Mosia 25

Introducere

Potrivit celor consemnate în Mosia 25, oamenii lui Limhi şi cei care l-au urmat pe Alma s-au dus în Zarahemla pentru a trăi în siguranţă sub domnia regelui Mosia. Când aceste grupuri de nefiţi s-au adunat, au recunoscut bunătatea lui Dumnezeu şi puterea Sa eliberatoare. De asemenea, ele au întemeiat o Biserică unificată. Pe măsură ce studiaţi această lecţie, vă va fi de ajutor să vă gândiţi la momentele în care aţi văzut bunătatea lui Dumnezeu în viaţa voastră şi binecuvântările care rezultă din faptul de a face parte din Biserica adevărată a lui Isus Hristos.

Mosia 25:1–13

Cei care s-au adunat în Zarahemla s-au unit şi au devenit cunoscuţi sub denumirea de nefiţi.

Citiţi următoarea povestire despre o tânără fată care a fost protejată deoarece a ascultat de Spirit atunci când a mers într-o excursie împreună cu grupul ei de Tinere Fete:

„Pe drumul de întoarcere, eram cu un grup care mergea mai încet format din cinci fete şi conducătorul nostru. Ele făceau poze, aşa că m-am hotărât să o iau înainte. În timp ce coboram dealul, am auzit o vacă [se auzea de parcă murea]. Am auzit un glas de avertizare, ferm, dar liniştit, spunându-mi: «Întoarce-te». Aproape că l-am ignorat, dar l-am auzit din nou. De data aceasta i-am dat ascultare şi m-am întors alături de grup. În timp ce coboram, am văzut doi tauri negri foarte mari, care urcau repede şi furioşi dealul. Taurul cel mai mare a început să lovească cu piciorul în pământ, ca şi cum s-ar pregăti să atace, uitându-se înspre noi… Eram foarte speriate, dar conducătorul preoţiei i-a distras atenţia şi am putut să ne căţărăm peste un gard pentru a fi în siguranţă.

Pe când ne întorceam în tabără, mi-am dat seama că, dacă nu aş fi dat ascultare avertizării venite de la Spirit, aş fi fost rănită grav sau chiar omorâtă. Am ştiut că Tatălui Ceresc îi păsa de mine şi că El mă protejase. Sunt atât de recunoscătoare Domnului pentru acea avertizare. Această experienţă mi-a întărit mărturia şi mi-a mărit dragostea faţă de Domnul” (Marissa W., „Turn Back”, New Era, nov. 2010, p. 47).

În ce fel vă întăreşte să auziţi sau să citiţi despre experienţele oamenilor care ilustrează bunătatea şi puterea lui Dumnezeu în vieţile lor?

După ce oamenii lui Limhi şi cei ai lui Alma s-au unit cu poporul din Zarahemla, regele Mosia a citit cronicile lor tuturor oamenilor (vezi Mosia 25:1–6). Căutaţi în Mosia 25:7 modalitatea în care oamenii regelui Mosia au reacţionat când au auzit relatările despre legătura lui Dumnezeu cu aceşti oameni.

Pentru fiecare dintre cele patru versete din Mosia 25:8–11, consemnaţi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, reacţia pe care oamenii au avut-o când au auzit relatările privindu-i pe fraţii lor. De exemplu, în Mosia 25:8, când i-au văzut pe cei care fuseseră eliberaţi din sclavia lamaniţilor, oamenii „au fost umpluţi de o mare bucurie”.

Puteţi scrie următorul principiu pe marginea scripturilor voastre, lângă Mosia 25:8–11: Studiind cronicile despre legăturile lui Dumnezeu cu alţii, vom fi fericiţi şi recunoscători pentru bunătatea lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă la posibile surse de unde puteţi afla despre alte persoane care au simţit bunătatea lui Dumnezeu. Acestea includ scripturile, istoria Bisericii, revistele Bisericii, cuvântările din cadrul conferinţelor generale, cronicile voastre privind istoria familiei, adunările de mărturie şi clasele Şcolii de duminica, ale preoţiei sau Tinerelor Fete. Gândiţi-vă la un moment în care aţi învăţat despre bunătatea lui Dumnezeu din aceste surse. Apoi, gândiţi-vă la răspunsurile pentru următoarele întrebări:

Am avut o experienţă când faptul că am aflat despre bunătatea lui Dumnezeu faţă de alţii m-a ajutat să fiu bucuros şi recunoscător?
Care ar putea fi unele efecte pe termen lung dacă aş studia despre bunătatea lui Dumnezeu demonstrată în legătura Sa cu alţii – fie în scripturi, fie în alte surse?

În săptămâna care urmează, puteţi căuta într-una dintre sursele la care v-aţi gândit povestiri despre bunătatea lui Dumnezeu care să vă uimească, să vă facă să vă simţiţi fericiţi sau recunoscători. Puteţi scrie, în jurnalul personal, despre ceea ce aţi învăţat şi despre modul în care acestea v-au afectat. De asemenea, puteţi folosi această povestire în cadrul unei seri în familie pentru a îi învăţa pe membrii familiei voastre despre bunătatea lui Dumnezeu sau o puteţi împărtăşi membrilor clasei sau unui prieten.

Mosia 25:14–24

Alma întemeiază Biserica lui Dumnezeu peste tot în ţara nefiţilor.

După ce Mosia a terminat să li se adreseze oamenilor şi să le citească acele cronici, Alma le-a vorbit. Citiţi Mosia 25:14–16 şi identificaţi ce i-a învăţat Alma. Scrieţi, în manual, răspunsurile la următoarele întrebări:

În ce fel este ceea ce a predat Alma un rezumat corespunzător atât pentru experienţele trăite de oamenii lui Limhi, cât şi pentru cele ale celor care l-au urmat pe Alma?
De ce credeţi că a fost important ca oamenii să audă cuvintele lui Alma după ce au ascultat istoria poporului lui Zenif?

Înainte de a citi mai departe în Mosia 25, gândiţi-vă la un moment în care aţi fost într-o episcopie sau ramură a sfinţilor din zilele din urmă care să nu fie episcopia sau ramura voastră de acasă. Gândiţi-vă la asemănările pe care le-aţi observat între episcopia sau ramura de acasă şi cea pe care aţi vizitat-o.

Citiţi Mosia 25:17–22 şi acordaţi atenţie modului în care Biserica a fost organizată şi condusă printre nefiţi, în timpul lui Alma. Denumirea de „biserici” din Mosia 25:21 se aseamănă cu felul în care ne referim în zilele de astăzi la episcopii sau ramuri ale Bisericii. Aşa cum a făcut în zilele lui Alma, Dumnezeu cheamă conducători pentru a îndruma Biserica Sa astăzi.

În Mosia 23:16, aţi învăţat că Alma „era preotul lor cel mare” şi „întemeietorul bisericii lor” (Mosia 23:16). Preşedintele Joseph Fielding Smith a explicat: „În timpul domniei celui de-al doilea rege Mosia, majoritatea nefiţilor erau încă în Zarahemla. Această referire la faptul că Alma era întemeietorul bisericii lor face referire doar la refugiaţii care plecaseră din ţara primei moşteniri a nefiţilor. Cu timpul, ei s-au reîntors în Biserica principală şi Alma a fost rânduit înalt preot al Bisericii în toate ţinuturile ocupate de nefiţi” (Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith jr., 5 volume [1957–1966], 3:39-40).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi răspunsuri scurte pentru următoarele întrebări:
1. În ce fel se asemăna Biserica nefită cu Biserica din zilele de astăzi?
2. De ce credeţi că este important faptul că Alma, care avea autoritate de la Dumnezeu, chema aceşti conducători?
3. De ce este important ca toţi membrii Bisericii din întreaga lume să fie învăţaţi aceleaşi adevăruri de către conducătorii lor?

Când citiţi Mosia 25:23–24, căutaţi expresii care să-i descrie atât pe cei care s-au alăturat Bisericii lui Hristos, cât şi pe membrii de astăzi ai Bisericii Domnului. Aceste versete ne învaţă următorul principiu: Când luăm numele lui Isus Hristos asupra noastră şi trăim în mod corespunzător, Domnul revarsă Spiritul Său asupra noastră.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi răspunsurile la următoarele întrebări:
1. În ce fel expresiile din Mosia 25:23–24 care îi descriu pe membrii nefiţi ai Bisericii, îi descriu şi pe membrii de astăzi ai Bisericii?
2. În ce fel faptul că aţi luat asupra voastră numele lui Isus Hristos vă poate influenţa gândurile şi deciziile zilnice?

Acordaţi atenţie faptului că, în Mosia 25:24, „Domnul Şi-a revărsat Spiritul Său asupra” poporului Său. Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a accentuat importanţa darului Duhului Sfânt pentru membrii Bisericii:

„Darul Duhului Sfânt, care reprezintă dreptul de a-L avea pe Duhul Sfânt drept însoţitor permanent, este condiţionat de credinţă în Hristos, pocăinţă, botez prin scufundare şi aşezarea mâinilor pe cap de către slujitori autorizaţi care deţin Preoţia lui Melhisedec. Este un dar foarte preţios disponibil doar membrilor demni ai Bisericii Domnului…

Este sursa mărturiei şi a darurilor spirituale. Luminează minţile, umple sufletele cu bucurie, ne învaţă toate lucrurile şi ne reaminteşte cunoaşterea uitată. Duhul Sfânt, de asemenea, „[ne] va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le [facem]” [2 Nefi 32:5]” („The Unspeakable Gift”, Ensign sau Liahona, mai 2003, p. 26).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. În ce fel vă ajută participarea activă în Biserica lui Isus Hristos să simţiţi Spiritul?
2. Ce puteţi face pentru a vă întări credinţa şi pentru a face mai multe fapte drepte care să vă aducă şi mai aproape de Spirit?

Căutaţi ocazia de a împărtăşi cu cineva modul în care Duhul Sfânt v-a binecuvântat viaţa. Binecuvântările de care aţi avut parte prin intermediul Duhului Sfânt pot fi intensificate pe măsură ce vă străduiţi să fiţi demni de compania Sa.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Mosia 25 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: