2 Nefi 17–20

Introducere

În 2 Nefi 17–20, Nefi a consemnat că Isaia a încercat să-i convingă pe regele Iudeii şi pe poporul său să aibă mai degrabă încredere în Domnul decât în alianţele dintre oameni. Folosindu-se de simboluri şi metafore – simboluri sau reprezentări care ne învaţă şi depun mărturie despre adevăruri măreţe – Isaia a profeţit despre evenimente importante din vremea sa, despre naşterea lui Isus Hristos şi despre distrugerea celor ticăloşi la momentul celei de-a Doua Veniri a Domnului.

2 Nefi 17–18

Împărăţia lui Iuda este binecuvântată când membrii ei îşi pun încrederea în Isus Hristos.

Pentru a vă ajuta să vă pregătiţi pentru lecţia de astăzi, gândiţi-vă la un moment în care aţi trecut printr-o situaţie îngrozitoare. Vă amintiţi prima voastră reacţie? În timp ce studiaţi 2 Nefi 17–18, încercaţi să identificaţi sfatul lui Isaia adresat celor care se găsesc într-o situaţie dificilă sau îngrozitoare.

Când studiaţi 2 Nefi 17–18, trebuie să ştiţi despre Siria, Israel şi Iuda, cele trei mici naţiuni, precum şi despre marele imperiu asirian, care căuta să cucerească aceste naţiuni mai mici. Priviţi următoarea hartă şi tabelul care îi este anexat.

Popor	Siria	Israel (Efraim)	Iuda
Împărat	Reţin	Pecah	Ahaz
Capitala	Damasc	Samaria	Ierusalim

Citiţi 2 Nefi 17:1–2 şi uitaţi-vă la hartă. „Siria este aliată cu Efraim” înseamnă că aceste două ţări au făcut o alianţă sau o înţelegere. Încercaţi să aflaţi cine ataca pe cine. Aveţi în vedere că expresia „casa lui David” din versetul 2 se referă la Ahaz şi la poporul lui Iuda.

Regatul lui Israel şi cel al Siriei doreau să cucerească regatul lui Iuda şi să-i oblige pe locuitorii acestuia să formeze o alianţă cu ei pentru a lupta împotriva puternicului imperiu asirian. Imperiul asirian ameninţa în acele vremuri că va cuceri întreaga regiune din acea parte a lumii. Israel şi Siria credeau că, prin cucerirea regatului lui Iuda, ar fi avut mai mulţi oameni şi mai multe resurse pentru a se lupta cu asirienii care se apropiau (vezi 2 Nefi 17:5–6). Regele Ahaz s-a gândit să facă această alianţă cu Israel şi Siria.

Gândiţi-vă ce aţi face dacă aţi fi regele Ahaz. Pe de o parte, imperiul asirian ameninţă să vă atace poporul. Pe de altă parte, Siria şi Israel ameninţă să vă atace dacă nu vă alăturaţi alianţei lor pentru a lupta împotriva Asiriei. Isaia a trăit în regatul lui Iuda şi Domnul l-a trimis la Ahaz cu un mesaj. Dacă aţi fi regele Ahaz, cum vi s-ar părea să primiţi un mesaj de la profet?

Citiţi 2 Nefi 17:3–8 şi subliniaţi mesajul Domnului pentru Ahaz şi poporul său, aşa cum este transmis prin intermediul profetului Isaia. (Expresia „zdrenţe fumegânde” din versetul 4 se referă la o torţă a cărei flacără s-a stins, simbolizând aceste două regate distruse şi cucerite.) Imaginaţi-vă că l-aţi auzit pe Isaia spunându-i aceste lucruri lui Ahaz. Mai târziu, un prieten vă întreabă ce a spus Isaia. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi două sau trei propoziţii în care să descrieţi ce i-aţi răspunde prietenului vostru.

Isaia a încercat să-i determine pe rege şi pe oamenii săi să se bazeze pe ajutorul Domnului, în loc să aibă încredere în alianţe politice instabile.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. De ce este important pentru noi să ne îndreptăm spre Domnul atunci când avem nevoie de ajutor, în loc să ne bazăm doar pe ajutorul altor oameni?
2. Care ar fi unele dintre modurile prin care tinerii ar putea fi ispitiţi să considere mai importantă relaţia lor cu alţi oameni decât relaţia lor cu Tatăl Ceresc şi cu Isus Hristos?

Domnul a spus că le va oferi lui Ahaz şi celor din regatul lui Iuda un semn că El îi va proteja şi că ei nu vor trebui să se bazeze pe alianţe lumeşti. Citiţi 2 Nefi 17:14 pentru a afla care este acel semn. Încercuiţi cuvântul Emanuel din acest verset. Lângă acest verset, scrieţi „Matei 1:22–23”. Citiţi Matei 1:22–23 pentru a afla înţelesul cuvântului Emanuel.

Cum l-ar fi putut ajuta pe Ahaz în acele vremuri un semn care înseamnă „Dumnezeu cu noi”? Cum a fost posibil ca o astfel de profeţie a lui Isaia să conţină, de asemenea, o menţiune despre faptul că Isus Hristos avea să Se nască multe secole mai târziu?

Pentru a înţelege mai bine semnul care consta în naşterea unui copil, meditaţi asupra următoarei explicaţii date de vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Această profeţie conţine elemente multiple sau paralele, ca toate scrierile lui Isaia. Cel mai evident înţeles se concentra, probabil, asupra soţiei lui Isaia, o femeie pură şi bună, care a născut un băiat în acea perioadă [vezi 2 Nefi 18:3], copilul devenind un simbol şi un semn al marii împlinirii ulterioare a profeţiei, care avea să se împlinească prin naşterea lui Isus Hristos” (Christ and the New Covenant [1997], p. 79).

Isaia scrie despre naşterea lui Hristos.

Isaia a profeţit că, înainte ca pruncul să crească, Asiria avea să cucerească atât armatele lui Israel (Efraim), cât şi pe cele ale Siriei (vezi 2 Nefi 17:15–25). Semnul care însemna „Dumnezeu cu noi” era menit să-l asigure pe regele Ahaz că Dumnezeu va fi cu noi atunci când ne încredem în El, chiar şi în timpul perioadelor dificile şi înspăimântătoare. Puteţi scrie acest principiu în scripturile voastre.

Citiţi 2 Nefi 18:6–8 şi subliniaţi expresia „apele din Siloe”. Apele din Siloe simbolizau, pentru Isaia, influenţa liniştitoare, constantă, susţinătoare şi puterea lui Dumnezeu, care trebuiau să facă parte din viaţa politică a naţiunii (vezi 2 Nefi 18:6). Isaia s-a folosit de referirea la apele lui Siloe pentru a face o comparaţie, deoarece poporul lui Israel şi poporul lui Iuda L-au respins pe Mesia – „apele lui Siloe” sau puterea liniştitoare, delicată, constantă şi susţinătoare a lui Dumnezeu. Prin urmare, în timp ce Isaia profeţea, regele Asiriei şi influenţa oribilă şi puterea copleşitoare a armatei sale invadatoare – reprezentate de „apele râului, mari şi puternice” – au cucerit Siria şi Israelul.

Isaia, în calitate de poet, s-a folosit de cele două râuri curgătoare complet diferite pentru a explica ce avea să se întâmple cu regatul lui Iuda. Armata asiriană s-a îndreptat apoi spre regatul lui Iuda – reprezentată de cuvântul [ţară]. Dar armata nu a cucerit Ierusalimul – reprezentată de afirmaţia: „se va revărsa şi va ajunge chiar până la gât”.

Citiţi 2 Nefi 18:9–12 şi observaţi de câte ori a sfătuit Domnul poporul lui Iuda să nu se alieze cu Siria şi Israel. Potrivit celor consemnate în 2 Nefi 18:13, unde i-a sfătuit Domnul pe cei din poporul lui Iuda, prin Isaia, să meargă să caute ajutor?

Când asirienii au năvălit în regatul lui Iuda şi ameninţau Ierusalimul, regatul respectiv avea un nou rege. El se numea Ezechia. El a avut încredere în Domnul şi în profetul Isaia. În cele din urmă, 185.000 de soldaţi asirieni au fost ucişi în tabăra lor de un înger al Domnului (vezi 2 Împăraţi 19:35; Isaia 37:36).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la una sau la mai multe dintre următoarele întrebări:
1. La ce pericole vă expuneţi dacă, în loc să vă puneţi încrederea în Domnul, vă puneţi încrederea în lucrurile şi influenţele lumeşti? (Puteţi să vă gândiţi la situaţii care v-ar ispiti să luaţi decizii bazate pe frică.)
2. Când v-aţi îndreptat către Domnul pentru a primi putere, deşi, iniţial, avuseserăţi intenţia de a vă îndrepta către alte surse? Ce aţi învăţat din experienţa respectivă?
3. Sub conducerea regelui Ezechia, poporul lui Iuda a fost cruţat de la distrugere pentru că a urmat sfatul pe care Domnul l-a dat prin Isaia. Cum vă poate păzi de vătămarea spirituală faptul că urmaţi profeţii moderni?

2 Nefi 19:1–7

Isaia vorbeşte într-un fel mesianic.

S-a întâmplat vreodată să treacă mult timp fără să vedeţi soarele sau să-i simţiţi căldura? Dacă nu, imaginaţi-vă că aţi avut asupra voastră o umbră permanentă, neavând acces la lumina şi căldura soarelui (ca şi cum aţi fi fost într-o cameră întunecată tot timpul). Isaia s-a folosit de o imagine asemănătoare pentru a ilustra condiţia spirituală a oamenilor care trăiesc fără lumina lui Isus Hristos.

Sunt două ţări menţionate în 2 Nefi 19:1–2. Citiţi aceste versete şi marcaţi numele celor două ţări.

De-a lungul secolelor, înainte de perioada în care Isaia a scris aceste versete, multe războaie s-au purtat în încercarea de a controla zona cunoscută astăzi ca Ţara Sfântă. Unii au numit această zonă ca „ţara umbrei morţii” pentru că foarte mulţi oameni îşi pierduseră viaţa în război. În vremea Noului Testament, Nazaret, Capernaum, Nain şi Cana se aflau în regiunile cunoscute anterior ca ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali. Acestea sunt oraşe unde Isus Hristos Şi-a petrecut mare parte din viaţă slujind oamenilor, după mai bine de 500 de ani. Această zonă este cunoscută astăzi ca fiind Galilea.

Marcaţi în 2 Nefi 19:2 ce a spus Isaia că vor vedea, în cele din urmă, oamenii din această regiune.

Afirmaţia lui Isaia că cei care „au mers în întuneric” şi care locuiau în „ţara umbrei morţii” au „văzut o mare lumină” a fost o profeţie despre misiunea din viaţa muritoare a lui Isus Hristos în această parte a lumii. Oamenii care locuiau în Galilea mergeau în întuneric, dar când Isus Hristos a trăit şi a slujit printre ei, ei au văzut „o mare lumină”.

Citiţi 2 Nefi 19:6–7 şi gândiţi-vă care dintre titlurile Salvatorului enumerate în versetul 6 ar fi putut să aibă un înţeles deosebit pentru poporul lui Iuda, date fiind circumstanţele lor. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum unul sau mai multe dintre aceste titluri descriu ceea ce simţiţi faţă de Salvator.

2 Nefi 19–20

Isaia descrie distrugerea celor ticăloşi la cea de-a Doua Venire.

Profeţia lui Isaia despre distrugerea Asiriei, consemnată în 2 Nefi 20, reprezintă, de asemenea, şi o profeţie privind distrugerea celor ticăloşi la cea de-a Doua Venire. În timp ce citiţi acest capitol, amintiţi-vă că, aşa cum Ezechia a avut încredere în sfatul pe care Domnul l-a dat prin intermediul lui Isaia şi a fost binecuvântat, dacă vă veţi pune încrederea în Domnul, nu va trebui să vă temeţi de judecata care va veni asupra locuitorilor pământului în vremea premergătoare celei de-a Doua Veniri.

Ce propoziţie se repetă în 2 Nefi 19:12, 17, 21 şi în 2 Nefi 20:4? Puteţi să marcaţi acest lucru în scripturile voastre. Scrieţi propoziţia în jurnalul pentru studiul scripturilor şi subliniaţi cuvintele mânia şi mâna. Sub cuvântul mânia, scrieţi judecata şi sub cuvântul mâna, scrieţi mila. Citiţi propoziţia, cu glas tare, folosind cuvintele judecata şi mila. („Căci toată [judecata] aceasta a Lui nu a slăbit, iar [mila] Lui este încă întinsă.”)

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Cum descrie propoziţia din exerciţiul de mai sus modul în care Domnul răspunde naţiunilor, familiilor şi persoanelor care Îl resping?
2. Cum puteţi pune în practică următoarele adevăruri în viaţa voastră? Isus Hristos este un Dumnezeu al judecăţii şi al milei. Mila Sa este oferită celor care se pocăiesc şi ţin poruncile Sale.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre un moment în care v-aţi supus unei anumite porunci şi aţi simţit mila lui Dumnezeu.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat 2 Nefi 17–20 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: