, care au fost credincioşi şi fideli în ţinerea legii lui Moise, aveau Preoţia lui Melhisedec, ceea ce înseamnă că ei aveau, de asemenea, plenitudinea Evangheliei” (The Promised Messiah: The First Coming of Christ [1978], p. 421). Acest lucru înseamnă că profeţii din Cartea lui Mormon au avut Preoţia lui Melhisedec şi au ştiut cum funcţionează.

În Alma 13:2–6, 10, căutaţi răspunsuri la următoarele întrebări şi scrieţi-le în manualul vostru:

Ce trăsături aveau cei rânduiţi la Preoţia lui Melhisedec? (Vezi Alma 13:3–5, 10.)
Ce erau aceşti deţinători ai Preoţiei lui Melhisedec rânduiţi să facă? (Vezi Alma 13:6.)
Cum au făcut aceasta deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec din episcopia sau ramura voastră şi cum a binecuvântat acest lucru viaţa voastră şi a altora?

Alma 13 cuprinde o discuţie profundă despre Preoţia lui Melhisedec. Acest capitol ne învaţă că bărbaţii care primesc preoţia lui Melhisedec au fost prerânduiţi pentru a o primi (vezi versetul 3). Cei care deţin această preoţie trebuie să propovăduiască poruncile lui Dumnezeu altora, „pentru ca şi ei să poată să intre în odihna Lui” (versetul 6). Preoţia este eternă (vezi versetul 9) şi este conferită bărbaţilor „[datorită credinţei lor nespus de mari şi pocăinţei şi neprihănirii lor] înaintea lui Dumnezeu” (versetul 10). Deţinătorii preoţiei sunt sfinţiţi prin Duhul Sfânt când învaţă să se uite la păcat cu dezgust (să-l urască) şi, astfel, sunt „făcuţi puri şi [intră] în odihna Domnului Dumnezeului lor” (verse 12).

Citiţi Alma 13:11–12 şi identificaţi efectul de sfinţire pe care l-a avut ispăşirea lui Isus Hristos asupra acelor deţinători ai preoţiei datorită credinţei, pocăinţei şi neprihănirii lor.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: Ce învăţaţi din exemplul acestor deţinători ai Preoţiei lui Melhisedec despre ceea ce puteţi face pentru a primi efectul de sfinţire al ispăşirii în viaţa voastră?
Scrieţi următorul adevăr în scripturile voastre, lângă Alma 13:1–12 sau în jurnalul pentru studiul scripturilor: Bărbaţii care sunt membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi dau dovadă de o foarte mare credinţă şi aleg neprihănirea sunt chemaţi să primească Preoţia lui Melhisedec pentru a-i aduce pe alţii la Dumnezeu. Apoi, scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor cum vă poate influenţa cunoaşterea acestui principiu al Evangheliei felul în care trataţi deţinătorii preoţiei de-a lungul vieţii voastre.

Alma 13:13–20

Alma predică despre Melhisedec, un înalt preot care a stabilit pacea în rândul poporului său.

Citiţi Alma 13:13–18 şi căutaţi cuvintele pe care le-a folosit Alma pentru a-l descrie pe Melhisedec şi ce a făcut Melhisedec pentru poporul său. Gândiţi-vă cum descriu aceste cuvinte trăsăturile asemănătoare cu cele ale lui Hristos pe care le-a avut Melhisedec. Alma a predicat că deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec sunt „după ordinul Fiului, Singurul Născut al Tatălui” (Alma 13:9; vezi, de asemenea, D&L 107:2–4), care este Isus Hristos şi că ei ne îndrumă spre El prin exemplul lor şi învăţăturile lor. Vârstnicul Bruce R. McConkie a afirmat: „Fără îndoială că sunt multe evenimente în vieţile multor profeţi, care pun acele persoane neprihănite deoparte ca pe nişte semne şi simboluri ale Hristosului lor. Este bine şi potrivit să căutăm pretutindeni asemănări cu Hristos şi să le folosim în mod repetat pentru a-L păstra pe El şi legile Sale pe primul loc în minţile noastre” (The Promised Messiah, p. 453).

Citiţi Alma 13:19 şi căutaţi ce ne învaţă acest verset despre Melhisedec. Citiţi din nou Alma 13:17 pentru a vedea cum a descris Alma oamenii din Salem la momentul în care Melhisedec a devenit regele lor. Observaţi cum pot descrie aceste cuvinte, de asemenea, poporul din Amoniha (vezi Alma 8:9; 9:28). Ce a făcut poporul din Salem ca urmare a eforturilor lui Melhisedec? (Vezi Alma 13:18.)

Observaţi ceea ce a avut, a primit şi a predicat Melhisedec în Alma 13:18. Gândiţi-vă la ceea ce învăţaţi din exemplul lui Melhisedec despre felul în care trebuie să fie un conducător al preoţiei.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: Când aţi simţit, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, linişte sufletească după ce aţi urmat sfatul unui conducător drept al preoţiei?

Alma 13:21–31

Alma invită oamenii să asculte glasul Domnului şi să intre în odihna Lui.

Căutaţi şi marcaţi expresia „odihna Domnului” (sau expresiile asemănătoare) din Alma 13:12, 13, 16 şi 29. Alma a predicat poporului din Amoniha că Domnul a chemat bărbaţii la preoţie pentru a-i ajuta pe oameni să intre în odihna Domnului. El a folosit exemplul lui Melhisedec pentru a le arăta că oamenii care făceau numai ticăloşii şi nedreptăţi se puteau pocăi şi puteau intra în odihna Domnului (vezi Alma 13:17–18; vezi, de asemenea, D&L 84:24).

Preşedintele Joseph F. Smith a spus că intrarea în odihna lui Dumnezeu „înseamnă să intrăm în cunoaşterea şi dragostea lui Dumnezeu, având credinţă în scopul Său şi în planul Său, în aşa măsură încât să ştim că facem ce-i drept şi că nu avem alte interese, că nu suntem purtaţi de orice vânt de învăţătură sau de viclenia sau şiretenia oamenilor care mint pentru a înşela. Ştim că doctrina este de la Dumnezeu” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 56).

Cum v-aţi aştepta să fie comportamentul unei persoane dacă aceasta ar fi intrat în odihna Domnului în aceasta viaţă, aşa cum a descris-o preşedintele Joseph F. Smith?

Vârstnicul Bruce R. McConkie ne-a învăţat: „Adevăraţii sfinţi intră în odihna Domnului în timp ce se află în această viaţă şi, rămânând în adevăr, ei continuă să se afle în acea stare binecuvântată până când se vor odihni alături de Domnul în cer… Odihna Domnului, în eternitate, este moştenirea vieţii veşnice, dobândirea plenitudinii slavei Domnului” (Mormon Doctrine, a doua ediţie [1966], p. 633).

După ce Alma a avertizat poporul din Amoniha să se pregătească pentru venirea lui Hristos (vezi Alma 13:21–26), el le-a dat instrucţiuni suplimentare despre cum să intre în odihna Domnului. Citiţi Alma 13:27–29 pentru a vedea care sunt acele instrucţiuni.

Învăţăturile lui Alma pot fi rezumate de următorul principiu: Dacă răspundem cu umilinţă invitaţiei de a ne pocăi, Spiritul ne va conduce, în cele din urmă, în odihna Domnului.

Identificaţi una dintre binecuvântările menţionate în Alma 13:27–29 pe care aţi vrea să o primiţi. După ce identificaţi binecuvântarea, căutaţi sfatul pe care l-a oferit Alma, care vă va ajuta să vă pregătiţi să primiţi acea binecuvântare. Apoi, scrieţi un ţel în jurnalul pentru studiul scripturilor referitor la felul în care veţi pune în practică sfatul lui Alma, pentru a putea intra în odihna Domnului în această viaţă şi în viaţa de apoi.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Alma 13 şi am încheiat această lecţie în data de (date).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: