Moroni 1–5

Introducere

După ce a terminat prescurtarea relatării de pe plăcile lui Eter, Moroni a explicat că el „[crezuse] că nu [va] mai scrie” (Moroni 1:1). Totuşi, el a fost apărat pentru a „mai [scrie] câteva lucruri care poate vor fi de vreo valoare” celor din ultimele zile (Moroni 1:4). Moroni 1–5 afirmă credinţa lui Moroni în Isus Hristos. De asemenea, aceste versete prezintă instrucţiuni pentru rânduieli importante ale Evangheliei, inclusiv administrarea împărtăşaniei.

Moroni 1

Moroni merge din loc în loc pentru a nu fi găsit şi ucis şi îşi continuă scrierile.

Vârstnicul David A. Sorenson, membru emerit al Celor Şaptezeci, a povestit următoarele despre o tânără fată care a avut curajul să-şi apere crezurile:

„Nepoata mea, Jennifer, a fost invitată să meargă împreună cu câteva dintre prietenele de la şcoală la cină şi la un film. Fetele au stabilit ce film urmau să vadă şi Jennifer a fost şi ea de acord. Totuşi, fata care a plecat să cumpere biletele pentru grup s-a întors cu bilete pentru un alt film decât cel planificat! Ea a spus: «Este un film grozav, din cele interzise tinerilor sub 17 ani».

Luată prin surprindere, Jennifer nu a putut crede că situaţia s-a schimbat atât de repede. Dar, din fericire, ea luase, înainte de a fi pusă într-o astfel de situaţie, hotărârea să nu urmărească filmele interzise tinerilor sub 17 ani. Ea a putut să rămână neclintită şi să spună prietenelor ei: «Nu pot merge să văd un astfel de film. Părinţii mei nu ar fi de acord». La aceasta fetele au replicat: «Ei, haide! Părinţii tăi nu vor afla niciodată!» Pusă în această situaţie, Jennifer a continuat, spunând: «De fapt nu contează dacă părinţii mei vor afla sau nu. Eu am hotărât să nu urmăresc astfel de filme!»

Prietenele s-au supărat şi au încercat să o facă să cedeze. I-au spus că «le strica toată seara». Când au văzut că nu cedează, i-au aruncat biletul şi restul de bani în faţă şi au părăsit-o pentru un film interzis tinerilor sub 17 ani. Totul s-a sfârşit cu o seară petrecută singură, respinsă de prietene. Dar a fost un moment măreţ pentru Jennifer şi familia noastră. Ea a câştigat încredere, conştiinţa valorii personale şi putere spirituală” („Nu poţi mângâia un şarpe cu clopoţei”, Liahona, mai 2001, p. 42).

Citiţi Moroni 1:1–3 şi căutaţi în ce fel şi-a apărat Moroni singur crezurile. Atât Moroni, cât şi nepoata vârstnicului Sorensen exemplifică moduri prin care oamenii pot alege să apere ceea ce ştiu că este drept. Şi voi puteţi lua, în fiecare zi, decizii aparent neînsemnate prin care să demonstraţi credinţa, supunerea şi dorinţa de a-L urma pe Hristos.

Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor despre o situaţie în care aţi ales să vă apăraţi crezurile sau să daţi dovadă de credinţă prin supunere.

Gândiţi-vă cum puteţi să vă apăraţi mai bine credinţa în Isus Hristos. Citiţi Moroni 1:4 pentru a descoperi de ce a ales Moroni să mai scrie. Ce putem învăţa din exemplul lui Moroni şi din motivele lui de a scrie mai multe pentru urmaşii celor care căutau să-i ia viaţa? Ce lucruri aţi putea scrie urmaşilor voştri astfel încât acestea să fie o binecuvântare pentru ei? În timp ce studiaţi Moroni 2–5, gândiţi-vă în ce mod lucrurile despre care a scris Moroni sunt „de vreo valoare” pentru voi (Moroni 1:4).

Moroni 2

Moroni consemnează instrucţiuni cu privire la conferirea darului Duhului Sfânt.

Gândiţi-vă la experienţa pe care aţi avut-o când aţi fost confirmaţi membri ai Bisericii şi s-au aşezat mâini pe capul vostru pentru a putea primi darul Duhului Sfânt. Ce vă amintiţi despre acea rânduială? Citiţi Moroni 2:1–3 şi gândiţi-vă în ce fel a fost darul Duhului Sfânt o binecuvântare în viaţa voastră?

Un adevăr al Evangheliei care ne este propovăduit în aceste versete este următorul: Membrii demni care deţin autoritatea corespunzătoare a preoţiei pot conferi, prin aşezarea mâinilor, darul Duhului Sfânt membrilor botezaţi.

Moroni 3

Moroni consemnează instrucţiuni cu privire la rânduirea la oficiile preoţiei.

Aţi văzut vreodată înregistrarea scrisă care conţine linia autorităţii preoţiei cuiva? Această înregistrare scrisă arată cine a rânduit o persoană la preoţie şi cine, la rândul său, a rânduit acea persoană şi tot aşa mai departe înapoi până la Isus Hristos. Poate aveţi un exemplar al înregistrării propriei linii de autoritate a preoţiei sau l-aţi văzut pe cel al fratelui sau al tatălui vostru. Gândiţi-vă la importanţa de a putea trasa linia autorităţii direct de la Isus Hristos în timp ce citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„În mod clar, pentru a acţiona cu autoritate divină este nevoie de mai mult decât o simplă înţelegere între oameni. Aceasta nu poate fi generată printr-o pregătire teologică sau printr-o împuternicire din partea congregaţiei. Nu, în lucrarea autorizată a lui Dumnezeu trebuie să existe o putere mai mare decât cea deţinută deja de către oamenii din congregaţie sau de către cei de pe străzi sau din seminarii – un fapt pe care multe persoane, care au încercat în mod sincer să înţeleagă religia, l-au ştiut şi l-au recunoscut public timp de câteva generaţii, până la momentul restaurării…

Noi, cei din Biserica restaurată a lui Isus Hristos, putem trasa linia autorităţii preoţiei exercitată de către cel mai nou diacon din episcopie, de către episcopul care prezidează peste el şi de către profetul care prezidează peste noi toţi. Această linie merge înapoi, într-un lanţ neîntrerupt la îngerii oficianţi care au venit de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu purtând acest dar incomparabil din cer” („Caracteristica noastră cea mai distinctivă”, Ensign sau Liahona, mai 2005, p. 44).

Fiecare persoană care primeşte Preoţia aaronică sau Preoţia lui Melhisedec este, de asemenea, rânduită la un oficiu al preoţiei care include unele îndatoriri. Citiţi Moroni 3:1–4 şi căutaţi modul în care bărbaţii sunt rânduiţi la oficiul preoţiei, inclusiv oficiul de preot sau învăţător.

Puteţi scrie următorul adevăr în scripturile voastre, lângă aceste versete: Bărbaţii sunt rânduiţi în oficiile preoţiei prin aşezarea mâinilor de către cei care au autoritate.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:
1. De ce credeţi că este necesar ca un bărbat să fie rânduit la oficiul preoţiei de cineva care deţine deja preoţia?
2. Ce valoare are pentru voi faptul că autoritatea preoţiei există în Biserică sau în familia voastră?

Moroni 4–5

Moroni explică modul în care trebuie să se administreze împărtăşania.

Gândiţi-vă la simbolurile împărtăşaniei şi la experienţele pe care le-aţi avut luând din împărtăşanie. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, procedaţi după cum urmează:
1. Din memorie, cât de bine puteţi, scrieţi una dintre rugăciunile de împărtăşanie, de binecuvântare a pâinii sau a apei.
2. După ce revedeţi aceste rugăciuni sacre (vezi Moroni 4:3; 5:2) şi verificaţi ceea ce aţi scris în prima parte a acestei teme, scrieţi despre o parte a uneia dintre rugăciunile de împărtăşanie, care v-a atras atenţia şi explicaţi de ce este acea parte a rugăciunii importantă pentru voi.

Moroni a inclus în cronica sa rugăciunile pentru administrarea împărtăşaniei, deoarece el a simţit că acestea vor fi „de vreo valoare” oamenilor „într-o oarecare zi din viitor” (Moroni 1:4). Citiţi Moroni 4:1–3 şi 5:1–2 şi identificaţi expresii care explică ceea ce reprezintă pâinea şi apa. În timp ce citiţi, ar putea fi util să vă amintiţi că astăzi, pentru împărtăşanie, Biserica foloseşte apă în loc de vin, în urma unei revelaţii dată prin intermediul profetului Joseph Smith (vezi D&L 27:2).

Rezumaţi scopul împărtăşaniei completând această afirmaţie: Simbolurile împărtăşaniei ne ajută să ne amintim .

Meditaţi la motivele pentru care trupul şi sângele şi Salvatorului au însemnătate pentru voi.

Suferinţa fizică, moartea şi învierea trupului Salvatorului şi intensa Sa suferinţă spirituală, dovedite prin vărsarea sângelui Său, au făcut posibilă iertarea păcatelor tuturor oamenilor care au credinţă în El şi se pocăiesc. Simbolurile împărtăşaniei ne ajută să ne amintim de ispăşirea lui Isus Hristos.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la una dintre întrebările următoare sau la ambele:
1. Cum v-a ajutat sau v-a întărit spiritual faptul că aţi meditat sincer la ispăşirea Salvatorului în timpul administrării împărtăşaniei?
2. Ce puteţi face pentru a vă concentra mai bine asupra ispăşirii Salvatorului în timpul administrării împărtăşaniei?

Pentru a vă ajuta să înţelegeţi ce anume promiteţi să faceţi în timp ce luaţi din împărtăşanie, recapitulaţi Moroni 4:3 şi completaţi tabelul următor:

Ce legământ fac	Ce cred că înseamnă să respect această parte a legământului	Ce pot să fac pentru a respecta mai bine această parte a legământului
1.
2.
3.

Din Moroni 4:3, noi învăţăm, de asemenea, că, dacă ţinem cu credinţă partea noastră din legământul pe care-l facem în cadrul împărtăşaniei, putem avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi.

În timp ce citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului David E. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, gândiţi-vă cum aţi avut parte de darul Duhului Sfânt în modurile pe care dânsul le menţionează: „Spiritul Domnului poate fi îndrumătorul nostru şi ne va binecuvânta cu îndrumare, învăţătură şi protecţie spirituală în timpul călătoriei din viaţa noastră muritoare” („Pentru ca noi să putem avea totdeauna Spiritul Său cu noi”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 31).

Meditaţi la ispăşirea Salvatorului în timp ce luaţi din împărtăşanie duminica. Încercaţi să ţineţi părţile din legământ pe care le-aţi identificat în tabel, astfel încât să puteţi avea totdeauna Spiritul Domnului cu voi.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Mormon 1–5 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: