2 Nefi 11–16

Introducere

Profetul Isaia a trăit cu aproximativ 100 de ani înainte de Nefi. (Isaia a început să profeţească înainte de anul 740 î.H. şi a continuat să profeţească pentru mai bine de 40 de ani, până în anul 701 î.H.; vezi Ghidul pentru scripturi, „Isaia”.) În multe privinţe, Nefi a avut aceleaşi sentimente de admiraţie şi dragoste pentru Isaia pe care le avem şi noi astăzi pentru profetul Joseph Smith. Ştim din consemnările lui Nefi că el se „[desfăta]” în cuvintele lui Isaia (vezi 2 Nefi 11:2). Potrivit celor consemnate în 2 Nefi 12–16, Nefi a citat din scrierile lui Isaia, care se găseau pe plăcile de alamă. Aceste scrieri descriau mândria şi ticăloşia celor din casa lui Israel din vechime şi judecăţile care îi aşteptau. De asemenea, Isaia a relatat viziunea pe care a avut-o cu Domnul, în care a fost curăţat de păcatele sale.

2 Nefi 11:1–8

Nefi se desfată în mărturia lui Isaia despre Isus Hristos.

Gândiţi-vă la un moment în care aţi fost impresionaţi de mărturia cuiva despre Salvator. Citiţi 2 Nefi 11:2–3 şi identificaţi ce experienţă au avut, pe rând, Nefi, Iacov şi Isaia cu Isus Hristos.

Domnul cheamă profeţi care să depună mărturie despre El. Studiind mărturiile martorilor lui Isus Hristos, ne putem întări credinţa în Isus Hristos şi ne putem bucura de El.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi-vă gândurile cu privire la motivul pentru care credeţi că este important să avem o mărturie despre Isus Hristos de la mai mulţi profeţi.

Găsiţi cele patru împrejurări în care Nefi a rostit de patru ori expresia „sufletul meu se desfată”, în 2 Nefi 11:4–6. Le puteţi marca în scripturile voastre.

A se „[desfăta]” în ceva sugerează că cineva este pasionat de acel lucru şi că îi aduce o mare bucurie.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi trei sau mai multe afirmaţii de genul „sufletul meu se desfată” care reprezintă principii ale Evangheliei în care vă desfătaţi. Explicaţi de ce fiecare dintre acestea vă aduce bucurie.

Citiţi 2 Nefi 11:8 şi scrieţi ce a sperat Nefi că veţi învăţa din studiul scrierilor lui Isaia.

2 Nefi 12:1–5

Isaia profeţeşte că un templu va fi întemeiat în zilele din urmă

Imaginaţi-vă un munte înalt. Puteţi să vă gândiţi la o comparaţie care poate fi făcută între un munte şi un templu?

Citiţi 2 Nefi 12:2–3, 5 pentru a afla ce a promis Dumnezeu că va întemeia în zilele din urmă. Termenul „muntele Casei Domnului” înseamnă templul Domnului. Conform acestor versete, ce binecuvântări vom primi ca urmare a existenţei Casei Domnului în zilele din urmă?

Puteţi scrie în scripturile voastre următoarele: Dumnezeu a întemeiat temple pentru a ne învăţa căile Sale şi pentru a ne ajuta să păşim pe căile Lui (vezi 2 Nefi 12:3).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Cum ne ajută templele să păşim pe căile Domnului?
2. Cum vă puteţi pregăti pentru a intra în templu?

2 Nefi 12–15

Această lecţie nu vă va oferi sfaturi detaliate pentru a înţelege 2 Nefi 12–15. Totuşi, pe măsură ce veţi citi şi veţi medita asupra acestor capitole ca parte a cititului personal al Cărţii lui Mormon, căutaţi care sunt consecinţele mândriei şi păcatului. Următorul comentariu sau următoarea explicaţie vă va ajuta, de asemenea, în timp ce citiţi:

2 Nefi 12:6–18. Observaţi cu atenţie toate referinţele legate de preaslăvirea idolilor, precum şi cuvintele şi descrierile care indică mândria – de exemplu: trufia, îngâmfarea, mândru, înălţat şi mari. Acest lucru vă va ajuta să înţelegeţi de ce pe aceşti oameni îi aşteptau judecăţi aspre.

2 Nefi 12:9–11. „Omul cel mic” (versetul 9) se referă la un om normal sau obişnuit. Atât „omul cel mic” cât şi „omul cel mare”, dacă sunt mândri, vor fi forţaţi să se umilească la a Doua Venire a lui Isus Hristos (vezi versetul 11).

2 Nefi 12:12–13. „Ziua Domnului” este o expresie care se referă la un timp al judecăţii. A Doua Venire a lui Hristos va fi o „[zi] [a] Domnului”, când toţi cei ticăloşi vor fi distruşi.

2 Nefi 13–14. În 2 Nefi 13 se găseşte continuarea discursului lui Isaia despre ce se va întâmpla cu israeliţii dacă persistă în ticăloşia lor. Isaia a numit femeile israelite „fiicele Sionului” (versetul 16), sugerând că ele sunt copii ai legământului. Isaia le-a asemănat cu o femeie îngâmfată care este blestemată de Domnul şi căreia îi sunt luate toate bijuteriile şi celelalte ornamente fizice (vezi 2 Nefi 13:16–26). În schimb, 2 Nefi 14 include descrierea lui Isaia despre ce se va întâmpla cu fiicele Sionului dacă se umilesc, se pocăiesc şi se întorc la Domnul. Dacă aveţi acces la o versiune SZU a Bibliei, faceţi referire la notele de subsol pentru Isaia 3 pentru a vă ajuta să înţelegeţi 2 Nefi 13:16–26.

2 Nefi 15:8–22. Cuvântul vai se referă la o stare de tristeţe profundă. Isaia l-a folosit de şase ori în aceste versete în timp ce a identificat păcatele israeliţilor. Isaia ştia că, dacă israeliţii nu se pocăiau, consecinţele păcatelor lor urmau să provoace o tristeţe profundă – mai ales la timpul judecăţii. Dacă Isaia ar fi astăzi un profet pe pământ, ar identifica el aceleaşi păcate pe care le-a văzut în rândul israeliţilor?

Citiţi 2 Nefi 15:20. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi câteva moduri în care oamenii numesc astăzi binele rău sau răul bine.

2 Nefi 16:1–8

Isaia este chemat să slujească în calitate de profet.

Scrierile lui Isaia sunt bogate în simboluri. Simbolurile sunt un mod prin care Domnul ne învaţă despre principiile Evangheliei. Aşa cum este consemnat în 2 Nefi 16, Isaia a descris experienţa pe care a avut-o văzându-L pe Domnul. În timp ce citiţi 2 Nefi 16, ţineţi minte următoarele simboluri şi posibilele lor înţelesuri:

Serafimi: îngeri care stau în prezenţa lui Dumnezeu. Profetul Joseph Smith ne-a învăţat că „un înger al lui Dumnezeu nu are niciodată aripi” (History of the Church, 3:392). Aripile îngerilor simbolizau puterea lor de a se mişca şi acţiona.

Fum: poate indica prezenţa Domnului (vezi Apocalipsa 15:8).

Buze necurate: nevrednicie.

Cărbune aprins (foc): obiect care purifică, precum puterea curăţitoare a Duhului Sfânt.

Altar: literalmente, un altar era locul unde se făceau jertfe. Aici se poate referi la sacrificiul făcut de Isus Hristos pentru noi – ispăşirea.

Citiţi 2 Nefi 16:1–7 şi scrieţi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspunsurile la următoarele întrebări:
1. Ce a spus unul dintre serafimi despre Domnul oştirilor?
2. La ce credeţi că s-a referit Isaia atunci când a spus: „Vai de mine! Căci eu sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate”? Ce l-a făcut să se simtă brusc aşa? (3 Nefi 27:19 vă poate oferi o sugestie.)
3. Ce s-a întâmplat încât Isaia nu s-a mai simţit nedemn?
4. Cum l-a pregătit această experienţă pe Isaia să iasă printre oameni şi să propovăduiască pocăinţă?

Unul dintre marile adevăruri pe care le învăţăm din chemarea lui Isaia este că putem fi curăţaţi de nevrednicia noastră prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos. Gândiţi-vă la un moment în care aţi simţit puterea de curăţire a ispăşirii în viaţa voastră.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat 2 Nefi 11–16 şi am terminat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: